1,979 matches
-
mine În mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept, În zilele care alene se scurg, Ducându-ma cu ele-n al vieții amurg... Scăldată-n mulțumiri eterne, Îți sorb parfumul iubire, Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor, Împletești noian de dorințe în mine Ce curg că râurile repezi, Și nasc alte dorințe în iureșul lor, Contopindu-se într-o sărutare, S-ajungă pe-un nou țărm de visare. Citește mai mult Învesmântata în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_georgescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
cu mineîn mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept,În zilele care alene se scurg,Ducându-ma cu ele-n al vieții amurg...Scăldată-n mulțumiri eterne,Iti sorb parfumul iubire,Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor,Împletești noian de dorințe în mineCe curg că râurile repezi,Si nasc alte dorințe în iureșul lor,Contopindu-se într-o sărutare, S-ajungă pe-un nou țărm de visare.... XIV. DOR..., de Ana Georgescu , publicat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_georgescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
luminiș, Sub poale dulci de povârniș Păstrăvăria cea regală Ți-oferă o hrană frugală. Sus în amonte de urci Poți drumurile să le-ncurci Sălbăticia te uimește, Soarele dulce te încălzește. Codrul e o nebunie, un vis, Simți că te-afunzi în Paradis, Verdele-n arămiu se contopește, Pe creste neaua strălucește. Totu-i de vis, de nedescris, Te rătăcești în luminiș. Cerbul, mistrețul întâlnești, Pe Martinică din povești. Te lași purtat în nesimțire, Ești uimit și beat de fericire. Ai
VALEA AZUGAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ionel_grecu_1446575522.html [Corola-blog/BlogPost/373631_a_374960]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > VOI REGRETA ÎN CHIP ȘI FEL Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului suntem proști, ne punem prețuri, orbi, ne afundăm în smârcuri; uneori cădem în grețuri, tragem alteori de sfârcuri, prea bătrâni și prea anoști. vine ziua imbecilă, când aflăm că s-a dus vremea; o să-mi râzi în nas, senilă, și-o să-mi răspunzi în zeflemea. te-oi trece
VOI REGRETA ÎN CHIP ŞI FEL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/_voi_regreta_in_chip_si_fel_george_safir_1375608733.html [Corola-blog/BlogPost/364189_a_365518]
-
pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci îmi este foarte rău. // Stau întins și lung și zic, / Domnișoară, mai nimic / pe sub soarele pitic, / aurit și mozaic. // Pasul trece, eu rămân. (SOrd, II, 33 sq
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
al șarpelui, «cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu domnișoara-Evă, îi afundă (scufundă) și eroului liric (în autoproiectarea-i adamică) inima, aidoma „celuilalt șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa țintește și autocunoașterea cuplului împlinit sub pecetea inimii ce se afundă încet în moarte, lăsând a se petrece îndepărtarea între emisfera-Ea și emisfera-El (conectată Androginului - cf. PB, 37 sqq). Din această perspectivă se evidențiază invocarea „dulcelui-dureros“ mers întru cunoașterea binelui și răului, mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
URMARE) Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 937 din 25 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Poveste de la Sântilie II (urmare) Și a mers fecioru-acela Pe cărări nemaiumblate, Rugi și lacrimi înălțându-și Pentru grelele-i păcate, Și s-a afundat în munte Unde-o peșter-a găsit Și acolo-n pocăință. Ani vreo trei a poposit. Ici veneau ca să-i aducă Hrana și-apă din izvoare Corbi cu penele cernite Ce pluteau pe-albastra zare, Iar el se ruga de Bunul
POVESTE DE SÂNTILIE 2 (URMARE) de LEONID IACOB în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Poveste_de_santilie_2_urmare_leonid_iacob_1374778072.html [Corola-blog/BlogPost/340522_a_341851]
-
vreau să zbor spre nori! Tine-mi Doamne gândurile în cupe, Si nu le dă la trecători! Tine-mi Doamne clipele eterne, Si mangaie-ma,când vreau să plâng! Tine-ma de mână Doamne, Că nici azi să nu mă afund! Tine-mi Doamne cantul meu pe buze, Căci vreau să te slăvesc! Tine-mi Doamne versul în penița Ca să scriu tot ce gândesc. Referință Bibliografica: Ruga / Carmen Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014
RUGA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/rmmkzuyebt_1412279520.html [Corola-blog/BlogPost/369467_a_370796]
-
NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de sorginte divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca-ntr-o capcană,/Zăpada nemuririi se afundă,/ Văpaie sunt! Văpaia naște undă:/ Ah, inimă, neprihănită rană!”). Sau: „Vai, Doamne, cât mai e până departe?/Azi , cum să-ngădui chinul ce-ntârzie/Regretul? Doar căința reînvie!/ Mult timp mai am iubirii să-i fac parte?” - cf. Sonetul CCCIII
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
Acasă > Orizont > Selecții > POVARĂ CLIPELOR NINSE Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului se frâng ramuri de la o vreme nu mai știu pe ce umăr să-mi reazăm clipă mă afund în viață că Hansel și Gretel fără cale de întoarcere aștept latentă sunt zile în care-mi privesc nepoțelul îl iau pe genunchi împletesc povești nu mă crede nici eu adevărul se disipează cu timpul spun povești fantastice din podul
POVARA CLIPELOR NINSE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povara_clipelor_ninse.html [Corola-blog/BlogPost/355987_a_357316]
-
accidentul Daliei care se afla într-un pat de spital și despre care nu știam nimic. Cât de grav era și cât suferea în timp ce eu eram cu gândurile rătăcite pe un teren cu nisipuri mișcătoare în care riscam să mă afund. - Nu te priveam decât admirativ și cu invidie față de bărbatul care putea să te strângă în brațe și să se bucure de frumusețea corpului tău, oricând își dorea. - Chiar? Revenită seara la hotel împreună cu soțul meu, m-am trezit speriată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495426936.html [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
limbii frunzulițele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495426936.html [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
-n umezeala limpede a privirii, mărgele pline de dor ce foșnesc în creștetul cosmosului, peste care timpul petrecut înaintea nașterii ei își pusese amprenta ambiției. - Mai lasă-mă un pic... Încă un pic, Eva... îi șoptea el plin de îngăduință, afundându-și fața în părul ei. Și-ți voi așeza lumea la picioare. Vei fi a mea într-o zi. Te voi iubi în taină, vei fi gheara mea în lume, talazul puternic care-și așează spuma albă în jurul stâncii mele
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Omul_din_umbra_cristea_aurora_1367329260.html [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
arată ca într-o oglindă și este luminată numai în parte, ea va binevoi să se facă văzută și mai mult și să se unească prin împărtășire cu subiectul iluminat, luându-l întreg în sine, când acest subiect va fi afundat întreg în adâncul Duhului ca în sânul unui abis de nesfârșite ape luminoase, atunci el urcă în chip negrăit la desăvârșita neștiință, ca unul ce a ajuns mai presus de toată cunoștința". Prin urmare, putem constata că Părinții ascetici nu
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_cunoasterea_filocalica_.html [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
luptăm prin rugăciune și înfrânare să ne curățim de patimi, nu vom scăpa de ele. Mai mult, ca în cazul lui Iuda, Împărtășania luată cu nepăsare sau în stare de păcate de moarte ni se face spre osândă, adică ne afundă și mai mult în păcat. Dar și refuzul Împărtășaniei timp îndelungat, chiar din motive de evlavie sau lipsă de pregătire, poate fi semnul unei vieți duhovnicești superficiale. Părinții Bisericii au încurajat întotdeauna pe credincioși să se spovedească cât mai des
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1401694782.html [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
din cer acele tăcerii răsar în zăbrelele privirii ceața umple golul puține lucruri sunt gri ca distanța dintre două umbre de murmur de ce adun în călimară doar odăile reci de unde pleci fără să atingi pereții de foc de ce pasul se afundă în nisipul fierbinte strâng în pumn întrebările timpului îi cer să-și scuture secundele în sens invers să-mi dea socoteală de ce poate am uitat eu să-mi deschid buzele la răscruce de drumuri (Pictura pe panza in ulei realizata
DE CE? de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/De_ce_0.html [Corola-blog/BlogPost/348149_a_349478]
-
04 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă regăsesc în nostalgia toamnei cu ploi de frunze roșu-arămiu. În verde-brumat din iarba câmpiei, sub Cerul înnorat și plumburiu. Coșmarul vremii-n suflete pătrunde, să alunge visul fericirii și în hăul infernal să afunde dorință din speranța iubirii. Singurătatea în suflet îmi crește ca nopțile Toamnei răcoroase. Coșmarul ei, speranțe-mi risipește și-ale iubirii vise frumoase. Cu visuri și speranțe năruite mă regăsesc în declinul vieții, ca arbore cu frunze veștejite de bruma
TOAMNA REGĂSIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 by http://confluente.ro/uglzzydwud_1412409287.html [Corola-blog/BlogPost/358548_a_359877]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > AMĂGIRI Autor: Magda Harabor Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului AMĂGIRI Spre mine mă deschid ca o floare. Mă ninge solemn cu amăgiri albastre. Pașii de tină i-am afundat în lumină, I-am ars cu un gând fugar. Diminețile mele se deschid în mii de petale Și cad, cad, peste mine, zăpezi nesfârșite, nelămurite. Și ce dacă geana zării s-a încruntat îmbufnată? Pe marginea sufletului i-am dat
AMĂGIRI de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/magda_harabor_1456143480.html [Corola-blog/BlogPost/370677_a_372006]
-
de ipocrizia coapselor tale care mă izbăvesc pentru a mă ofili. *** Am văzut oameni fericiți și triști. Priveam prin ei și le admiram, ca pe-o putreziciune născută din pudoarea sufletului, templul indiferenței. Ce rost ar mai avea milostivirea? Mă afund în milă și le mângâi orgoliile ca pe-o călugăriță ce se supune emoțiilor, ca unei pietre ce refuză Biserica. E numai deșert... În cutia aceea de lut prin care furtunile de nisip dansează molatec nemaigăsind nicio oază. Nici instinctele
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_la_marginea_lumii_george_baciu_1340133689.html [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
Poeme > Pitoresc > CA UN PAING Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 608 din 30 august 2012 Toate Articolele Autorului Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră
CA UN PAING de BORIS MEHR în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Ca_un_paing_boris_mehr_1346387988.html [Corola-blog/BlogPost/355229_a_356558]
-
Florica se sperie, sări din mașină și o luă la fugă la întâmplare. Mimo coborî, alergă după ea și o prinse. - Lasciami! Lasciami in stare! (Lasă-mă! Lasă-mă în pace!) - țipă ea. Dar Mimo o puse la pământ, își afundă chipul între sânii săi, iar cu mâna îi dezveli coapsele. Aiuto! Aiuto! (Ajutor!) - țipa Florica și se zbătea neputincioasă fiindcă italianul era vânjos. În disperarea sa femeia îl trase de păr și-l apucă cu dinții de ureche. Mimo tresări
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1443146798.html [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
FIORUL ZILEI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub cer spuzit de albe lampioane reci Se cuibăresc timide-n șoapte-ndurerate Umbre disperate pe lungile poteci, Sunetul pașilor s-a afundat în noapte. Soarele rătăcit a asfințit în pripă, Își arde inima în palid bob de jar, Se sprijină pe vîrf de munte înc-o clipă, Privirilor, ce îl petrec, vremelnic far. Pădurea pălește-n lumina ce moare, Orbite frunze ard în
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1459095676.html [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
oase de om. Pythonul te înjunghie și te îmbărbătează. Uneori se preface în vacă și moare înainte de a da ... lapte. Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1404882414.html [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
agitate. Sprijinit în uriașa-i ghioagă, părea transformat în statuie de piatră, lipsită de voință omenească. Văzându-l cum a încremenit, Casapu s-a panicat de tot, ajungând la disperare. Nu se mai gândea la dobitocul de Spârcâiac, care îl afundase în mocirla de rahat cu prostiile lui. Acum îi păsa de propria-i piele. Poți să știi la cine se repede mai întâi „nebunul” cu coasa? Dacă...Brr!..De ce nu mi-am luat eu pușca? Acum eram în siguranță. Cine
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1437620628.html [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]