669 matches
-
pentru o clipă ce i se va face rău. ă Ce-i asta? Ceva în aer? o întrebă el pe Katia. Ea îl privi neutru. ă Afumăm saltelele. Marfa Denisovna s-a plâns că sunt mâncate de molii. ă Le afumați? și ce folosiți? ă Chiar ați venit până aici să vorbim despre metode de fumigației? ă Nu. Am venit să discut cu Anna Alexandrovna. ă Foarte bine. O să o anunț că sunteți aici. § Porfiri Petrovici admira curba dulce a spatelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aer. Tocmai îmi stinsesem țigara și este binecunoscut că fumului de țigară în combinație cu acidul cianhidric poate conduce la asemenea o reacție. Atunci am întrebat-o pe menajeră despre ce e vorba, iar ea mi-a spus că tocmai afumau saltelel. Fumigația este una din întrebuințările dosmestice ale acidului cianhidric. Cu siguranță ar fi putut avea acces la această substanță. ă Deci este menajera? Porfiri își ridică sprâncenele cu îndoială. ă La urma urmei, oricine din casă ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
inspecție. Am simțit că văd negru și m-am stăpânit greu. — Sunt bolnav de stomac, i-am răspuns printre dinți. Am nevoie între mese să mai înghit ceva. Mă rog, admise el concesiv. Numai că aș vrea să nu mă afumați. Mă deranjează. M-am întors cu fața la perete ca să nu-l înjur. Avea un mers de pisică, încât nici nu-l simțeai când umbla prin cameră și mi se părea că-l mai întâlnisem undeva, dar nu mai știam unde. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rumenit de rață stă cuibărit pe un culcuș de linte. Sandina ia și ea o porție și se așează amîndoi la una din mesele grunjoase, sub ochiul atent al bucătarului. Wakefield ia o Îmbucătură: rața are un ușor gust de afumat. — Coacere la foc mic, Îi explică Sandina. Gătește toată noaptea și este foarte mîndru de asta. Și Își salvează sigur rațele. Și nu mă prea are la inimă, haha. Nu mult după deschiderea magazinului, Sandina și soțul ei elvețian l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bar. După ce s-a terminat totul, Tomoe tremura ca varga și inima începu să-i bată puternic. — Takamori! Takamori își ștergea sudoarea de pe frunte. — Trebuie să o întindem de-aici, Tomoe. Au plecat repede, împingându-l pe Gaston. Trecătorii, ușor afumați de băutură, îl priveau ciudat pe Gaston. Tomoe tot mai tremura când au ajuns la intersecția din fața cinematografului Musashino. — Chiar că ne-ai scos din mare dandana, Takamori. Ce scenariu! Takamori, simțind că a crescut în ochii surorii lui, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
iarba pe unde ai trecut. Cu coasa tăgăduirii pe umăr în cea din urmă tristețe mă-ncing. LUCRĂTORUL Te irosești în încordări de arc lângă roțile mari de oțel. Strivești între degete sânii materiei. Iți sunt de păcură mînile și afumate în zorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, pentru tine mașinile cântă mai frumos decât privighetorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, tu știi că frumoase sunt numai lucrurile ieșite din puteri omenești. Tu știi că nici o stea n-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să-mi sfârșesc zilele vara, pentru a avea dinaintea ochilor ceea ce regret. Dar moartea e urâtă în orice anotimp. Pe când viața e frumoasă în cele mai neașteptate forme. M-am convins și înainte de a abjura. ― Cum? ― În timp ce priveam lumânările care afumau pereții, am auzit un lătrat de câine. Și toată atenția mea s-a îndreptat atunci spre lătratul acela. Era tot ce pătrundea din lumea de-afară. Am simțit un nod în gât. Însă nu voiam să se vadă că eram
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la consiliere. Acum se pare că e mai bine. Dar tot bea prea mult, zisei eu, amintindu-mi obrazul roșu, buhăit, al lui Bez din seara trecută. Bărbații cu tenul deschis ca al lui aveau ceva deosebit de neatrăgător când se afumau rău - contrastul între albastrul și albul injectat al ochilor, plus tenul alb care devenea roșu ca sfecla, până la rădăcina părului. M-am strâmbat și am recunoscut: — Într-un fel, aș vrea să nu-mi fi spus. Genul ăsta de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
săptămână, omul s-a prăbușit, sleit de puteri, și l-au devorat de viu. Mirosul fricii era cel care plutea în aer, dar trecuse atâta timp de când nu mai vânase nici un tapir, nici o capibara, nici un cerb, încât niște jamboane bine afumate de pecari, atârnând de tavanul colibei, i se păreau de-a dreptul ispititoare. Înaintă încet, luându-le urma după miros, cu urechea atentă, până când auzi - clare - grohăiturile răgușite ale turmei de porci. Se cățără într-un copac jos și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu mi-ai răspuns <victor37>: nu am ce răspunde. Întrebarea ta cere confirmare, nu răspuns <lia>: aoleo! Ar trebui să o șterg cît mai am timp! Miroase a tragedie <victor37>: crezi? Să verific oală, mincarea o fi început să se afume ... <lia>: helo! hi! mai ești acolo? <victor37>: scuze. Gata-gata să ai dreptate. Jigodia nu a zis nimic... <lia>: Jigodia? <victor37>: Motanul. Cotoiul. Pisică... <lia>:aha. Trebuia să zică? <victor37>: cînd nu-i place ceva, scuipa. Nici mie nu-mi place
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
avea cineva ceva mai deosebit, îi îndemna să guste: - A făcut-o nevastă- mea! El s-a întins la ce-i plăcea mai mult slănina și brânza, apreciindu-le gustul. Atunci prima oară îi spuse meșterul cu mândrie: - Eu am afumat-o! Și oferindu-i încă o bucățică continuă< aici trebuie să mâncăm bine, ai văzut cum se muncește. Trebuie să nu ne stea gândul la altceva, la motoare fiecare operațiune este foarte însemnată! Și le-a explicat colegilor cum a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de vietișoara ta... se mili Sandu. Nicu-Piele așternu niște pirostrii afumate pe pământul tare, deasupra focului. Sosi și Oacă cu un bidon plin, deșertîndu-l în ceaun. Gheorghe aruncă un pumn de talaș peste flăcări. Vântul se iscă iar. Se încorda în trestiile înalte și drepte, care sunau ca un țambal. - Vine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în casă, vărul ibovnicei cânta la urechea lui Bozoncea: Spune, lele, spune tu, Cu cine-ai făcut pruncu? -Lam făcut cu o catană! -Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale lămpilor luminau masa încărcată. Pe jos se răsturnaseră câteva sticle golite. Oacă, amețit, se urcase pe un scaun și spunea înduioșat: -> - Nu vă uitați la mine, da-mi place, fraților
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Hagar a mea... Eu sunt Levy Canaan, evreul cel bogat. - Tu ești Levy Canaan, evreul cel bogat? Halila! Departe de mine!... Dar vezi tu, scumpe Ștefane, copilul amorului tău? Mi-ai dat să beau vin dulce și-ai lăsat să afume cu smirnă și miresme în palatul tău și mi-ai sărutat buzele mele. Dar ia-mă, ia-mă numai, palatul cel nou va fi și mai frumos decât cel vechi. [ Bătrânul îi întinse urciorul. - - Halila! departe de mine. Ley scăpă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și dacă scapă teafăr, cu păr de lup s-afumă, Căci fruntea lui apare sinistru luminată De-a focului ce-l arde văpaie-nflacarată; Dar vulturii, și ulii, și bulinele, și corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea printre arbori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeile din timpul lui (istericalele), o boală de origine, crede el, grecească. Ea se manifestă printr-o zbuciumare „ca de-epilepsii”. Moldovencele ar fi preluat-o ca să nu fie mai prejos de semenele lor peninsulare. Fără pricină, femeile leșină, se afumă cu pene pe sub nas, gene și ochi... Poetul, om de moravuri vechi, cere bărbatului să vindece această „năbădaică” cu cincizeci-șaizeci lovituri de bici la spatele femeii: „În vreme cînd năbădaică vine Să aibă bărbatul un bici bun la sine Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scapă acestor prestații; în cazul antilopei, dezbaterea rămâne deschisă; împărțeala nu este cu adevărat constrângătoare decât pentru mistreț și zimbru. Carnea pentru vânzare este dusă la piețele din Ewo (80 km) și Etoumbi (40 km), fie în stare proaspătă, fie afumată și uscată în prealabil. Grație bicicletei (există 11 biciclete la Okelataka), care permite transporturi relativ rapide, tendința este de a vinde carnea proaspătă, situație mai avantajoasă. Pentru două luni, banii lichizi aduși în sat prin vânzarea vânatului se ridică la
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
iar te prăbușești afară din lume Și lumea îți roade din nou șira spinării SEPP BOTDEJIGODIE: Să înjunghii lumea ca pe o scroafă, Și să pui mâna pe lumea înjunghiată Și o mușcătură din măruntaiele lumii s-o lași la afumat Prin propriile măruntaie, prin cele de fier (Fiul vrea să se strecoare spre colțul câinelui cu o țeavă însângerată, dar e descoperit de Sepp Botdejigodie. Fiul fuge) Ce Ești o sămânță beteagă Și tu O mușcătură pe gura maternă O
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bea) Unde se gătește Și de unde trebuie că se ridică un fum gros Și o casă acoperită de fum este întreaga omenire cea rea Pentru că fumul apără Fumul are cuțit și furculiță și copil Și în fum creierul va fi afumat pentru stomac (bea mult) FEMEIA: Bineînțeles că ești iar la gura pivniței cu must, Unde e putregai, acolo ești și tu ferit de soare Te pui mereu la putrezit pe partea din dos a adevăratei călduri Și mereu întorci spatele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lojnițe, se săpa o groapă într-un mal și se amenaja o gură de foc în fața acesteia. Peste groapă se amplasa o leasă de nuiele împletite, pe care se așezau perjele. Se dădea foc potrivit pentru a se usca și afuma perjele la cald. Pe măsură ce se afumau, fructele erau scoase de pe lojniță, fiind înlocuite cu altele. Din diferitele soiuri de prune se prepara o țuică de bună calitate, mai ales când era distilată de două ori. Un rol
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și se amenaja o gură de foc în fața acesteia. Peste groapă se amplasa o leasă de nuiele împletite, pe care se așezau perjele. Se dădea foc potrivit pentru a se usca și afuma perjele la cald. Pe măsură ce se afumau, fructele erau scoase de pe lojniță, fiind înlocuite cu altele. Din diferitele soiuri de prune se prepara o țuică de bună calitate, mai ales când era distilată de două ori. Un rol însemnat în alimentația tradițională l-a avut magiunul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
consta în deschiderea unuia dintre capete, după ce cornul se așeza peste cutia ce adăpostea fagurele. Albinele ieșeau din corn, se hrăneau cu miere, după care, împovărate, luau drumul către stupi. Urmărindu-le zborul, bărcarii le descopereau reședința și le vânau, afumându-le, după care scoteau fagurii. La începutul secolului XX, locuitori ai zonei, precum Gheorghe Tofan, Vasile Huștiu, Neculai Dumitrescu și Vasile Boghiu, aveau familii de albine adăpostite în știubeie de lemn primitive - buduroaie 1 găunoase, dar producția de miere obținută
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
strigând: „Cum au trecut sfinții prin foc și apă, așa să trecem și noi” și „Intră gerule-n pământ până-n seară și scoate căldura afară!” Fumul intră în îmbrăcămintea acestora și vor fi feriți astfel de boli tot anul. Oamenii afumă grădinile și livezile pentru a nu fi atacate de omizi. Cu o zi înainte, femeile coc colăcei în diferite forme, îi ung cu miere și îi presară cu nucă, împodobindu-i cu cercuri mici care simbolizează echinocțiul de primăvară. „Mucenicii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Se mănâncă pește, nu se lucrează, din această zi sosesc rândunelele, considerate păsări aducătoare de noroc, se „dezleagă” limba tuturor păsărilor călătoare, mai ales a cucului, care trebuie auzit când ai bani în buzunar ca să ai noroc tot anul, se afumă pomii cu tămâie, iar dacă soarele se arată dimineața, porumbul semănat întâi va fi frumos. Duminica Floriilor ce precede Paștele, este începutul săptămânii mari și ne amintește de intrarea Mântuitorului în Ierusalim, este ziua ce desparte anii trecerii pământești ai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
amesteca cu mirodenii dintre care ardeiul roșu se punea din abundență, amestecat cu mult usturoi pisat. După ce mațele subțiri erau umplute cu tocătură, folosind ca pâlnie un gât de sticlă de un litru, se puneau la uscat și apoi se afumau. În mațele groase se făceau caltaboși din crupe și din păsat (mei) în vremurile de demult și din orez astăzi. Șunca, tăiată felii, se prepara cu mirodenii, după care se punea la afumat ca și mușchiulețul. Din măruntaiele fierte în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]