554 matches
-
ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
SCoord au fie interpretare colectivă, fie interpretare distributivă. De fapt, interpretarea colectivă a SCoord este indusă de interpretarea colectivă a verbului. Ea poate fi declanșată de adverbe ca împreună. Interpretarea distributivă poate fi declanșată de adverbe ca separat sau sintagme adverbiale ca pe rând. Deși în Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună avem un singur eveniment [ridicare], verbul nu poate avea formă de singular. Prin urmare, forma de plural a verbului nu este impusă de numărul de evenimente [a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
superlativul exprimă alegerea dintr-un set de evenimente, nu dintr-un set de entități. Cum în contextele evenimențiale se folosesc forme invariabile, deci adverbe, prin asociere cu acestea unii vorbitori nu mai fac acordul. Prin utilizarea formei invariabile, specifică contextelor adverbiale, se marchează faptul că nu sunt comparate mai multe entități, ci evenimente sau stări. Un alt factor care ar putea determina alegerea formei invariabile este analogia cu sintagmele cu adverb, în care cel nu se acordă (vezi (78)). 4.3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
însăși faptul că este vorba de un eveniment caritabil (jurnalist, Realitatea TV, 2007) Poziția antepusă grupului nominal, faptul că această formă precedă prepoziția (ca în exemplul (110) a) și invariabilitatea sunt argumente pentru a considera că însăși are o utilizare adverbială (similară cu chiar 40). Forma însuși, întâlnită pe internet în textele mai puțin controlate din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale (forumuri, bloguri etc.), este folosită și în poziție prenominală, și în poziție postnominală: (111) a. pentru că însuși copiii lor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se găsesc într-o relație de tip subiect (termenul cuantificat) - predicat (termenul cuantificator). Prin inversiune, termenul predicativ ajunge înaintea celui subiectiv. În structurile superlative, avem a face cu un grup nominal fără inversiune, care are deasupra sa o proiecție funcțională adverbială GEvaluare. Relațiile anaforice pe care le stabilesc sintagmele pseudopartitive sunt folosite uneori drept argument pentru a arăta că N2 este centrul sintagmei. Conform lui Milner (1978), relațiile anaforice pe care le pot stabili sintagmele pseudopartitive în enunț arată că N2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a imaginarului poetic. Spațializarea cadrului diegetic ori a celui poetic se conformează mai multor modele, care pot fi însă sistematizate. Indicii textuali ai spațiului ficțional pot fi: substantive (marea, pe cer, sub salcâm, București etc.), adverbe de loc sau locuțiuni adverbiale (acasă, aici, acolo, departe, pretutindeni, sus, împrejur, în dreapta etc.); direcția organizării spațiale poate fi sugerată prin verbe: a se înălța, a zbura, a se prăbuși, a coborî etc. Spațiile poetice pot fi numite chiar prin creații lexicale inexistente în limba
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o proză scurtă de M. Ne delciu, Balada crinilor care șiau scris frumos, Balada trandafirului cu aburi de Emil Brumaru etc. au un rol metatextual, încadrând în specie sau reliefând o caracteristică textuală. - Un termen verbal/o structură verbală sau adverbială este simptomatic(ă) pentru definirea unei atitudini de aderare la real: Pălind de G. Bacovia, Părândumi rău de adolescență de N. Stănescu, A devora, a privi de Virgil Teodorescu, Cândva, niciodată... de L. Antonesei - Titlurile enunțiative exprimă, întro propoziție simplă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sugerat în textul poetic printrun bogat câmp lexical. La nivel semantic, metafora verbală dorm sem nifică hibernarea, similară morții, conturând una din temele simboliste fundamen tale. În accepția poetului, acest somn anulează viața însăși, idee accentuată de determi nan tele adverbiale adânc și mereu ale verbului dorm. Hiperbola nemărginirile polare sugerează vas titatea spațiilor boreale, conturând un tablou hibernal care nu predispune la reverie, ci pro voacă angoasa. Poemul este străbătut de fiorul imenselor spații încre menite pe ban chize, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
intensă favorizează acordul sufletesc (nu rațional) cu cosmicul, cu ilimitatul și, în același timp, cu elementele palpabile ale lumii, concrete, limitate și totuși purtătoare ale misterului existențial. Ipostazele diverse ale lumii - flori, ochi, buze, morminte - sunt acum reunite (prin „și“ adverbial ce precede fiecare termen al enumerării) în aceeași inefabilă corolă de minuni a lumii. Poezia se încheie astfel cu un verscheie devenit laitmotiv al discursului poetic. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
rezolvarea subiectelor la proba orală și scrisă, D. Apetrei, E. Stoleriu, 2008 Revise GCSE, Complete Study & Revision Guide, English and English Literature, S. Croft, 2007 text argumentativ premisa/ipoteza argument pro/contra concluzie instrument lingvistic verb de opinie adverbe/locuțiuni adverbiale conjuncții/locuțiuni conjuncționale argument formal informal topic brainstorm evidence opening paragraph conclusion statement of fact vs. opinion counter-argument factual information rhetorical question anecdote emotive language repetition exaggeration humour layout 27 audience purpose Comentarii: Comparând metalimbajul utilizat de cele două lucrări
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Simona-Maria DORNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93136]
-
și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de numărul lor cerut de verb. Deoarece verbele care nu sînt avalente pot avea un actant (verbe monovalente), doi actanți (verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ratele 2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît, sau articol genitival sau adjectiv posesiv, demonstrativ sau nehotărît: Ana și-a cumpărat o casă1. Casa/ Clădirea 1 e cam dărăpănată.), anaforă adverbială (anaforicul este un adverb de loc, de timp de mod sau un adverb relativ: [Ana și-a cumpărat o casă1 ieri2]3. Tot atunci 2 a dus acolo 1 toată mobila bunicilor. Așa3 a rezolvat problema evacuării.), anaforă verbală (Ana
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a vorbit prea mult), marcată, în limba română, prin conective specializate (deși, cu toate că, chiar dacă, măcar că etc.) sau nespecializate (oricare, oricum, dacă, fără să etc.). Frecvent, valoarea de intensificare a construcției concesive o conferă enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realiza legătura formală și semantică dintre segmentele unui discurs, constituind unul dintre mijloacele importante de realizare a coeziunii textuale. În categoria conectorilor se includ anumite conjuncții coordonatoare (dar, deci, or, căci), anumite conjuncții subordonatoare (deoarece, cum), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, astfel etc.) și grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda acestui fapt). În clasa generală a conectorilor au fost delimitate trei tipuri de mărci de conexiune: 1) conectori argumentativi propriu-ziși; 2) organizatorii și mărcile textuale și 3) mărcile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
4) conectori contra-argumentativi marcatori ai unui argument slab (desigur, cu toate că, în pofida etc.). Potrivit acestui cercetător, conectorii sînt "expresii lingvistice care permit traducerea "legăturilor logice" între propoziții: anumite conjuncții de subordonare (pentru că, ca) și coordonare (deci, căci), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, astfel), grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda)". Conectorii pragmatici acționează în limbile naturale, în timp ce conectorii logici în limbile formalizate. Conectorii logici se opun conectorilor pragmatici prin: (1) natura elementelor legate: conectorii logici operează asupra propozițiilor, conectorii pragmatici
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în ce condiții se produce un proces indică dacă el este necesar, obligatoriu, posibil sau probabil și se realizează cu auxiliare de modalitate precum a trebui, a putea, unele întrebuințări ale lui a vrea etc. Există, de asemenea, numeroase echivalente adverbiale, circumstanțiale și perifrastice ale acestor modalizatori, astfel încît reglarea de probabilitate a enunțului: El trebuie să vină se poate reda și prin El va veni, desigur (sau după toate probabilitățile), E posibil (sau Sînt toate șansele) ca el să vină
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
paragrafe și de grupări de paragrafe (prin blancuri complementare și prin intertitluri), schimbările de pagini, capitole sau părți semnalează structura planului de text. Paragrafele constituie unități de coerență semantică, adeseori marcate la început prin conectori. Factor de lizibilitate important, locuțiunea adverbială pe de o parte, plasată la începutul unui paragraf, produce așteptarea lui pe de altă parte, într-o poziție comparabilă, adverbul desigur este adesea inversat de conjuncția adversativă dar, adverbul totodată sau un element concesiv în același paragraf sau în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dau dinamism: De atunci răsare lumea, lună, soare, stihii..."; sinonimia și antonimia în lexic ("Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,/ Facem pe pământul nostru mușuroaie de furnici", sintagme ce exprimă noțiunea de timp, începând cu locuțiuni adverbiale: pe când, într-o clipă, la-nceput, de atunci. La unele întrebări filosofice nu s-a putut răspunde deoarece: "N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă". Poetul imaginează crearea lumii prin mișcarea unui punct central, inspirat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
drumul său și primește ajutor. Astfel modelul distinge o a treia relație care determină împrejurările în care acțiunea este dusă la bun sfîrșit. Prin analogie cu structura propoziției, acești doi actanți ar putea fi considerați drept complemente circumstanțiale de natură adverbială. Ei nu sînt legați de obiect prin intermediul "unui verb", ci se leagă cu ajutorul unor construcții prepoziționale, cum sînt datorită, în ciuda, de funcția care pune în relație subiectul cu complementul. Acești actanți sînt, în multe privințe, diferiți de ceilalți. Ei nu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
complexe în durată. Ar trebui să avem totuși în vedere posibilitatea ca alte metode, ce nu sînt genettiene - cum ar fi cele stilistice care se referă strict la tiparele temporale și aspectuale ale unui verb dintr-o narațiune, apoi la adverbialele cu nuanță temporală - ca și apelul la normele cititorilor (mai curînd decît la cele textuale) să se poată adapta mai bine la ceea ce gîndim noi despre reordonări textuale, ritm și frecvență. În aceste condiții, Pnin de Nabokov este un text
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pot fi folosite verbe indicînd „cogniția speculativă”: „a presupune”, „a-și imagina” etc. Pe lîngă acestea, fragmentele narative cu modalitate negativă conțin o serie de construcții referitoare la percepția umană („Este evident că... Evident...” și, tot așa, cu parteneri adjectivali/adverbiali: „clar”, „evident”, „aparent”, „pare-se” și multe altele). În mod la fel de previzibil, narațiunea va conține puține fraze cu sens generic (sau acestea chiar pot lipsi), iar verbele ce redau gîndurile și reacțiile personajelor vor avea un determinant: în loc de „Mergea cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
iar, în cazul atributelor, de locuțiuni adjectivale); această gramatică recunoaște aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții recunoscuți. Astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aproape douăzeci de astfel de tipuri de participanți, patru sau cinci dintre cele distincte fiind asociate cu fiecare tip de proces; 3. circumstanțe asociate cu procesul (realizate de locuțiuni prepoziționale, adverbiale sau circumstanțiale); acestea pot fi clasificate conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții recunoscuți. Astfel, în propoziția Ursul a desenat pentru motan, cu creionul lui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
într-adevăr, un fondator care se numea astfel... Limba și numele de marcă Chiar dacă un nume de marcă este, din punct de vedere fonic și ortografic, identic cu un substantiv din lexic sau cu un grup nominal ("La Redoute") sau adverbial ("Comme ça des Halles"), prin schimbarea statutului, el capătă noi proprietăți, cele ale unui substantiv propriu. Să analizăm numele de marcă pentru cosmeticele "Clinique". Spre deosebire de substantivul comun care îi corespunde, numele de marcă se utilizează scris cu majuscule, fără articol
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cel mai bine că acțiunea să fie lăsată că o categorie aparte sau să fie considerată ca fiind ontologic distinctă sau redusă la altceva. De asemenea, specia nu este o caracteristică a ac tiunii, cum ar fi într-o teorie adverbiala. Mai degrabă, specia este o modificare a puterii cognitive. Este, spre exem plu, acea stare a puterii cognitive care o face să vadă imediat o mașină de pompieri roșie. Într-un anu mit sens, specia este cea care explică intenționalitatea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]