423 matches
-
să ne ducă pe munte. Deși avem destul spațiu, oxigen nu prea e, fiind foarte cald. Din loc în loc, telecabina are câte o oprire, timp în care este cercetată de o persoană, dar și aerisită. De fapt, este răcorită și aerisită de un ventilator uriaș aflat pe peronul stației de poposire. În această mică pauză, inspirăm adânc, oxigenându-ne plămânii până la următoarea oprire. Ajunși la destinație, ne-am îndreptat spre locul cu ape termale-sulfurose izvorâte din miezul muntelui. Mergem pe o
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
erau împrăștiate alandala prin camere, odihnindu-se sub un strat indolent de praf: semnul cel mai convingător al unui abandon total. S-a trecut rapid, cu toate forțele de care dispuneam, la igienizarea locuinței. S-au deschis geamurile, s-a aerisit locuința, tot inventarul acela prăfuit a fost scos afară, s-au curățat pereții de pânza de păianjen, s-a măturat și, mai apoi, s-au șters dușumelele cu o cârpă umedă. Vai, Dumnezeule! Ce mai lucra, ce mai muncea Silvica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
1988, în timp ce lucram la materialele pentru curieri, l-am văzut pe ambasador cu soția plimbându-se prin parc și discutând pe marginea piscinei. Acum este momentul, mi-am zis și am ieșit, ca din întâmplare, pe terasă, chipurile să mă aerisesc puțin. Cei doi m-au văzut imediat și mi-au făcut semn să merg până la ei. Ce faceți, vreți să vă plimbați? Ieșisem numai să mă mai mișc puțin, că lucram în birou la partea administrativă a raportului. Eu o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Tracy, Errol Flinn, Marlene Dietrich, Ava Gartner, Robert Taylor, bea câteva Daiquiri și pleca spre prânz. Uneori se întorcea pe la 5 după amiaza și mai bea câteva Daiquiri. Prin 1949 Constante a instalat la Floridita aer condiționat. Inițial localul se aerisea cu ventilatoare și nu avea către stradă perete, închizându-se cu o cortină metalică. Aceasta le permitea clienților să privească "lumea de afară", iar lui Papa, când se bătea cu cineva, să-și trimită "oponentul" direct pe trotuar! După primirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
că morcovii de pe marginile șoselelor nu sunt comestibili. * Vânătorii sunt singurii care se laudă cu crimele lor. * Se poate muri și fără ajutorul medicilor. * Cine vrea să se îmbolnăvească, trebuie să se interneze în spital. * Nu toate încăperile pot fi aerisite prin deschiderea ferestrelor. * Dacă vrei să alegi, trebuie să ai ce și din ce. Revendicări... și altele * Pietrele Doamnei sunt revendicate de o prințesă antică. * Baia de Aramă este revendicată de un cazangiu. * Un brutar regal revendică Vatra Dornei. * Gura Humorului este
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
anul 1864, am văzut că pe atunci bolnavii se primeau numai cu adresa unei autorități, fără certificatul medical, în dosarul din 1870 însă figurează, pe lângă adresă, și certificate medicale". Anumite deficiențe existau în administrație, Thiron menționând necesitatea de a se aerisi mai bine camerele, de a se spăla mai atent lenjeria etc. Erau necesare, de asemenea, mai multe bandaje, clești de dinți etc. Menționăm că exista atunci la Ospiciu o "mașină electrică" (era, probabil, o mică centrală). Parcurgând raportul se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aparținătorii lor devotați și cu cohorte de vizitatori ce veneau toți deodată și rămâneau până când aerul încărcat cu duhorile cele mai diverse ajungea să capete o consistență verzui-păstoasă. Întrucât era iarnă sau fiindcă majoritatea ferestrelor erau bătute în cuie, se „aerisea“ prin ușa deschisă spre holul spitalului. La mine nu venea nimeni: așa hotărâsem că voi ține minte, indiferent cine va trece pe la patul meu de suferință, în noaptea de după operație, când maică-mea aterizase (la propriu, căci era în ultimul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
iar numeroasele construcții anexe se înșirau, ca prinse într-o horă, jur împrejurul clădirii principale. Ceea ce dădea farmec și tihnă acestor binecuvântate locuri erau împrejurimile: imensul parc, cu ale cărui frumuseți ne încântam privirile, iar verdeața și răcoarea lui ne aeriseau plămânii și ne oxigenau creierul; iazul, în a cărui apă se oglindeau sălciile pletoase și bisericuța de pe malul dinspre miază-zi; pădurea, care îmbrăca panta abruptă a dealului dinspre apus și se întindea până spre Ghilia și Lozna. Parcul, iazul cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
uite, dom'le, trebuia să iau cuțitul, zice el, privind la floarea zdrobită în pumn, pe care ar vrea s-o arunce undeva, dar nu vede nici un loc mai ascuns, așa că o bagă în buzunar. Ascultă, îi zic, de ce nu aerisești cu ventilatoarele? Doar nu-s nebun! Ventilatoarele au un rulment spart și fac un zgomot că-mi vine să iau cîmpii. Îți trimit un mecanic să schimbe rulmentul. Nu, că n-am timp să-l aștept. Trebuie să duc cutiuțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
reclamându-mă, vor pune mâna pe sufragerie. Acum, ca și mine, de altfel, stau la pândă. În primul rând, gata cu Lust. [Mabell] e speriată văzând că i s-a închis ușa în nas, căci individul a plecat fără să aerisească, fără să-și facă patul; asta o sperie. De altfel, și noi stăm încuiate. Individul nu s a mai întors de azi-dimineață de la 8; am închis ușa care desparte cabina telefonică de camera mea, am dus aparatul în vechea lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
septembrie, pe care n-am citit-o decât la ora 9, păstrând-o ca o frumoasă răsplată la sfârșitul activității mele casnice. M-am întors în casă după exact 12 ore de absență. Cum așternutul era pe balconul mare, la aerisit, mi-am făcut întâi patul, apoi mi-am pregătit cina, am spălat vasele, am căutat cărți pentru seria care începe mâine (și n-am găsit), pe urmă mi-am fumat cele două țigări în fotoliu - ritualul de seară. În timpul ăsta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prezent la evrei, ci dimpotrivă : „Curățirea locuințelor [de Paști] se face cu exces de zel. Toată mobila de casă e spălată cu apă fiartă, pereții văruiți din nou, atât pe dinăuntru, cât și pe din afară ; lucrurile din casă sunt aerisite și spălate, așa că de Paști orice casă evreiască - chiar și a celui mai sărac - este de o curățenie exemplară” <endnote id="(585, p. 254)"/>. „Nici chiar evreicele mai bogate” din spațiul românesc nu șovăie să-și văruiască pereții casei „cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sale sînt „de mînă”. Scriitura e măruntă (notate cu un stilou cu peniță subțire, rîndurile seamănă cu urmele de furnici sau ca niște fire abia descusute, crețe), totuși (treptat) ușor de citit, cu o liniatură dreaptă și egală, fără ștersături, „aerisită”, cursivă; scriitură de om sigur pe gîndirea sa, ordonat și organizat, în ale cărui formulări simți o „ținută” caracterizată de fermitate și civilitate; om exersat în acest gen. Undeva o și spune: pentru el corespondența însemna ceva mai mult decît
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
etaj și încerc să scap de bătrânelul dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe a mea. Rămân singură, este ora unu noaptea și oboseala mi-a dispărut ca prin magie. Deschid ușa și ferestrele să aerisesc și ies pe balcon să admir priveliștea. Iquitos este situat la confluența a trei râuri mari: Nanay, Amazon și Itaya. Are aproape 400.000 de locuitori, este capitala regiunii amazoniene peruane și este considerat orașul cel mai mare din lume
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
totul și mă instalez în sala de festivități, urmând să-mi găsesc undeva un spațiu locuibil corespunzător. Am cerut sprijinul directorului pentru găsirea unei căsuțe, dând voie șoferului să meargă în drumul său. Căldură de iulie, miros accentuat de motorină. Aerisim, soția ia măsuri de gospodină cu răspundere față de bunul trai al familiei. Suntem cu o persoană în plus, deoarece din Buzău am luat o fetiță dintr-o familie numeroasă cu serioase lipsuri, în condițiile secetei catastrofale din acea vară 1946
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
insinueze În colectivul Naționalului sau În anumite ziare din țară. Crăpăturile vechilor mentalități - care mă iluzionasem că pot fi schimbate peste noapte - Începeau să iasă la iveală. Actorii voiau să știe mai ales „când se mai iese afară, să ne aerisim și noi“. Noua conducere a Ministerului Culturii, după plecarea lui Pleșu, Încerca să provoace un curent de opinie defavorabil mie, prin aluzii insidioase la contabilizarea benzinei pe care o consumam conducând mașina teatrului până la Buftea, unde fusesem cazat, sau reproșuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al fericirii. * Din amintirile din copilărie ale Doinei. Împreună cu fratele ei, mai mic cu doi ani, s-a ascuns într-o zi între fețele lungi, până la pământ, ca de cortină ale covoarelor întinse pe sârmă, scuturate și lăsate, gospodărește, la aerisit în curte. S-au ascuns și au tăcut mâlc, multă vreme, cu tenacitatea copiilor care au pus la cale o șotie. Abia într-un târziu, apelurile ușor alarmate ale celor mari (ca și dorința de a-și savura succesul, reușita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pantheon în care fiecare cuvânt își are spațiul său liber, deoarece un cuvânt stă pentru el însuși, este în sine deja o geneză. Poetul știe asta. Dar, în același timp, limbile sunt în mișcare - măturând constant locurile comune, prea prostituate, aerisind, vindecând scleroza stilurilor devenite „exemple”, mode de urmat, canoane simplificatoare. Nu există reguli pentru scris (în afara celor individuale), dacă ar fi existat, ar fi fost imposibilă înnoirea perpetuă, apariția din haos a unor libertăți stilistice care vor rămâne strict individuale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
făcut loc prin mulțime. A fost un spectacol pe cinste, aplaudat îndelung de săteni și de oaspeți. După ce spectacolul s-a terminat și ultimii spectatori au părăsit sala, câteva femei au pus pe margini băncile, au măturat sala și au aerisit. În scurt timp mesele s-au umplut cu bucate tradiționale. Fripturi, cârnați, sarmale, cozonac și prăjituri pentru oaspeți și pentru toți acei care contribuiseră la reușita acestei acțiuni. Când am intrat în sală, locurile la mese erau ocupate. Nu știu cine le
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
balegă. Iarna, în clasă era foarte cald. Aerul greu de la fumul pe care îl scotea soba dar și de la igiena precară a celor câțiva copii de vârste diferite. Ferestrele 165 nu se deschideau niciodată și nimeni nu se gândea să aerisească încăperea. Erau cincisprezece copii în tot satul, în clase diferite și la grădiniță. Învățătorul navetist din Fundoaia, din toamnă nu mai zâmbea. Soția, învățătoare suplinitoare, rămasă fără post, fugise la București cu noul profesor de educație fizică, fotbalist, luându-l
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a face „însemnări zilnice”. Pe acestea le încep azi, joi 3 ianuarie 1975, la redacție, cu lume în birourile alăturate, fără putința unei maxime concentrări. Se înțelege: am, mai întîi, de recapitulat cele întîmplate ieri și alaltăieri. Revelionul a fost „aerisit”, deloc obositor. De altfel, au rezistat și copiii pînă spre patru. Am întîmpinat Noul An relaxat, cu o singură dorință clară: aceea de a fi cu toții sănătoși. După-amiază m-a vizitat Corneliu Dima-Drăgan. S-a lamentat mai puțin decît data
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de medalie e lipită peste cea a unui muzeograf plecat între timp din Bacău. Nu lîngă oricine, ci lîngă Bratu Păun! V.T. mi-i coleg de facultate. Nu-i greu să-mi imaginez ce gîndesc alții, străini și mai puțin aerisiți la minte decît el. *Un verset din Luca îmi evocă modul de a împrumuta cinstit: „Dați, și vi se va da. Turna vor în sînul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată (scuturată, în Noul Testament de la Bălgrad) și cu vîrf, căci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
publică autocritică. Condiția lui Trofin era ca partidul să recunoască, în cazul lui, că a greșit. Împăcarea a eșuat de ambele părți. Ce mai rămânea de făcut? Și pe cine să reabilitezi pentru a da satisfacție opiniei publice, spre a aerisi o atmosferă politică sumbră, în ideea calmării vieții interne de partid la nivelul cel mai înalt? Acestea au fost traseele care l-au readus pe Manea Mănescu în actualitate. Este o dramă pentru el. Nu mă îndoiesc! La început a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
puțin și mi-a făcut semn să-l urmez. M-am scuturat de zăpadă și am luat-o după el. Cum am intrat, m-a izbit mirosul de excremente și urină. Nu exista fereastră, așa că nu avea cum să se aerisească beciul acela puțin mai mare decât un dulap. O treime era ocupată de pat. Umbra slăbită zăcea nemișcată, cu o pătură trasă peste ea. Sub pat se vedea o oală de noapte. Lumânarea - singura sursă de lumină - pâlpâia pe masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
stomacul trebuia să-l ridici pe ce-l care dormea pe wc. Unii nici nu mai reușeau să se abțină și-și dădeau drumul pe ei și, închipuiți-vă dacă puteți!, mirosul accentuat de faptul că acea cameră nu era aerisită din cauza păturilor din geam... leșinau oamenii! Asta i s-a petrecut și lui Chiorpec, despre care vă spuneam mai devreme. Era acolo și Mosanc 14 fostul șef al Vămii de la Iași al cărui adjunct era Chiorpec. Chiorpec a fost cel
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]