359 matches
-
mai tare de mână pe bunica sa). Aceasta a simțit fiorul de frică ce-l străbătea, Înțelese cauza și spuse: Fii liniștit că podu-i gol! Nebuna de vacă so dus pe pustii ... E hai, ce bine că se Întîlnește cu afurisitu’ de Niță! Ce zici, care Niță că nu Înțeleg? Un flăcău rău care o plecat tot acolo unde-o dus mutu’ iapa și surdu’ roata! Da unde-s pustiile, bunică? Văleu! Să nu mai vorbim de acestea! Iată câinele a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de Întâmplare. Și are dreptate; căci un dandy avea adeseori ceva nerușinat, dar vulgar nu era niciodată. Un fapt, de altfel izolat, oricât de expresiv ar fi, nu valorează În gravitate - pentru a motiva o dizgrație - cât miile de Împunsături afurisite la adresa afecțiunii Regentului, făcute cu cea mai mare ușurință de către Brummell. Ceea ce soțul Carolinei de Brunswick tolerase, amantul doamnei Fitz-Herbert și al Lady-ei Conyngham nu putea să Îndure 2. Ar fi putut Însă să mai Îndure, iar favoritul ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
află rădăcinile În natura omenească din toate țările și din toate timpurile, deoarece vanitatea e universală. Ceea ce s-ar putea numi coarda dandysmului doarme, spre a se deștepta În mijlocul a treizeci și șase de mii de corzi care alcătuiesc acest afurisit de instrument, atât de complicat și uneori atât de desfrânat al naturii umane. Dar Anglia l-a făcut să sune cel mai bine! L-am pomenit pe Richelieu și l-am opus lui Brummell, pentru a face mai sensibilă diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
timpul meu, amețindu-mă doar cu aburii promisiunilor. „N-am să mai scriu niciodată“, mi-am repetat de câteva ori înciudat în ușa „Gambrinus“-ului, de parcă mă răzbunam pe omenire pentru că îmi furase sau rătăcise servieta, pentru că pitise în cine știe ce afurisit de gang biroul acela al obiectelor pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare și, mai ales, de a bea una sau două halbe gulerate. Scrisesem o povestire despre un cal care se-ntoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
probabil. Zâmbind, doamna îmi spune că Gh.Gh. a telefonat să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept. Îl afurisesc, cu căldura gândului recunoscător că nu m-a dezamăgit nici de data asta. O ultimă privire, la plecare, prin Bibliotecă. Sala aproape s-a umplut. Tot fete, multe, frumușele, dar tare amărâte. Senzația aceea de copii săraci, chinuindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așez la masa mea, unde cei doi orbi încă își ling urechile. Mă voi așeza sau nu indiferent îmi este acum. Pot sta așa tot restul acestor pagini, acolo, în ușă, buimac de ciuda că mi-am pierdut servieta aceea afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele, ci și povestirea prietenului meu. Și o altă povestire a mea, pe care îmi va fi dat să mi-o amintesc întruna, ca o pedeapsă, neputând să o mai rescriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare gest cu precizia unui chirurg care taie un braț... Și a frînat chiar În clipa În care trebuia să se oprească... Încă un metru și-și zdrobea țeasta... Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prostească dacă ziceam dracu’ sau ceva și dădea doar puțin din cap, așa cum face ea de-ți vine să-ți pui gura la urechea ei și să zici fiecare cuvânt porcos care-ți trece prin minte. Doar ca să scapi de afurisitu’ ăla de zâmbet înțelegător și de afurisiții ăia de ochi sclipitori. Mai e un pic așa și-acuma, deși sclipirea s-a mai dus în ultimu’ an. Cred că-i un pic greu să ții morțiș la chestiile cu pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
formă de Y și tot felu’ de porcării dubioase. Am scris număru’, în orice caz, așa că m-apropii. Pe bune, am la fel de multe șanse să mă trimită doctoru’ acolo cum am să-mi aterizeze-n fulgii de porumb vreun înger afurisit de-al lui Crystal, da’ nu renunț. * Azi l-am văzut pe moșu’ ăla care mă place. Era iar la magazin și arăta așa emoționat când s-a apropiat de casa mea. Denisha zice c-ar trebui să fiu atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de alta. Își rezervase dreptul să ne facă surpriza la urmă sau era în vervă. (...) — Dumneavoastră nu știți, nici rușii, cine sînt, nici oamenii p-aici. M-au prins, tot la o inspecție, cu Tolstoi în bibliotecă și Tolstoi era afurisit de patriarh. M-a întrebat : Bine, părinte, citești sfinția ta asemenea cărți drăcești ? Nu știi că sînt interzise ? — Ba da, Prea înalte, dar am așezat-o între Evanghelia lui Ioan și cea a lui Matei și a fugit Diavolul de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
răsad de miracole. Nici brânza nu are voie să fie mediocră. D - apoi arta. În artă, caracterul se dobândește greu, nu talentul. Îndemnul țăranului : „ Să nu tragi la lucru prost ” echivalează cât un tratat de estetică. Criticii literari agresivi își afurisesc confrații prin enciclicele și excomunicările lor săptămânale. În lumea artiștilor, sindromul Salieri a câștigat enorm în subtilitate. În spatele oricărui vis, arta plantează câte o speranță. Arta trebuie adusă în calea oamenilor. De mii de ani, poezia spintecă întunericul din noi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de preasfântul și preafericitul patriarh al Ierusalimului, chir Theofan... Iar cei care după aceasta,... ar vrea în vreun chip... să strice hrisoavele domnești,... și ar trece cu vederea hotărârea noastră,... și ar înstrăina metohul de stăpânirea Sfântului Mormânt,... să fie afurisit de Dumnezeu Atotțiitorul și blestemat și neiertat și nedezlegat după moarte, în veacul de acum și în cel ce va să fie, și să fie supus blestemurilor patriarhicești și soboricești, și să-i fie Dumnezeu împotrivă în ziua judecății”... ― Cum
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
va păgubi mănăstirea aceasta și va răpi ceva dintr-însa, sau va lua cu sila stavropighiceasca ei putere o va strica, sau o va dejghina de la Sfântul Munte și va strica afierosala ci esti pusă acole... unul ca acela este afurisit... și neiertat și nedezlegat după moarte, în veci, și partea lui cu vânzătoriul Iuda”... ― Numai că, după un timp, cei de la Sfântul Munte au uitat să mai vină la metohul lor și mănăstirea lui Păun de la Clatea, din câte ne
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
doar “doamna Martha”. ― Aș vrea să mai spun că “nimicnicia noastră” - patriarhul - nu se poate abține și cade în păcatul de a rosti “patrierșăscul” blestem îndreptat asupra oricui: “fie mare fie mic, oricine ar fi; să fie de neiertat și afurisit de Dumnezeu și locul să-i fie lângă Iuda”... ― Din câte știi, nu e singurul lui blestem... ― Am uitat, părinte, de 13 mai 1677, când: “Dosithei, din mila lui Dumnezău, patriarhul Ierusalimului, Dumnezău cela ce-i oblăduitor întru tot sfinții
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ține carte mării sale în samă săvai domnu, săvai boieriu, săvai slugă săvai hiecine va hi, acela să fie neiertat de Dumnezău și de noi și să aibă parte de Iuda din Scariot și cu trecletul Arie și să fie afurisit de 318 Svinți Părinți, hierul putredescu și ruginescu, iar trupul acelui cui a hi să nu mai putredească în veci”. “Și către aceasta pus-am și iscălitura patrierșiei noastre”. “Dositheiu patriarhul Ierusalimului” ― Ei, aici “nimicnicia” sa patriarhul și-a arătat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lor și să le dăruiască Dumnezeu iertare de păcate”... Iar care nu vor ține seama “unii ca aciia să fie trecleți și procleți și blestemați de Dumnezeu și de Maica Precista și de 12 Apostoli... și să fie legați și afurisiți de 318 Oteți din cetate Nichiei, și de cătră 7 soboară a toată lumea și de patriarșia noastră și parte să aibă cu Iuda și cu trecletul Arie. Piatra, herul, lemnul, toate să să răsâpească, iar trupurile lor să stea în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
amînă numirea sa, fără motiv. Ar face scandal și-și dă cu pumnii în cap că n-a înregistrat nimic, n-a filmat nimic. Ce prost am fost! Dobitocule, completează nevastă-sa. Omul se duce la biserică, plătește acatiste, bleastemă, afurisește, plînge. Deodată apare vestea cea mare. Ați primit numirea, domnule Ionel. Vai, mulțumesc. Dai de băut, nu? Sigur, dom' Y. Cînd ajunge la serviciu, se întîlnește cu șefu', care îl abordează vesel: Te-au uns, dar știi ceva? Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Lumina focului sclipi la lacrimile care-i izvorau din ochi, strângându-se pe marginea pleoapelor. Se strădui din greu să nu lase nici o picătură să cadă. Nu, sigur că nu l-am trimis. Aș fi folosit bomba aia de litere afurisită asupra lui, dar rechinul tău a ajuns înaintea mea. Nu-i rechinul meu. Îți spun că nu semăn deloc cu el. Eu, cea care stă acum în fața ta și își dă cu brio cu stângu-n dreptul, sunt o persoană exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită de mine și spunând Iisuse și îmi pare rău, Doamne, îmi pare tare rău iar și iar și eu sărutând-o pe gât de parcă n-o s-o mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o secundă am crezut că ne aflăm pe o navă care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne dă târcoale din apă. — Doamne, am spus, terminați odată. Două fețe se uitară în sus la mine de pe punte. Am arătat spre mare. Butoaiele descriau o curbă largă în apă și se îndreptau către noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
compară cu vuietul apei de la duș. Anna cască gura, dar nu se aude nimic, nici un cuvânt, nici un ton muzical. Tăcere. Apa n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au petrecut lucrurile. Fără-ndoială, lucrurile au ieșit la lumină. S-a aflat toată povestea și tatăl tău a trebuit să se-nsoare cu ea. Și cred că tot orașul era Înverșunat Împotriva lui: vezi tu, el era yankeu, un afurisit de yankeu, cum se spunea, care-a venit În oraș și le-a necinstit două femei; sigur că dacă era vorba doar de una, poate lucrurile stăteau altfel, dar două era prea mult. Treaba se-ncurcase rău de tot, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trebuie să vin eu să te iau, dar să-ți fie foarte clar că, dacă vin eu să te iau de acolo, am să vin cu tot ce Îmi trebuie, iar cînd oi pleca am să las În urmă un afurisit de yankeu mort“. Dar ea nu i-a răspuns și, ce să-ți spun, a venit, s-a urcat În tren și-a venit la ea. „Vai de mine“ - făcea bătrînă doamnă Mason cînd mi-a povestit, tremurînd toată, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]