896 matches
-
reciproc în deciziile ce le vom lua privind cursul vieții noastre. Se îmbrățișează, aleargă ținându-se de mână, se sărută veseli, triști, cu lacrimi în ochi luânduși rămas bun. — Drum bun, Cezar! Să ai succes, să-i dai gata pe africani și să te-ntorci sănătos! — Rămâi cu bine Teofana, Prințeso! Să-ți surâdă viitorul și publicul să te iubească. Ți-ai notat data revederii, o întreabă după ce ies din parc. — Da! Aici, își pune mâna pe frunte, depărtânduse. Tu ți-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Te iubesc, țâfnoaso, îi spune la despărțire. Ne vedem mâine. — Și eu te iubesc, țâfnosule, mă duc să mănânc, sunt lihnită de foame. Când să intre pe ușa blocului, Cezar se întâlnește cu prietenul lui, Dan, care tocmai cobora. — Salut, africanule, de la tine vin. Pe unde umbli? — Noroc, Dane! Ce mai faci, frate?se îmbrățișează. Hai urcă. Nu ne-am văzut de ani. — La tine nu este nimeni. Nu-i nimic, am cheia. Au intrat în apartament. S-au așezat pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de emancipare a țăranului ! în anii decolonizării, Claude Lévi-Strauss observa că ceea ce le deranjează pe popoarele proaspăt independente la antropologie nu este atît monopolul occidental al acestei științe a Celuilalt (din acest punct de vedere, soluția reciprocității, cercetarea Occidentului de către africani, de pildă, este o pură naivitate), cît faptul că pentru antropologie și privirea metropolitană a acesteia ei au fost totdeauna un obiect - și încă unul cu statut ontologic inferior. Mai departe, antropologul francez atrăgea atenția încă de la începutul anilor ’60
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
specialiste în dialectul tembo-habe? Maiorul simți nevoia să apuce brațele fotoliului. Mărturisi: ― Un amănunt pe care-l ignoram... ― Mi-am dat seama. Doamna Melania Lupu făcea oficiul de translator. ― Cine v-a recomandat-o? ― Nu-mi aduc aminte. Cred că africanii o cunoșteau mai de mult. M-a cucerit personalitatea ei. Râse cu buzele strânse, fără zgomot. Singura afacere cu adevărat proastă pe care am încheiat-o a fost atunci. ― În ce sens? ― Nu aveam ochi decât pentru ea, iar în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și de Daniel Doria, au misiunea de a descifra enigma oamenilor-leopard ce apar și dispar, asemenea unor năluci. Pratt prelucrează în cheia realismului magic temele literaturii de aventuri. Decorul în care sunt plasate întâmplările este unul familiar Hollywoodului, de la The african queen la Shout at the devil. Alchimia onirică a lui Pratt modifică substanța narativă, până la nerecunoaștere. Corto plonjează, din nou, în ochiul misterului, acolo unde îl așteaptă alte revelații și alte morți din care va renaște. Căci oamenii-leopard ce asaltează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Întâlnirea dintre luptători este și o întâlnire între rivalități și cutume ancestrale. Pentru senegalezul ce vine din adâncul nedomolit al Africii, ofensa adusă onoarei sale nu poate fi răscumpărată decât prin sânge. Atunci când sergentul francez cade lovit între linile inamice, africanul se lansează în urmărirea lui, nu spre a-l readuce între ai săi, ci spre a-l ucide în chiar locul în care s-a petrecut jignirea onoarei sale. Doar moartea îl privează pe africanul războinic de atingerea țintei sale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cade lovit între linile inamice, africanul se lansează în urmărirea lui, nu spre a-l readuce între ai săi, ci spre a-l ucide în chiar locul în care s-a petrecut jignirea onoarei sale. Doar moartea îl privează pe africanul războinic de atingerea țintei sale, dincolo de războiul pe care europenii îl duc în jurul său. Pe un alt front de luptă, în decorul de sfârșit de lume al Birmaniei, un alt african își croiește drum, nu către răzbunare, ci către mântuire
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
petrecut jignirea onoarei sale. Doar moartea îl privează pe africanul războinic de atingerea țintei sale, dincolo de războiul pe care europenii îl duc în jurul său. Pe un alt front de luptă, în decorul de sfârșit de lume al Birmaniei, un alt african își croiește drum, nu către răzbunare, ci către mântuire. De vreme ce lașitatea sa a costat viața camarazilor săi, doar decapitarea ofițerului japonez poate stinge datoria către sine și către strămoși. Pike este martorul mediat al acestei întâlniri neverosimile între samuraiul ce-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
către răzbunare, ci către mântuire. De vreme ce lașitatea sa a costat viața camarazilor săi, doar decapitarea ofițerului japonez poate stinge datoria către sine și către strămoși. Pike este martorul mediat al acestei întâlniri neverosimile între samuraiul ce-și face seppuku și africanul care își trimite craniul dușmanului curajos în satul său îndepărtat, ca trofeu al onoarei regăsite. Universul lui Pratt și Oesterheld este dominat de sensul paradoxului și al ironiei atroce. Izolat de mediul său familiar, țăranul japonez poate deveni torționarul din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
senzuală a lui Werner Herzog, cel din Cobra verde. Brazilia lui Pratt și Herzog este o Brazilie în care misterul se află în vecinătatea acelor cangaiceros ce sfidează ordinea lumii opresive și urbane. Din această magmă alimentată de zeii vechi africani ascunși sub haine creștine se ridică siluetele fantasmatice ale luptătorilor fără de moarte. Realismul magic al lui Carpentier din Împărăția lumii acesteia, realismul magic al Haiti-ului și Antilelor, este formula ce descrie cel mai precis sinteza narativă și gnostică pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ficțiunii și explozia unui realism care desfide placiditatea verosimilului. Argentina este, ca și Bahia către care se îndreaptă Corto, o curte a miracolelor în care fuzionează, ca într-un laborator alchimic, sunetele și visele a trei continente. Indieni, europeni și africani sunt ingredientele originare ale unei culturi ce fascinează prin luxurianța peisajelor și coloritul sentimentelor. Descoperirea acestei alterități este semnul sub care se află destinul lui Tom Browne, fostul tambur din armata britanică, cel care devine parte din sângele acestei Argentine
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ei monstruos de sclavi. Pe acest vas blestemat și saturat de sânge, Mort simte prezența unei ființe asemenea lui - privirea îl trădează, iar fraternitatea care se naște îi ajută să supraviețuiască naufragiului și luptei cu elementele. Ca și Mort Cinder, africanul nu aparține rasei comune de muritori. Suferința încercată în fața căminului său devastat de negustorii de sclavi nu aduce moartea izbăvitoare. Cine este Mort Cinder cu adevărat ? Suita de ficțiuni ale lui Breccia și Oesterheld refuză să ofere un alt răspuns
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cetățean al Statelor Unite, un înalt diplomat al Statelor Unite - într-un an electoral. Asta o să dea bine în sondaje. —N-o să te creadă nimeni. O târfă spălăcită, care nu își poate ține picioarele strânse și și-o trage mai întâi cu africanii și apoi cu un israelian. Cum crezi că va da asta pe prima pagină din Washington Post? Involuntar, Maggie închise ochii. Se proteja acum, instinctiv, ca un animal care își întărește vizuina în vederea următorului atac. Știa că avea dreptate. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
făcea soțul ei. — Bună, Gerard, zise ea. Ce mai e nou cu tine? — Trebuie să fac o baie. — O să am grijă să ți se facă, spuse ea. Intră în hol, unde Gerard stătea pe stinghia lui. Era un papagal cenușiu african transgenic, acum în vârstă de doi ani. Când era pui, primise o varietate de gene umane care, până în acel moment, nu avuseseră vreun efect sesizabil. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost dor de tine, zise Gerard, imitând din nou vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
comportamentul inteligent al animalelor non-umane. Primatele erau scoase din discuție - prea multe reguli și reglementări - dar oamenii nu erau la fel de sensibili în cazul papagalilor. Nu existau comitete de etică pentru supravegherea experimentelor pe papagali. Așa că laboratorul Grolier lucra cu cenușii africani. Printre aspectele pe care le urmăreau era dovada de conștiință de sine în cuvintele unui papagal. Se știa că papagalii erau conștienți de sine. Se recunosc în oglindă. Dar cu vorbirea era altceva. Papagalii nu folosesc cuvântul „eu“, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nimic. — Știi ce înseamnă „pompă“? — Da. Taci și condu. Gerard părea țâfnos. Și nu ar fi trebuit să fie, își spuse Stan, ținând cont de cum fusese tratat papagalul în ultimele două zile. Stan intrase pe Internet, ca să afle ce mâncau africanii cenușii, și îi adusese lui Gerard niște mere delicioase și verdețuri speciale. Lăsase televizorul pornit peste noapte, la magazin, pentru ca Gerard să se poată uita. Iar după o zi, Gerard încetase să își mai muște ghearele. Chiar îi permisese lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la cel puțin cinci atacuri ale lui Rotari, ocheam cu o singură săgeată un cocoș sălbatic aflat la douăzeci de pași distanță, și cu sulița, un cerb aflat la zece pași. VI Toți mă respectau în ciuda faptului că păream un african din cauza pielii arămii arse de soare, a bărbii și a părului negru lăsat lung. Fapt e că mă simțeam în largul meu printre ei, și, când cineva glumea pe seama felului cum arătam, râdeam fără să mă simt ofensat. Totuși, adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gesturi exagerate de aprobare. Faroald, deranjat de șușotelile mele cu Rotari, mi-a zis: - Stiliano, intră în cerc și vorbește pe-nțeles! M-am supus și am explicat: - Preotul acela este un misionar donatist. Nu aparține neamului meu, fiind un african din nord. - Nu te-nțelegem, a spus Faroald încruntându-se. Am căutat să fiu mai limpede. - Este vorba despre o sectă creștină, odinioară foarte puternică în Africa, dar care și-a pierdut mulți adepți. Ei cred, precum acele bande de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afacerea, ei mulțumindu-se să asiste. După ce am cerut unui servitor să aducă o tunică curată, ceva de-ale gurii și vin, ne-am îndreptat spre casa cămătarului. Donatistul era legat de o scară rezemată de zidul magherniței. Era un african puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu o înfățișare frumoasă, cu păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare. Ochii îi erau vii și inteligenți, dar privirea i se urâțise din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se Îndreptă spre ușă. Prin vizor zări un tip de vreo șaizeci de ani cu părul prins În coadă de cal, cu o vestă reflectorizantă de un roșu aprins și cu pielea Întunecată, poate un somalez - În orice caz, un african. Chiar dacă nu aștepta nici un pachet, Sasha deschise, mai mult din milă pentru acel om care putea să aibă vârsta tatălui său și trebuia Încă să mai bată orașul În lung și În lat, călare pe o motoretă, ca un adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întâmplat trebuia să se Întâmple, nu se putea altfel; nimeni nu putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua, Întâlnea uneori un african, un malian mărunțel cu pielea cenușie; se salutau cu o Înclinare a capului. Cantina universitară nu era Încă deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În Courcelles-sur-Yvette, apoi se Întorcea În campus. Se Însera. Michel pășea pe coridoarele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Eu respect, mai ales diplomații, se avântă tânărul. Că știu ce-a făcut. Cum a muncit. Că Ceaușescu de ce se ținea de mare diplomat? Ce-l critici matale! Nu le dădea lecții și la ruși, și la americani, și la africani, de-l chema să le explice politica? Crezi că poporul nu știa asta?! Și dacă-l mai plânge unii și-n ziua de azi, îl plânge că avea diplomație românească și se ținea de ea. Flutură neputincios mâinile spre oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei sunt implicați departe de bază. Era evident că acesta era cazul tânărului mort În Veneția, dar Brunetti găsi exprimarea ciudată. — Sunt frecvente? — Nu, nu tocmai. Cu câțiva ani În urmă, niște americani au fost implicați Într-o crimă. Un african. L-au omorât În bătaie cu niște scânduri. Erau beți. Africanul dansa cu o femeie albă. Își protejau femeia? Întrebă Brunetti, neîncercând să-și ascundă sarcasmul. — Nu, zise Ambrogiani. Erau negri. Cei care l-au ucis erau negri. — Ce li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cazul tânărului mort În Veneția, dar Brunetti găsi exprimarea ciudată. — Sunt frecvente? — Nu, nu tocmai. Cu câțiva ani În urmă, niște americani au fost implicați Într-o crimă. Un african. L-au omorât În bătaie cu niște scânduri. Erau beți. Africanul dansa cu o femeie albă. Își protejau femeia? Întrebă Brunetti, neîncercând să-și ascundă sarcasmul. — Nu, zise Ambrogiani. Erau negri. Cei care l-au ucis erau negri. — Ce li s-a Întâmplat? — Doi dintre ei au primit doisprezece ani. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
jumătate Împreună cu Jean- Claude Într-o seară În care nu putuserăm să mergem la el pentru că aveam de predat o lucrare a doua zi - și am ieșit pe holul căminului studențesc. mai toți erau plecați Încă În vacanță, În afară de câțiva africani care nu aveau bani de avion și de niște québecoși care consi- derau sub demnitatea lor să-și petreacă vacanța acasă la babaci. Eram gata să beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit În cale, ca să nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]