19,817 matches
-
Asemenea afirmații nu sînt tocmai rare în textele cu finalitate polemică. Pentru Mircea Iorgulescu ele nu fac parte însă dintr-un arsenal pur retoric. Urmează exemplele din textul supus analizei. Se dovedește astfel, aproape cu argumente juridice că nici una dintre afirmațiile criticului nu este gratuită. Mircea Iorgulescu nu se refugiază într-o găselniță cum ar fi asumarea unei identități de pamfletar pentru a se păzi de efectele potențial penale ale afirmațiilor sale. El își privește adversarul în ochi, expune întotdeauna cu
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
Se dovedește astfel, aproape cu argumente juridice că nici una dintre afirmațiile criticului nu este gratuită. Mircea Iorgulescu nu se refugiază într-o găselniță cum ar fi asumarea unei identități de pamfletar pentru a se păzi de efectele potențial penale ale afirmațiilor sale. El își privește adversarul în ochi, expune întotdeauna cu seninătate probele (cel mai adesea irefutabile) care conduc spre o anumită concluzie. În cazul cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oublie du fascisme, simpatia cronicarului se îndreaptă în mod
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
Horea Poenar de la revista VATRA. Dîndu-și aere de cunoscător ca o vrăjitoare care ghicește în ghioc, Dl Poenar consideră că poezia lui Mircea Cărtărescu nu mai e citită de studenți, iar cărțile sale, în declin, nu se vor mai vinde. Afirmațiile nu au nici cea mai mică acoperire, dar autorul articolului le face fără să roșească și fără să clipească, de parcă ar fi realizat numeroase sondaje de opinie ori ar fi studiat listele de vînzare ale cărților lui Cărtărescu din toată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
optzeciste, cel amînat la apariție, în 1982, din pricina acuzației de obscenitate. Aici s-a deschis, în jocul meu, volumul întîi din Plurivers. Postmodern, hazardul a vrut ca Mircea Cărtărescu să fie poet și visător incurabil. Mă văd nevoit să subscriu afirmației făcute de Paul Cernat în postfața ce încheie volumul al doilea al ediției de față: La poezie, Mircea Cărtărescu nu a renunțat de fapt niciodată... Literar vorbind, gestul antologării are conotații semnificative, nu e niciodată pe deplin inocent. Dar dincolo de
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
a literaturii, refuză să fie ludică. Nu vrea să-și transforme textul într-o operă interactivă pe care cititorul tobă de carte o ia astăzi ca martora nenumăratelor lui suspiciuni hermeneutice. În sfîrșit, se poate să greșesc cu această ultimă afirmație: Shan Sa predă o lecție de go, dar go-ul nu e nici atît de riguros ca șahul - scrie undeva autoarea -, nu solidarizează colocvial ca jocul de cărți, nu dă dependență ca jocurile computerizate. Go-ul este un joc serios
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
scos de pe listă și revistele România literară și Observator cultural fiindcă amîndouă ar avea bani destui ca să se întrețină. L-aș fi apreciat pe dl ministru dacă ar fi declarat deschis că nu-i place atitudinea acestor două reviste. O afirmație bărbătească e, oricum, mai acătării decît un neadevăr ambalat diplomatic. Nu în ultimul rînd dl Theodorescu a uitat să ceară menționarea în cronica ministerului a contribuției sale la întărirea relațiilor cu diaspora românilor din Canada, mai precis cu cei din
Ministrul de lînfgă drumul Puterii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12295_a_13620]
-
romanică și datele dialectale, care pot aduce adesea ilustrări neașteptate ale unor fenomene și tendințe; interesul pentru textele latine tîrzii și medievale, în care se pot găsi atestări ale unor forme reconstruite; în genere, necesitatea de a reexamina critic orice afirmație anterioară și de a contextualiza faptele lingvistice, judecîndu-le atent ponderea în text și în uz, printr-o comparație cît mai largă cu opera autorului și cu cea a contemporanilor săi. Desigur, toate aceste condiții impun un volum foarte mare de
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
furate; să nu mă hazardez: ura! Măcar există un climax al tensiunii. Baza lui e tot un joc de-a prinselea: între agentul F.B.I. Scott (Angelina Jolie) și un criminal în serie care trăiește viețile victimelor sale. Trebuie să reiau afirmația lui Alex Leo Șerban: lungmetrajul e atât de dureros de previzibil! Nu doar la nivelul scenariului, ci și ca unghiuri, mișcări ale camerei, compoziția cadrelor... Iar predictibilitatea e sărutul morții pentru acest gen. Mă rog, poate fi interesant pentru cineva
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
Într-o notă din "Revista revistelor culturale" (ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC, 9 noiembrie) dl. C. Stănescu atrage cu umor atenția Cronicarului "României literare" că n-a citit pînă la capăt Saeculum de la Focșani pe septembrie din care a spicuit cîteva afirmații ale lui E. Barbu din ineditul său jurnal. Dacă citea, Cronicarul ar fi descoperit că ideile regretatului redactor-șef al Săptămînii sînt încă, într-un anumit fel, de actualitate. Un oarecare Adrian Botez comentează noile manuale de istorie, antinaționale, firește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
nostalgia Cărții totalizante, de iz mallarméan... Valorificînd premisa criticii ca formă sui generis de creație literară - sînt citați Georges Poulet cu observația că activitatea critică nu e "un Ťgrad zeroť" al literaturii, ci, dimpotrivă, gradul său superior, Northrop Frye cu afirmația casantă cum că: "Critica literară are drept obiect o artă și este și ea, evident, de natură artistică", ca și Dámaso Alonso cu o declarație fără echivoc: Criticul e un artist, transmițător, evocator al operei, stimulator al sensibilității viitorilor degustători
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
-și arăta personalitățile și spiritul unei trupe. Eu numesc asta o revenire la performanță, iar montarea Anei Mărginean - despre care vă voi povesti săptămîna ce vine - de la Teatrul Foarte Mic, cu seniorii trupei, nu face altceva decît să-mi întărească afirmațiile. După cîțiva ani de umbră și căutări, trupa de la Mic revine în forță la acest început de stagiune, care cred că îi aparține. Mi se pare benefică infuzia de tineri - mă refer la regizoarea Ana Mărginean și la actrița Ada
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
valorifică acest potențial al noii conștiințe literar borgesiene - începând cu "gradul zero" al rescrierii, continuând apoi cu versantul cel mai înalt, rescrierea postmodernă - plecând în demersul critic de la o mărturisire a scriitorului argentinian vizavi de propriile rescrieri: "un sport iresponsabil". Afirmația trimite explicit la un suport etic sau reclamă o justificare etică, nu una a conținutului și implicațiilor textului, ci a raportului cu textul. După ce "marginalizează" două dintre cele mai întâlnite critici care inculpă rescrierea postmodernă ca o utilizare imorală ("presupoziția
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
de solicitare" și eu/și noi (p. 86-87): "vrem să videm și noi mireasa!"; clișeele mobilizării și ale demobilizării (hai... / stai...), "indicele de reproș": bine, mă.... Ardelenii par a se caracteriza prin tendința spre precauție, neangajare: "nu vor să facă afirmații nefondate și nici nu vor să se angajeze la ceva prin cele afirmate" (p. 72); "mărgineanul cere direct, întreabă mereu, dar dă sau răspunde pe ocolite" (p. 89); "Vorbitorii tind să răspundă cu anticipație la toate întrebările pe care le
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
Năstase îl anunța pe contracandidatul său că "ursul are să ți-o taie" (și nu era vorba de rația de lapte!), în Europa un politician catolic desemnat pentru portofoliul Justiției și Afacerilor Interne ale U.E. e scos din cărți pentru o afirmație cât se poate de vagă: "Eu pot gândi că homosexualitatea este un păcat..." Omul își exprima o părere ce consuna cu educația sa religioasă, având grijă să precizeze: "Dar asta nu are nici o influență asupra politicii mele, atât timp cât nu consider
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
vina celor ce au făcut selecția? Pentru cel britanic, responsabil cu alegerea filmelor a fost Mihai Chirilov (care participă la TIFF în aceeași calitate), al cărui gust a fost sigur - în viziunea mea - în 90% din cazuri. Aș ilustra această afirmație discutând trei filme: un documentar, (Bodysong), și două lungmetraje (Bright Young Things și AKA), care se constituie într-o imagine fidelă a tendințelor contemporane din cinematografia engleză. Îl cunoașteți cu siguranță pe Stephen Fry în primul rând ca actor care
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
aici citez părerea unei co-spectatoare care a pus punctul pe "i" - lipsește aristotelica necesitate: această formă de colaj e ok, dar la fel ar fi fost o mie altele. Iar bombardamentul cu imagini nu mai reprezintă demult o noutate. Pretențioasa afirmație de pe genericul de sfârșit ("Fiecare cadru din acest film are o poveste, detalii pe site...") e irelevantă, tocmai pentru că documentarul ar trebui să aibă relevanță în sine. Scuza e că filmul a fost dezvoltat simultan ca documentar, website și instalație
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
limpede că există opere și opere și că fiecare creație literară cheamă grila de lectură care i se potrivește și "metoda" critică de abordare capabilă să îi scoată cel mai bine sensurile în evidență. Privite foarte de aproape, unele dintre afirmațiile lui Liviu Antonesei sînt discutabile. Acesta este un fapt mai degrabă pozitiv pentru că vocația unei asemenea cărți este aceea de a pune întrebări și de a stîrni reacții, nu de a oferi comoditatea călduță a unor răspunsuri definitive, care nu
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
a făcut tot posibilul să-și alieneze câțiva suporteri de marcă. O sintagmă preluată de la Mircea Cărtărescu, cea referitoare la "maioneza tăiată" a culturii române, folosită cu dezinvoltură, i-a deranjat pe destui oameni de calitate, care-au văzut în afirmația tranșantă un atac inelegant la persoană. Evident că H.-R. P. nu se gândea la ei, dar specia creatorului e iritabilă prin excelență. Fără un dram de provocare, fără ambiția de a fi un "descălecător", de ce te-ai mai înhăma
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Cronicar "...toate revistele din țară sînt dirijate de mafie, condusă de Manolescu și banda lui" Incredibila afirmație citată în titlul articolului nostru poate fi repusă în context dacă citiți revista focșăneană Saeculum, nr. 10, 2004. Am extras-o din Paginile de jurnal de Eugen Barbu, oferite ca inedite de către revistă, fără altă precizare. Perioada este 1989, din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
și grav, oricum încărcat de un dramatism altădată absent, mai sărac în tropi, deși obișnuința vechilor metafore se simte peste tot. Însă acel declaratism ingenuu, frenetic, entuziasmul verbalizării purității, "retorica afectării", cum o numise Nicolae Manolescu, exuberanța imaginilor și seninătatea afirmației, nimic nu a mai rămas din volumele anilor �70. Dacă s-a tot vorbit despre influența lui Blaga, iată și un poem corespondent Paradisului în destrămare care surprinde fidel atmosfera apăsătoare și deșartă a noului volum: "Îngeri bătrâni urât mirositori
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
a apărut în "România literară" nr. 29 din 1993 și se referea la diferențierea a patru tipuri de literatură în perioada comunistă). Îmi exprimam astfel perplexitatea de a nu ști cum să situez literatura din Basarabia față de literatura din România. Afirmația a fost invocată în cele mai diverse împrejurări și cu motivații diferite, cel mai adesea ca o lamentație de ce rău se privesc unii pe alții scriitorii de dincoace și de dincolo de Prut. Sunt sceptic în privința romanului basarabean. Am pornit la
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
medaliei este că titulatura festivă a evenimentului nu garantează calitatea filmelor prezentate - nu mi-e clar pe ce criterii sau de către cine sunt alese peliculele, mai ales când observ că regizori veterani sunt amestecați cu debutanți. Pentru a ilustra aceste afirmații am ales un eșantion de trei filme care demonstrează această degringoladă a valorii: primul e L"Homme du train, excelent și accesibil și ca "noutate video", apoi Haute tension, un exercițiu ok în genul thriller - de fapt, "de groază" - și
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
culturale și cuvinte purtătoare de încărcătură simbolică, dar, în egală măsură, frazele ar putea fi purtătoarele unor înțelesuri secunde, alephiene. Cum spuneam, vocea naratorului își schimbă deseori tonalitatea, nivelurile discursului sunt multiple, registrele variază. Enunțurile par formulate în oglindă, iar afirmațiile lasă impresia subliminalului. Textul este un joc serios, practic fără reguli și limite, căci câmpul de manevră textuală este multidimensional, deopotrivă în spațiu și în timp. În eseul Poezia de după poezie, Emilian Galaicu-Păun scrie: " În mod inevitabil, anumite cuvinte din
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
versus distincție autoimpusă, Bob (nepotul baroanei Frunzetti) îndeamnă oaspeții să strige "ohe" în ceva ce - bănuiesc - se vrea o sfidare a bunelor maniere, și, implicit, a prințului... Dar, încercând să dau de vreun sens în acest haos, mă întorc la afirmațiile lui Sergiu Nicolaescu privind acest lungmetraj; el susține că e "un film curat, frumos", "o piatră de încercare", ba chiar comentează că "am abordat cu curaj un dialog cu spectatorii puțin mai greu. Acest gen de filme se făceau (eroare
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
le părăsește. M-am liniștit însă când am aflat că personajul e opusul lui Sergiu Nicolaescu (care mai mărturisea cu candoare că până acum s-a jucat doar pe sine), care tratează complet diferit membrele sexului frumos, totul sublimat în afirmația "oricare din femeile pe care le-am iubit și astăzi dacă le-aș chema ar veni înapoi!". Vizual vorbind, filmul stă ceva mai bine, deși rasolul dat la filmări, care-au avut loc în patruzeci-și-nouă de zile, se cam vede
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]