489 matches
-
oprit nu mai are nevoie de aer, astfel că, în cazul avionului Concorde, efectele opririi unui motor erau imediat contrabalansate de deschiderea voletului suplimentar și obturarea completă a rampelor de admisie, deviind aerul în jurul motorului, câștigând portanță și minimizând rezistența aerodinamică a motorului defect. În timpul testelor cu avionul Concorde ambele motoare de pe aceeași parte a avionului au putut fi oprite la viteza de 2 Mach fără ca să apară dificultăți în a controla aparatul. Motorul bombardierului englez Vulcan, Bristol (apoi Rolls-Royce plc
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
de dispozitive exterioare suplimentare. Cu toate acestea, la scurt timp după lansarea avionului Concorde, a fost proiectat modelul Concorde "B" cu o capacitate de combustibil ușor mărită, cu aripi mărite prevăzute cu voleți la bordul de atac pentru îmbunătățirea performanțelor aerodinamice la toate vitezele și motoare mai puternice cu atenuatoare de zgomot și fără sistem de postcombustie. Rezultatul era o autonomie mărită cu 500 de km la o sarcină utilă mai mare și deschiderea de noi rute comerciale. Proiectul a fost
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
avionul era coborât imediat la o altitudine sigură. Piloții aveau acces la niște măști speciale ce forțau ventilația plămânilor cu oxigen sub presiune.(sitemul CPAP) Botul înclinabil al avionului Concorde, dezvoltat de Marshall Aerospace, permitea aeronavei să aibă o formă aerodinamică la viteza de croazieră, dar să nu obstrucționeze câmpul vizual al pilotului în timpul manevrelor de rulare pe pistă, de decolare și de aterizare. Datorită unghiului mare de atac, botul alungit obstrucționa vizibilitatea și, prin urmare, acesta trebuia să fie înclinabil
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
alungit obstrucționa vizibilitatea și, prin urmare, acesta trebuia să fie înclinabil. Botul înclinabil cuprindea și o vizieră mobilă, retractabilă în interiorul botului înainte ca acesta să coboare. Când botul se ridica, viziera se ridica și ea în fața geamului cabinei pentru eficiență aerodinamică. Un modul de comandă din cabină permitea vizierei să se retragă iar botul să coboare cu 5°față de poziția orizontală standard în timpul rulării pe pistă și decolării. După ce avionul decola și se îndepărta de aeroport, botul și viziera se ridicau
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
virarea, frânarea sau accelerația determină mișcări ale suspensiei, permițând caroseriei să se încline lateral sau față/spate. În acest grup putem include sisteme de suspensie ce sunt capabile să controleze garda la sol în funcție de schimbările în greutate sau în forțele aerodinamice. Acest sistem este de asemenea capabil să reacționeze la încărcări interne, precum balansul lateral, și să contracareze efectele. Un exemplu de sistem pasiv-reactiv este Kinetic RSF de la Tenneco. Acesta are o interconexiune pasivă ce facilitează împărțirea egală a încărcăturii între
Suspensie (vehicul) () [Corola-website/Science/307711_a_309040]
-
În 1940, guvernul german a început să-l finanțeze prin "Aerodynamische Versuchsanstalt" (AVA, Institutul de Cercetări în Aerodinamică), ce se ocupa cu producerea de bombe planoare. Zuse a construit mașinile de calcul S1 și S2, dispozitive dedicate pentru calculul corecțiilor aerodinamice ale aripilor bombelor zburătoare controlate prin radio. S2 avea un convertor analog-digital integrat aflat sub controlul programului. Aceste mașini au contribuit la dezvoltarea de către armata germană a rachetelor ghidate Henschel Werke Hs 293 și Hs 294 între 1941 și 1945
Konrad Zuse () [Corola-website/Science/321850_a_323179]
-
unde-și ia doctoratul la Sorbona în 1911 cu teza „"Étude de la stabilité de l’aéroplane"”. Este recunoscut ca fiind primul om care a făcut un astfel de studiu în domeniul aviației. În perioada 1911-1916 ține cursuri de mecanică teoretică, aerodinamică la Colegiul Militar de Aviație și la Facultatea de Construcții Navale din cadrul Institutului Politehnic Petrograd. Proiectează și construiește în 1917 un avion cu stabilitate absolută pe care îl testează în zbor. Sistemul Botezatu avea în compunere un sistem giroscopic de
George de Bothezat () [Corola-website/Science/326713_a_328042]
-
dată inventată de inginerul șef al diviziei de siguranță Nils Bohlin de la Volvo. Prima mașină de sport de la Volvo a fost modelul P1800 prezentat în 1960. Considerat de mulți ca fiind o mașină bună de condus cu liniile unei coupé aerodinamice. Modelul P1800 a devenit celebru grație serialului TV “The Saint” cu Roger Moore la volanul mașinii. În anul 1964 Volvo a deschis porțile unui noi fabrici de producție situat în Torslanda, Suedia capabilă să producă 200.000 de modele pe
Volvo () [Corola-website/Science/315513_a_316842]
-
remorcarea planorului. Tancul T-60 folosit pentru experiment era puternic modificat, fiind golit de absolut toate echipamentele care nu erau vitale: armament, muniție sau faruri. Practic, avea la bord doar o cantitate mică de combustibil. Cu toate acestea, din cauza performanțelor aerodinamice foarte slabe, bombardierul TB-3 care îl tracta a fost nevoit să-l abandoneze, fiind în pericol de a se prăbuși. Tancul T-60 a fost construit în două variante: Spre sfârșitul producției, unele tancuri au fost dotate cu un blindaj
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
primul tur al Marelui Premiu al Italiei de la Monza. Ferrari a fost vioara întâi a sezonului următor, când în lupta pentru titlu au mai contat și Ligier și Williams. Italienii, care continuau cu seria 312T, construiseră un bolid cu caracteristici aerodinamice mai bune decât Lotus. Tot in 1979 Renault a câștigat prima cursă în Formula 1, aceasta fiind prima victorie a unui motor turbo in campionatul mondial. În 1979 FIA a decis să înființeze FISA - care urma să coordoneze toate sporturile
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
a intrat în producție în Septembrie 1986, ca înlocuitor pentru Opel Rekord, care se află în producție din 1978. Iar vânzările au început în Noiembrie. Caroseria a fost proiectată că o evoluție față de modelul anterior, având o formă mult mai aerodinamică, astfel mărind eficientă consumului de carburant. Rezultatul a fost un coeficinet aerodinamic de 0.28 (0.32 pentru Caravan). Întregul program de, dezvoltare a costat peste două miliarde de mărci germane. A fost aleasă Mașină anului în Europa în 1987
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
care se află în producție din 1978. Iar vânzările au început în Noiembrie. Caroseria a fost proiectată că o evoluție față de modelul anterior, având o formă mult mai aerodinamică, astfel mărind eficientă consumului de carburant. Rezultatul a fost un coeficinet aerodinamic de 0.28 (0.32 pentru Caravan). Întregul program de, dezvoltare a costat peste două miliarde de mărci germane. A fost aleasă Mașină anului în Europa în 1987. În comparație cu Rekord, Omega a avut multe dispozitive electronice cu o tehnologie modernă
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
40 m. Cu acest pendul s-au făcut ocazional și demonstrații pentru publicul vizitator. În prezent în "Sala de Agrement" din mină Cacica, la adâncimea de 60 m, este instalat un pendul Foucault cu lungimea de 6 m de forma aerodinamică, lentilă de plumb cu diametrul de 20 cm, grosimea la mijloc 6 cm și masa de 8 kg. Acesta este, după informațiile afișate în interiorul minei Cacica, singurul pendul Foucault din România cu ajutorul căruia se fac demonstrații pentru publicul larg. [5
Pendul Foucault () [Corola-website/Science/309918_a_311247]
-
(n. 26 decembrie 1890, București - d. 5 mai 1977, București) a fost un inginer mecanic român, constructorul primului automobil cu profil aerodinamic avansat din lume cu roțile integrate în caroserie. A urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu deosebit în domeniul comportării navelor în spațiul cosmic. Automobile cu profil aerodinamic au existat și anterior celui imaginat și construit de inginerul român, vezi de ex. modelul A.L.F.A 40-60 HP Aerodinamica "Siluro Ricotti" din 1914 sau automobilul inginerului de aviație austriac Edmund Rumpler, numit "Rumpler Tropfenwagen" ("mașina - picătură" in limba
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
și, cu excepția automobilului Rumpler, nu atingeau gradul de aerodinamicitate al creației lui Persu. Prototipul original poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din București. Invenția care l-a făcut celebru a fost un „"Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice"”. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
de aerodinamicitate al creației lui Persu. Prototipul original poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din București. Invenția care l-a făcut celebru a fost un „"Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice"”. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sînt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania. Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
noiembrie 1922. După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22 care și azi sînt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania. Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București. A murit în mai 1977. Revista „Auto Mondial” împreună cu Național TV, emisiunea „autoMobile” și Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida” au inițiat din 2006 „Premiul Automobilul aerodinamic Aurel Persu” care se acordă anual constructorilor de automobile pentru modele noi cu un coeficient de aerodinamicitate sub 0,3 și un design atrăgător. Au primit acest premiu automobilele Mercedes S-Klasse (2006), Toyota Corolla (2007), Opel Insignia (2009).
Aurel Persu () [Corola-website/Science/312034_a_313363]
-
nu apărea vre-o disimetrie de tracțiune. Carlinga era integral din lemn. Aripa trapezonidală, tot din lemn, era rigidificată prin sistemul de încrucișare al nervurilor. În 1928, o machetă la scara 1/25 este testată cu rezultate excelente la Laboratorul aerodinamic din Saint-Cyr, justificând construirea aeronavei în două exemplare (Bratu 220 -001 și -002) la uzina aeronautică de la Athis-Mons lângă aeroportul din Orly. Asamblajul a avut loc în hangarul "CIDNA" de la aeroportul din Bourget. Primul zbor de probă a avut loc
Avionul Bratu-220 () [Corola-website/Science/328942_a_330271]
-
Turisme sub numele de Toledo Cupra, înlocuind modelul Toledo folosit anterior. Mașina prezintă câteva îmbunătățiri, de la motorul care poate atinge 260CP (peste 190 kW) și o cutie de viteze cu schimbare secvențială Hewland (fără legătură cu DSG) până la un pachet aerodinamic mai performant (datorită caroseriei hatchback, modelul León este dezavantajat față de sedanuri). SEAT Sport operează, în parteneriat cu Oreca, șase echipe în WTCC. Pentru sezonul 2007, SEAT Sport i-a aliniat pe Jordi Gené, Michael Jourdain, Tiago Monteiro, Yvan Muller și
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
pentru Altea XL, Toledo, Ibiza 2006 și León (inclusiv versiunile FR și Cupra). Înfățișarea monovolumului Altea XL a fost îmbunătățită prin motarea unei noi grile de radiator fără emblema mărcii, un set de „pleoape” pentru faruri, un spoiler frontal profilat aerodinamic, două praguri sport și un set de jante sport de 19 inch. Motorul a suferit un chip tuning, în urma căruia propulsorul diesel de doi litri produce 176CP față de 140: modelul accelerează cu o secundă mai repede până la 100 km/h
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
maximă de 261 km/h (față de 247 km/h înainte) și reușește să accelereze de la 0 la 100 km/h în doar 5,9 secunde (cu 0,5 secunde mai rapid decât versiune de serie). La exterior se remarcă spoilerul aerodinamic în față și decupajul bării de protecție în spate, alături de pragurile evazate, jantele de 19 inch și sistemul de evacuare cu patru țevi de eșapament.
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
număr par de cilindri, dar există și cazuri cu motoare având trei și cinci cilindri. Cel mai mare avantaj al unui motor în linie este că permite avionului să fie proiectat cu o arie frontală îngustă, ceea ce conferă avionului rezistență aerodinamică scăzută. Dacă arborele cotit al motorului este situat deasupra cilindrilor, acesta este numit un motor în linie inversat, care permite elicei să fie montat la înălțime față de sol, permițând realizarea avioanelor cu trenul de aterizare scurt. Dezavantajele unui motor în
Motor de avion () [Corola-website/Science/327131_a_328460]