494 matches
-
fabricanți au conștientizat că este mai dificil să stăpânească inovația tehnologică în concepția și producția fiecărei componente a unui produs complex. Este dificil pentru companii să dispună de competențele necesare în tehnologii foarte diferite, cum sunt cele mecanice, electrice, electronice, aerodinamice etc. În multe cazuri, fabricanții păstrează pentru activități interne numai proiectarea și asamblarea, lăsând alte activități în sarcina furnizorilor. Pentru fabricant este important să aibă sub control producția componentelor strategice, mai degrabă decât a fiecărei componente. Relevanța strategică a componentelor
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
dedice studiului rachetelor. În 1895, după modelul Turnului Eiffel din Paris, introduce conceptul de "Turn Țiolkovski", un lift spațial care să se înalțe de la suprafața Pământului dincolo de orbita geostaționară (la 35.786 km). În 1897 concepe și experimentează primul tunel aerodinamic din Rusia . În 1903 a fost publicat primul articol al lui Țiolkovski referitor la tehnica rachetelor, "Cercetarea spațiilor mondiale cu dispozitive reactive". În această lucrare, el a propus utilizarea combustibililor lichizi (amestec de hidrogen și oxigen lichid) care ar da
Konstantin Țiolkovski () [Corola-website/Science/298989_a_300318]
-
a fost denumită Suhoi Șu-11. Variantele de "Șu-9" și "Șu-11" au fost construite într-un număr mai mare de 1200 de exemplare, din care nu a fost exportat nici unul. Configurația era asemănătoare cu a avionului Șu-7 că de exemplu frânele aerodinamice din spatele fuzelajului, conul de admisie a aerului și motorul turboreactor Liulka AL-7 al avionului Șu-7. Fuzelajul și suprafețele din coadă ale avionului Șu-9 se aseamănă cu cele ale avionului Șu-7, dar, spre deosebire de aripă în săgeată cu anvergură extinsă a acelui
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
Șu-9 se aseamănă cu cele ale avionului Șu-7, dar, spre deosebire de aripă în săgeată cu anvergură extinsă a acelui avion, avionul „Fishpot” folosea aripa delta de 53°. Ampenajele erau convenționale. Configurația era asemănătoare cu a avionului Șu-7, ca de exemplu frânele aerodinamice din spatele fuzelajului că și dispozitivul de admisie și motorul turboreactor Liulka AL-7 al avionului Șu-7. Aripa delta a avionului Șu-9 a fost adoptată din cauza rezistenței sale la înaintare reduse în regimul de zbor supersonic. Volumul sau mai mare permitea în comparație cu
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
eliberarea unei unități dozate de 1 și 3 mg , deoarece , având o cantitate mai mică de pulbere într- un blister , inhalatorul riz acționează mai eficient în descompunerea sau de- aglomerarea acesteia , având drept rezultat o proporție mai mare de particule aerodinamice , de dimensiuni mai mici , pentru blisterul de 1 mg ( vezi pct . 2 și 4. 4 ) . În urma inhalării orale a unei doze unice de insulină umană , aproximativ 30 % din conținutul total al te blisterului rămâne în acesta sau în dispozitiv , 20
Ro_344 () [Corola-website/Science/291103_a_292432]
-
eliberarea unei unități dozate de 1 și 3 mg , deoarece , având o cantitate mai mică de pulbere într- un blister , inhalatorul acționează mai eficient în descompunerea sau de- aglomerarea acesteia , având drept rezultat o at proporție mai mare de particule aerodinamice , de dimensiuni mai mici , pentru blisterul de 1 mg ( vezi pct . 2 și 4. 4 ) . riz Distribuția to În urma inhalării orale a unei doze unice de insulină umană , aproximativ 30 % din conținutul total al te Studiile la animale nu au
Ro_344 () [Corola-website/Science/291103_a_292432]
-
831 m/s; la o elevație de 13,5°, cu proiectile perforante, aceasta oferea o distanță de tragere de până la 16.450 m. La o elevație de 16°, bătaia tunurilor a fost extinsă până la 18.686 m folosind proiectile mai aerodinamice, dar puțin mai grele. Cadența acestor tunuri era de două lovituri pe minut. Fiecare tun avea câte 80 de lovituri (proiectile). Armamentul secundar a constat în 27 tunuri de 76 mm (3 țoli) plasate în suprastructură și pe turele. Aceste
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
h. Sunt utilizate pentru linia dificila Omaha - Ogden, pentru care se folosesc și trei locomotive pentru o garnitură. În perioada interbelică, cele mai multe automotoare Diesel pentru viteze mari s-au construit în SUA, Germania, Franța, Olanda. In Germania, primul tren automotor aerodinamic a fost construit în perioada 1931 - 1932 ca rezultat al colaborării firmelor "Wumag", "Maybach" și SSW ("Siemens - Schuckert - Werke"), astfel că pe 15 mai 1933 automotorul cu tracțiune Diesel-electrică, denumit "Der Fliegende Hamburger" ("Hamburghezul zburător"), a fost dat în exploatare
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
dacă este folosit cu grijă nu va ceda niciodată. De exemplu, o parapantă obișnuită are 30 de corzi conectate la coloane și fiecare dintre ele este atât de rezistentă încât poate susține întreaga greutate a pilotului. Din punct de vedere aerodinamic parapantele noi, din afara categoriei celor avansate sau de competiție, tind să-și revină din majoritatea incidentelor fără intervenția pilotului. Dat fiind faptul că echipamentul omologat nu va ceda, se poate spune că parapantismul este un sport foarte sigur. Pilotul însuși
Parapantism () [Corola-website/Science/306649_a_307978]
-
abstractul pur. Așa a fost și cu Hans Arp (1987-1966), care a realizat sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși (1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit de
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
40 m. Cu acest pendul s-au făcut ocazional și demonstrații pentru publicul vizitator. În prezent în "Sala de Agrement" din mină Cacica, la adâncimea de 60 m, este instalat un pendul Foucault cu lungimea de 6 m de forma aerodinamică, lentilă de plumb cu diametrul de 20 cm, grosimea la mijloc 6 cm și masa de 8 kg. Acesta este, după informațiile afișate în interiorul minei Cacica, singurul pendul Foucault din România cu ajutorul căruia se fac demonstrații pentru publicul larg. [5
Pendul Foucault () [Corola-website/Science/309918_a_311247]
-
(n. 26 decembrie 1890, București - d. 5 mai 1977, București) a fost un inginer mecanic român, constructorul primului automobil cu profil aerodinamic avansat din lume cu roțile integrate în caroserie. A urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic. Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, vezi de ex. modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica "Siluro Ricotti" din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit "Rumpler Tropfenwagen" ("mașina - picătură" in limba
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
și, cu excepția automobilului Rumpler, nu atingeau gradul de aerodinamicitate al creației lui Persu. Prototipul original poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din București. Invenția care l-a făcut celebru a fost un „"Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice"”. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
de aerodinamicitate al creației lui Persu. Prototipul original poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din București. Invenția care l-a făcut celebru a fost un „"Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice"”. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sînt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania. Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
noiembrie 1922. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sînt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania. Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București. A murit în mai 1977. Revista „Auto Mondial” împreună cu Național TV, emisiunea „autoMobile” și Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida” au inițiat din 2006 „Premiul Automobilul aerodinamic Aurel Persu” care se acordă anual constructorilor de automobile pentru modele noi cu un coeficient de aerodinamicitate sub 0,3 și un design atrăgător. Au primit acest premiu automobilele Mercedes S-Klasse (2006), Toyota Corolla (2007), Opel Insignia (2009).
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
nu apărea vre-o disimetrie de tracțiune. Carlinga era integral din lemn. Aripa trapezonidală, tot din lemn, era rigidificată prin sistemul de încrucișare al nervurilor. În 1928, o machetă la scara 1/25 este testată cu rezultate excelente la Laboratorul aerodinamic din Saint-Cyr, justificând construirea aeronavei în două exemplare (Bratu 220 -001 și -002) la uzina aeronautică de la Athis-Mons lângă aeroportul din Orly. Asamblajul a avut loc în hangarul "CIDNA" de la aeroportul din Bourget. Primul zbor de probă a avut loc
Avionul Bratu-220 () [Corola-website/Science/328942_a_330271]
-
de chila; 2.4 Buzunare pentru lateuri. Sunt transversale pe voalura, cusute la intradosul acesteia. <br> O caracterisitică a voalurii este suprapunerea intradosului peste extrados, măsurată în procente. Cu cat suprapunerea este mai mare cu atat profilul va fi mai aerodinamic și aripa va avea performanțe mai bune. Deltaplanele de școală au o suprapunere cuprinsă între 5-30% în timp ce deltaplanele de performanță pot ajunge până la 100%. 3. Termeni constructivi Anvergură reprezintă lungimea aripii măsurată între extremitățile aripii. Se notează cu litera b
Deltaplan () [Corola-website/Science/322998_a_324327]
-
ianuarie 2006 un Typhoon RAF T1 a efectuat o aterizare de urgență la RAF Coningsby. Roata din față n-a reușit să coboare, prin sistemele normale sau de urgență. Avionul a aterizat pe partea din față si a folosit frâne aerodinamice în timp ce și-a desfășurat simultan parașuta de frânare. Apoi partea din față a fost coborâtă ușor, minimalizând daunele avionului. Piloții au părăsit avionul îndată ce o scară a fost poziționată lângă avion. RAF Typhoon T1 a fost readus la service. La
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
aer și trebuie înțeleasă în raport cu celelalte trei. Ea poate fi generată de orice parte a aeronavei, dar la un avion obișnuit portanța este datorată în special aripii și în particular formei specifice în secțiune a aripii. Portanța este o forță aerodinamică datorată "trecerii" unui obiect printr-un fluid. Ea acționează asupra centrului de presiune și este definită ca fiind perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului. Teoriile despre generarea forței portante au devenit surse de controverse și subiect de discuții aprinse
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
apare în direcția opusă, în concordanță cu principiul acțiunii și reacțiunii al lui Newton. Dat fiind că aerul este un fluid, moleculele sunt libere în mișcare și orice suprafață solidă poate devia curgerea. Pentru o secțiune de aripă - numită "profil aerodinamic" - ambele sale suprafețe, de sus - "extrados" și respectiv de jos - "intrados" contribuie la întoarcerea curgerii. Luând în considerare doar una dintre suprafețe, ajungem la o teorie incorectă a portanței, de aceea ele se abordează împreună. Când două obiecte solide interacționează
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
pe direcția de curgere a fluidului este numită "forța portantă", iar componenta de-a lungul direcției de curgere se numește "rezistența la înaintare". În realitate există o singură forță, cauzată de variația presiunii în jurul suprafeței corpului sau - vorbind de profile aerodinamice - este cauzată de diferența dintre presiunile de pe intradosul și respectiv extradosul profilului. Forța aerodinamică acționează într-un punct determinat de distribuția presiunilor, punct numit "centrul de presiune". Portanța este o forță mecanică, generată de interacțiunea și contactul dintre un solid
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
lungul direcției de curgere se numește "rezistența la înaintare". În realitate există o singură forță, cauzată de variația presiunii în jurul suprafeței corpului sau - vorbind de profile aerodinamice - este cauzată de diferența dintre presiunile de pe intradosul și respectiv extradosul profilului. Forța aerodinamică acționează într-un punct determinat de distribuția presiunilor, punct numit "centrul de presiune". Portanța este o forță mecanică, generată de interacțiunea și contactul dintre un solid și un fluid. Nu este generată de un câmp de forțe precum greutatea, care
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]