1,486 matches
-
năsucul lui Cordell, Și-a prezentat-o în pătul, unde Cordell tot fredona Un pai în gură de sătul, să vadă ce s-o întâmpla ... Ei bine, prea detailat de-aș povesti nu are rost, Un pic doar ce-a adulmecat, nici lanț, nici poartă n-au mai fost! Și-o lună au făcut duet, pân' ce Cordell s-a răcorit, Având, ca rezultat, Janette, un viteluș tac-su leit; Așa că Jean, văcar, pilit, fără de școală, doctorat, Nici el nu și-
DESCOPERIREA SECOLULUI XX de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357446_a_358775]
-
și porni prin pădure. Negăsind nici pe-acolo ceva care să-i potolească urâcioasa foame, îndrăzni să iasă în poiană, pornind-o spre sat. Așadar, sărmanul de el trecea pe ulița satului, cu pași mărunți, când mai repezi, când poticniți, adulmecând cu năsucul lui firav aerul din curțile gospodăriilor pe lângă care trecea, apoi pleca mai departe. Însă, la un moment dat, în dreptul unei gospodării nu prea arătoase, mirosul lui fin îi consimți că acolo ar fi rost să încerce. Se strecură
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
de ce roua florilor nu-ți poate întrece strălucirea ochilor și nici o floare nu-ți poate egală frumusețea zâmbetului? E poate pentru că , căutându-și sălaș iubirea și-a găsit cuibul în trupul tău, lăsându-ne pe noi lupi flămânzi să-i adulmecam doar urmele pașilor și să-i pierdem urma în beatitudinea parfumului tău încât mi se pare că nici nu ai trup ci ești doar o încântătoare mireasma căreia doar iubirea mea i-a dat înfățișare de femeie. Referință Bibliografica: Iubitei
IUBITEI (EU STIU CA DOAR AUZUL ...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359597_a_360926]
-
de ce roua florilor nu-ți poate întrece strălucirea ochilor și nici o floare nu-ți poate egala frumusețea zâmbetului? E poate pentru că , căutându-și sălaș iubirea și-a găsit cuibul în trupul tău, lăsându-ne pe noi lupi flămânzi să-i adulmecăm doar urmele pașilor și să-i pierdem urma în beatitudinea parfumului tău încât mi se pare că nici nu ai trup ci ești doar o încântătoare mireasmă căreia doar iubirea mea i-a dat înfățișare de femeie. Referință Bibliografică: Iubitei
IUBITEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371232_a_372561]
-
descurcase minunat atâția ani în pădure și se gândea că viața lor va decurge la fel. Curând, cei doi ursuleți au cunoscut și pericolul cel mai mare, omul. Martina se gândi să-i pregătească, îi învăță pe pui cum să adulmece omul de la distanță și îi povățui să se ferească de el, atenționându-i că este periculos. Ursuleții însă nu prea luau în considerare sfaturile ei. În vara următoare, pădurea în care sălășluiau a fost cedată de către Regia Pădurilor și proprietarul
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Iar de întâlneau păduri întunecate și dese, treceau prin ele întocmai ca foșnetul vântului. Și încă, de le stăteau în cale munții cei înalți, treceau de ei cu elanul tinereții și al iubirii. Și cât de voioși zburau caii lor, adulmecând priveliști și câmpii necunoscute. Dar mai aprinse erau inimile lor arzând de flăcările dragostei. Învingeau ușor și seceta și pustiul stepelor. Seara se odihneau la adăpostul pădurii, ascultând povești în preajma focurilor înalte, aprinse în întunecatele corturi. Și nu aveau alți
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Dunăre, Dunăre,/ Drum fără pulbere,/ Drum fără făgaș,/ Inima-mi secași...”. Cât dura melodia, lacrimile îi curgeau nestăvilite pe obraji, tăind cărări sărate pe chipul smead al omului. Animalul parcă înțelegea rosturile omului și-i da puteri, mergând înainte țanțoș, adulmecând zările, totdeauna tăcut, atât de tăcut... Niciodată nu-l auzise omul lătrând. Era încredințat că e mut. Învățase a-i tălmăci semnele, mișcările, mai ales ochii ce-ți vorbeau mai clar ca orice glas. Acum Câine îi arunca priviri de
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
pierderii vreunui mal erai copacul crescut în odaia cu aer condiționat nu știai sau nu vroiai să atingi seceta aprigă de afară durerea-i sângerie Doamne ce dor mi-a fost de tine încrezătoare deschid ușa verdele îmi trezește foamea adulmec petecile nervurilor albastre adulmec gustul de căpșună mângâi somnul versurilor zâmbetul se alungește nerușinat până la umbra tâmplelor mulțumirea își face patul în apele sufletului între rădăcini de dor te prind de mâna sidefie caldă îți surprind privirea mulțumită ziua de
TARE DOR MI-A FOST DE TINE FRUNZĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343771_a_345100]
-
copacul crescut în odaia cu aer condiționat nu știai sau nu vroiai să atingi seceta aprigă de afară durerea-i sângerie Doamne ce dor mi-a fost de tine încrezătoare deschid ușa verdele îmi trezește foamea adulmec petecile nervurilor albastre adulmec gustul de căpșună mângâi somnul versurilor zâmbetul se alungește nerușinat până la umbra tâmplelor mulțumirea își face patul în apele sufletului între rădăcini de dor te prind de mâna sidefie caldă îți surprind privirea mulțumită ziua de azi copac în înfrunzire
TARE DOR MI-A FOST DE TINE FRUNZĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343771_a_345100]
-
tainice decât taina se-aud leturghii negre și oamenii ca niște sfinți stau la rând pentru a-și primi eterna cuminecătură pe drumuri fără întoarcere se-aude orga de mesteceni care limpezește fântânile iar zarea de centauri în lumina solară adulmecă foamea de iubire ne doare clipa care se duce suntem mireasmă și neant în deasa noastră desfrunzire alunecăm mereu spre toamne ascunzându-ne în rădăcini. marți, 2 aprilie 2013 Referință Bibliografică: lecție neînvățată / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
poeta declară: „Aici voi ridica mănăstire cu rugăciunile mele” Serenada). Bucuria scrierii, a consemnării faptului divers, trecut prin filtrul personal, îi dă puterea să spună: „Sunt în pace cu mine / Aici, sub cupola de sticlă a menajeriei / În care tigri adulmecă carnea vie / Ca pe o floare matură de hibiscus sălbatic” (Cufărul cu nituri de aramă). Monologuri, dialoguri fictive cu o persoană, de bună seamă inexistentă, un fel de alter-ego care-i stârnește închipuirea. De fapt, tot scrisul pe hârtie rămâne
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
Cândea Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului mi-a valsat în dimineața asta cocoșul dalbelor cântări apoi eu mi-am deschis fereastra și am umplut albastru îndepărtate zări eu cred în larma din cuvinte adulmec ploi răsar fierbinte poteci și trecători și fulgere de ploi tu drag sonet... iubite de o viață să nu mai pleci sonet al meu eu mă așez e locul meu grădina mea și înverzit ... careu Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNETE
SONETE CU RĂSUNETE 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385299_a_386628]
-
de așa manieră că aduse vorba în treacăt de pariu. - ...Rămăsesem la pariul pe care vi-l făcuse conașu Pandelică, iar dacă vă ține punga... puteți miza pe zece mii de lei; încercarea moarte n-are. Bușoiu, motan cu miros fin, adulmecă prada din zbor și-i făcu semn boierului Pandele Bărbulescu să-i dea ascultare. - Dacă ai poftă să te lefteresc de zece mii de lei, fii bun, conașule, și pune-mi paralele-n palmă. Ce-i în mână, nu-i minciună
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului am ieșit să văd ploaia și cum mă adug prin ea dacă te întuneci, luminile prinse de ziduri nu-ți vor fi de folos fiecare are o rană în brazda lui de cer, fiecare adulmecă-n tăcere locul vindecării am ieșit să văd ploaia... - suntem uniți ca norii prin ceea ce pierdem. Referință Bibliografică: Ca norii / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru
CA NORII de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374163_a_375492]
-
devine mai degrabă un veritabil exercițiu de cunoaștere a sinelui. Așadar căte cărți în bibliotecă, tot atâtea euri ...sau unul și același disipat în alt timp sau în alt spațiu. Poveste alchimică, ipostază arhetipală cu fiecare carte pe care o adulmec printre răsuflări febrile, agasate de ropotul dulce al cuvintelor ce se aleargă într-un act de reconstrucție a artei”. Cartea devine în imaginarul Andreei Dănilă formă de viață, refugiu din fața realității, stadiu soteriologic al ființării: ”Și dacă ar fi să
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm căpastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul acestor senzații se transpune în percepții și reprezentări transfigurate metaforic, aș cum vă puteți convinge lecturând poezii ca: „Zi toridă”, „Urări de primăvară”, „Început de toamnă”, „Zi de vară” și nu numai. De asemenea, nu pot
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
poieniță!” mama-mi spunea: ,, Da mămucă, le duc Și-o să le bat cu bățul dude din dud!” Și-o luam în brațe pe Anis Și sărind într-un picior fericită îl chemam : ,,vino cuțu!” Și Ianoș lătrând vesel mă urma adulmecând neîncetat urme până-ntr-o zi când a trecut pe drum o mașină șoferul era beat la volan și l-a ucis pe Ianoș pe mine m-a rănit grav iar Anis... în mijlocul dezastrului a pierit înghițită de neant. Toate
AM AVUT... de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384337_a_385666]
-
doamne, îmbrăcați elegant. Ospătari cu tăvi lungi, tixite de bunătăți, mișunau printre mese. Atâta puteam noi vedea de mai jos, adică de la nivelul nostru... Promenada era mai înaltă, iar noi copiii mai mici, mai la vale, prin iarbă și tufișuri, adulmecam mirosurile îmbietoare ale bucatelor de pe mese. Mai adia câteodată un miros de ceva tare bun... iar nouă ne lasa gura apă! Veselia era întreținută și de o fanfara militară. Muzică bună, valsuri la modă, de la „Valurile Dunării” a lui Iosif
BANCA AMINTIRILOR (13) FESTINUL DE 10 MAI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369077_a_370406]
-
osândit Să fii ceea ce ești, să fii ce ți-ai sortit? Când plânsă alergai prin lumea ce-ți răpea Puterea de-a fi tu, puterea de-a striga, Tu înmuiai condeiul în pasta resemnării Și semnătura ta o imprimai uitării. Adulmecai mireasma sărată-a fericirii, Iertând "greșitul" care, de dragul amăgirii, Stârnea în pieptul tău furtuni istovitoare De doruri mai nebune decât arcușul care Îți luneca pe coapse, fiindu-i tu vioară, Cântând înfiorată a nu-știu-câta-oară Și câte vise noi le-ai
SACRIFICIU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362163_a_363492]
-
pic cărunți, La Parcova duioasă, Ne-mbățișăm tăcuți... Aici, la scumpa vatră A Casei Părintești, Trăim povestea sacră A vieții românești... Mai blânzi, mai grămăjoară, În jurul pâinii dulci, Reîntregim o Țară, Cu forța unei Rugi. Culorile nasc forme, Iar formele - culori, Adulmecăm și-aroma Campestrelor comori. Atâtea pânze cântă Iubirea pentru sat, Pentru credința sfântă Din sufletul curat Al oamenilor gliei, Izvorâtori de rod, Prin munca-bucurie, Făcând spre Cer, un pod! E Festival de Artă, E Tabără de Dor, Frumosul strigă-n
SATUL PARCOVA – LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEŞTI de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375096_a_376425]
-
Nichita Stănescu, care, de la început, mi-a dat un sfat plin de înțelepciune: *Lungane, așează-te, bre, mai pe la mijlocul sălii: prea-n față, te ochește stăpânirea; prea-n spate, te gâdilă bețivii*. Tatăl Oului și Sferei avea dreptate: în față adulmecau sala leonicele capete ale lui Dodu și nea Jean, iar în spate fâlfâia nemuritorul Pâcă. Prin 1970, la Cenaclul George Bacovia, îi cunosc pe poetul George Păun și pe distinsa doamnă Agatha Bacovia . În acele vremuri, înainte de anul 1988, am
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
ochii strălucitori Cercetând privirea mea, Încercând să-mi citească Gândurile ascunse Și pornirile-mi pline Cu dorința de a te cunoaște, De a te iubi, De a te avea.... Rămân cu speranța că va veni o zi În care s-adulmec parfumul Florilor ce te-nconjoară, În palmele întinse spre tine Să te cuprind Cu-mbrățișarea strânsă Și atât de mult dorită Cînd vise-mi pârjolesc Și inima și trupul, Să îți acopăr Buzele cu dulci săruturi Și șoapte-n care
VINO ȘI RĂMÂI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384313_a_385642]
-
din portiera mașinii, un glonț îi șuieră pe la ureche, lovindu-se de ușă. Un grup de tineri se culcase la pământ, pitulându-se după clădiri sau după boscheți. O luă și el cocoșat spre clădirea din față și încercă să adulmece de unde vine focul de armă. Nu-și dădu seama prea bine, venea de undeva din spatele unui bloc din parte opusă. Doi pui de țigani, fără să le pese, se zbenguiau în mijlocul străzii, cântând ceva. Scena era grotească, un domn în
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
prinse în ferigi delirezi o păpușă blondă un dialog două nopți un vis doi amanți o ceașcă de cafea zace prea dulce în prea diminețile tale așa cum vine nefericirea mă atingi ca pentru ultima dată o mână lipicioasă îmbrățișează patul adulmeci sfântul ropot de ploaie nu înțeleg nimic de ce să tac? pe unde să mă scalde cerul? certuri nostalgice împarte clipa una ție două mie nu sta mă zgribulit nu-ți manifest ură nu-ți place plăcutul privit în barbă lemnule
INTERZISĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366661_a_367990]
-
a miresmelor/ sau o tolbă a amintirilor?/ Este, oare, uitare sau chemare?/ sau prăbușire și înălțare?/ sau, poate, căutare și pierdere,/ găsire și rătăcire?/ o fi doar un mister/ sau revelația supremă?.../ Un singur lucru nu trebuie să uiți:/ Prăpăstiile adulmecă, întotdeauna, clipa rătăcirii!/ Să nu ne temem însă nici de marile răspunsuri, fiindcă nu vom ajunge niciodată la ele. Unii da, de pildă poeții, ajung, dar numai cu puterea vorbelor, mai ales, a vorbelor gândului. Celelalte puteri ale omului sunt
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]