3,869 matches
-
preocupată de fenomenul emigrației, de români, de romi. Dar în același timp există o mare parte a populației italiene care a avut contacte și experiențe cu români (în domeniul edilitar, sanitar, științific etc.) și care a descoperit o serie de afinități și similitudini. A existat o alarmă. Un politician sau altul a imprimat discursului sau un ton exagerat. Eu nu neg existența unei probleme. În momentul în care se mișcă o masă de oameni este fiziologic să existe o problemă. E
Cu istoricul Francesco Guida by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/8828_a_10153]
-
poate tăgădui circumstanța că era dezavantajat, căci se înscrisese într-o tabără opusă, nu împărtășise convingerile social- politice ale celuilalt, nu ezitase să exprime o suspiciune față de iureșul angajării evidențiat. Atracția contrariilor Nici nu se poate imagina o relație de afinitate mai curioasă. În afară de dinamismul firii, de pasiunea comună pentru creație, cei doi se contraziceau structural. În bifurcarea drumurilor faptul determinant a fost însă epoca. Pe pragul arderii, ea polarizase taberele, nu mai îngăduise neutralitatea, ambiguitățile, evaziunea. Din junețe, Malraux se
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
sale se citesc ca un roman. Ceea ce nu e puțin lucru. Indirect, mărturisirea lui Banu din ultima sa carte m-a făcut să deslușesc mai limpede eșafodajul care susține hermeneutica sa și, totodată, să înțeleg mai bine, ca cititor avizat, afinitatea mea față de strategiile auctoriale pe care le propune el. Întotdeauna m-am întrebat care sunt, de fapt, ingredientele incandescenței "riguros temperate" a cărților lui Banu, în ce constă, de fapt, inefabilul abordării sale, care îl singularizează printre critici. Și mi-
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
deplasat pe graniță la Kadikioi ascultă cîntecele de jale turcești ale unei Fatmé, vivandieră de vîrsta a treia. Pe front, Ștefan Gheorghidiu ascultă cîntece populare care îi ațîță dorul și neliniștea față de soția infidelă. Între liră și spadă există certe afinități. La I.L. Caragiale, Locotenent Mișu de la itendență interpretează vocal menuetul lui Pederaski alias I. Paderewsky. Probabil e vorba de celebrul menuet în sol major, op. 14. Interpretarea "din gură" și "deasupra armoniei apelor" trebuie să fi fost apropiată ca efect
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
-lea. E greu de crezut că Böhme poate fi un reazem consolator în clipele de sastisire științifică, cum la fel de greu este să crezi că știința modernă ar avea ceva de așteptat de la străfulgerările lui intuitive. Dar cum fiecare autor are afinități ideatice pentru care nu trebuie să dea socoteală nimănui, nici cele ale lui Basarab Nicolescu nu pot fi supuse oprobriului critic.
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
generației lui, și în aceasta prudentul Negruzzi optează pentru ceea ce s-ar numi calea de mijloc, plasat cu grijă în afara pozițiilor radicale, de un semn sau de altul." (pp. 23-24) Între Gabriel Dimisianu și eroul monografiei sale există o evidentă afinitate. La fel ca și Negruzzi, criticul are vocația esențializării, a formulărilor minimale apte să surprindă întreaga specificitate a fenomenului. Toată această monografie despre Constantin Negruzzi pare dublu distilată, argumentația este foarte strânsă, ideile curg dintr-una în alta, încât este
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Caragiale, ca și Creangă" (pp. 87-88). Gabriel Dimisianu nu spune explicit dacă inapetența lui Negruzzi pentru dezvoltări epice ample, tendința lui permanentă spre "omisiunile elocvente" este un defect sau o calitate, a fost sau nu benefică pentru evoluția literaturii române. Afinitățile, semnalate de critic, cu abordările epice ale unor scriitori de calibrul lui Caragiale sau Creangă, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, oferă un răspuns implicit la această dilemă. Scrisă cu inteligență, iradiind o discretă simpatie la adresa eroului
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
o inimă strânsă-n chingi de fier". Da, s-ar putea spune că Mihail Sebastian a fost o inimă strânsă-n chingi de fier, căci a dorit ca inteligența și spiritul critic să fie dublate de pasiune, motiv pentru care afinitatea pe care o avea pentru romanul francez va fi reorientată mai târziu spre cel englez, atunci când descoperă în scrisul Virginiei Woolf curajul de a restaura valoarea senzualului, a pasiunilor, pe lângă faptul că e în căutare de adevăr și substanțial: Platitudinea
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
printre amici și inamici din propriul de-partament, camuflîndu-și permanent tensiunea la care este supus, cît și al agentului Billy Castigan, adoptat după o dureroasă probă a adevărului de către liderul maxim, Frank Costello. Relația acestuia cu șeful, se construiește pe o afinitate nu atît de cla-să, cît de rasă, fără a adormi niciodată complet instinctele de animal de pradă ale acestuia. Jack Nicholson conferă personajului său acea doză de ambiguitate necesară unui șef care manevrează între Poliție și FBI, înzestrat cu un
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
unei epave politice. Nu oricând, ci chiar în momentele în care i se aduceau, la catafalc, onoruri militare celui căruia în viață i se spunea "Teleagă". Omul care recunoscuse public a fi fost un dobitoc mai fusese și general. Ciudatele afinități! (...) Comunismul a fost rău, cu toate că, dintre diriguitorii lui unii au fost buni; comunismul a fost și rău și bun; adevăratul comunism este mai bun cum nu se poate; e de încercat - cam așa sună teza... Dacă periculozitatea lui a fost
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
lasă o persoană atât de blazată Cei înfometați îndură cu seninătate Mereu pregătiți pentru a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
în clasă pe Camil Petrescu tinerilor contemporani cu telenovelismul" - afirmație sau acuzație în care nu știm cine este de vină, scriitorul prea modern sau cititorul prea leneș. Ion Rotaru nu-și face o problemă din periodizare sau din grupările pe afinități. Adoptă împărțirea cunoscută pe epoci și pe genuri literare, ține cont de cele trei mari provincii istorice, chiar peste limitele admisibile. De prea multe ori, când e vorba de scriitori contemporani, Ion Rotaru pune subtitluri regionaliste, ca, de pildă: "Ion
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
și de preț, devine o realitate emoționantă atunci când se materializează într-un volum în care textele a doi scriitori dispăruți se prezintă într-o fericită osmoză, aproape în fuziune. Dacă Ioan Flora și Gheorghe Crăciun au fost, o viață, prieteni, afinitatea lor depășea, în chip evident, planul omenescului, pentru a conduce la o înțelegere superioară, matură, a literaturii. Este ceea ce explică, pe larg, cu atâta căldură, G. Crăciun, în prefața sa, intitulată Prietenie și poezie, scrisă în iulie 2005, la câteva
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
se lovește de prejudecățile și cutumele țesutului social și de o lume excedată de prost-gust și convenții discriminatorii, cu oameni nerăbdători să-i scoată "gărgăunii" din cap și să-l vindece de "căpiala cărților". Începuturile romantice stau sub semnul unor afinități spirituale, condiție obligatorie a oricărei iubiri sau prietenii adevărate. Firi bovarice, dar conștiente că fericirea nu poate fi găsită în cărți (și aici romanul poate fi suspectat de didacticism), deoarece propria fericire nu seamănă niciodată cu a altcuiva, cei doi
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
vorbind - incalificabil. Să ne aruncăm privirea peste unul din cele mai interesante și familiare capitole (Protocronismul în literatură: nu există scriitori mici). Cu siguranță, lectura în sens invers, reîmprospătarea prin lentilă contemporană a unor texte fanate, ludismul paralelelor în timp, afinitățile de structură sunt, laolaltă, procedee critice perfect oneste și chiar - inteligent aplicate - spectaculoase. De aici și până la devierile tranșante ale unor Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Henri Zalis sau Marin Mincu e cale lungă și ocolită. Echivalentă cu distanța
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
Mihai Zamfir Prezența lui Asachi în tabăra "poeților pașoptiști", în care majoritatea covîrșitoare erau munteni, se explică prin afinități elective netăgăduite, ca și prin spiritul operei asachiene: moldovean autentic - ba chiar regionalist, antiunionist spre sfîrșitul vieții -, Asachi se situează într-un frapant paralelism nu doar cu Heliade, ci și cu ceilalți poeți din grupul heliadesc. Atinge excelența în poezie
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
un gen la rândul său parazit - dar peste poate de energic - și oferindu-i demnitatea supremă a comentariului. Cosașu nuanțează până la telegrafie și analizează majoritar prin trunchiere sintactică. Nu e prețios și se răsfață în a scrie scurt. De aici afinitatea, recunoscută și recognoscibilă, cu Caragiale. Moșii acestuia din urmă se generalizează, iar explozia demografică se suprapune uneia stilistice. Morala e intrinsecă, concluziile se feresc de ostentație. Pe 23 noiembrie 1968, la pagina 53 a ediției de față, Radu Cosașu devine
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
bacovian, iar pe plan universal Simona Popescu îl apropia de Salinger (sub aspectul atitudinii pline de afecțiune și proteguitoare față de copii), iar Andrei Terian îl plasa alături de Oscar Wilde (pe linia estetismului și a hedonismului), ignorată fiind orice influență (sau afinitate) din Knut Hamsun, deși, într-o mărturisire a lui Eugen Ionescu, printre autorii preferați de Fântâneru, alături de Dostoievski, Gide, Hardy și Mann, se număra și Hamsun. Dincolo de conjuncturile biografice în mare măsură asemănătoare - mai puțin admirația pentru regimul nazist în
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
cu opinii generale și răspunsuri la anchete, dar tot nu-și asumă trasarea unor direcții sau identificarea unor tendințe specifice. Cărțile rămân să se reprezinte singure, în unicitatea lor, fără a fi înregimentate pe nici un fel de posibile sau probabile afinități. Peisajul literar rămâne să se înfățișeze cititorului, așa cum i-a apărut și criticului: atomizat și derutant. Nu dă certificate de genialitate, dar nici nu face cuiva reproșuri grave. Toți scriitorii și toate cărțile sunt în egală măsură îndreptățiți sau îndreptățite
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
unui univers interior sau formarea unui cerc de prieteni. Cum prima presupune o faptă a singurătății, mă voi opri asupra celei de-a doua căi. Grupul de colegi ca eschivă din fața morții sociale. Un fel de enclavă alcătuită după regula afinității selective: cine se aseamănă se adună. Îți cauți o mînă de oameni în ale căror gînduri să te regăsești și în ale căror cuvinte să te recunoști. Alături de ei, preschimbi enclava în conclav intelectual și conclavul în conciliabul ideatic. Înlăuntrul
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
alții. Nemulțumin-du-se a căuta exclusiv sursele, influențele, filiațiile, autorul Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent s-a pus în situația cititorului impregnat de lectura scriitorilor contemporani, cu care e îndemnat a opera comparații în materia trecutului, a stabili afinități ale înaintașilor cu aceștia. Aparent simplu, plutind în aerul unei perioade în care conștientizarea factorilor creației, interpretarea lor opulentă din unghiuri dintre cele mai variate au devenit o marcă a sa, o atare inovație aparține totuși unor condeie care au
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
Liviu Dănceanu Pare că sîntem făcuți să luăm în posesie realitatea pe cont propriu. Fiecare îl percepe pe aproapele lui în funcție de afinități, de subiectivitatea centrată în jurul unor puncte de atracție care definesc cât de cât riguros personalitatea sa și, de ce nu, prin prisma interesului proxim sau de perspectivă. Sesizarea, distingerea, înțelegerea individualității este consecința senzației plus amintirii acelei personalități ori prima idee
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
apare prin hiperfuncție tiroidiană, boală se numește hipertiroidie. Cea mai frecventă cauză de hipertiroidie este boala Graves-Basedow, atât în sarcină (afectând 0,1-1% dintre gravide) (1), cât și în afara ei. Apare prin mecanism autoimun, constând în prezența unor auto-anticorpi cu afinitate pentru receptorul tiroidian pentru TSH - TRAb (TSH receptor antibody). Acești anticorpi mimează efectele stimulatoare ale TSH-ului asupra tiroidei, determinând creștere în volum - gușă difuză și hipertiroidie (2). Inflamația de natură autoimună se poate localiza și la nivelul orbitei determinând
Revista Medicală Română by A. Ghemigian () [Corola-journal/Journalistic/92275_a_92770]
-
publicitar, pregătit special pentru coperta a patra? Oarecum, dar numai acordându-i prezumția de onestitate. Ca pe o glumă care să provoace - în premieră la noi - interesul cititorilor de poezie? E ceva mai probabil. Ca pe o mărturisire categorică a afinităților? Ne apropiem deja de adevăr. Ca pe o forțare ludică a paradoxului, firească în fond, dacă ne gândim că Sociu a corectat minuțios - la Editura Car-tea Românească - seria de volume purtând semnătura lui Alexandru Paleologu? Iarăși suntem pe drumul cel
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
perlate ale celor zece cântece închinate de Tristan Tzara compozitorului francez, teoretician al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I, Cloches sans raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II pentru voce și pian) își etalează încă o dată afinitățile cu genul liedului ce exhibă acele sensibilități micronice dintre sunete și foneme, dar și subtilitățile formale, macrocosmice de la nivelul profilului unui text poetic și arhitecturii sonore aferentă; Vasile Spătărelu (La mort de Guillaume Apollinaire pentru bariton și pian) fructifică în
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]