474 matches
-
lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât de ziarul tău afurisit! Cum crezi că s-a simțit el? Fran se clătină, șocată de lovitura primită și de cuvintele Camillei, și recunoscu că era un grăunte de adevăr dureros în ele. — Îmi dau seama că a fost îngrozitor și nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Marie era mult mai mult de atît. Recunoscu că era tulburat gîndindu-se la ea. Cu pragmatism, Încercă să analizeze de ce: să fi fost de vină căutătura directă a ochilor ei verzi, modul ei de a-i ține piept, firea ei afurisită? Nu, era ceva greu de definit, era... Soneria telefonului Îl salvă de o visare care devenea primejdioasă. Se mulțumi să-și asculte interlocutorul și Închise. - Morineau! Mutra tînărului sergent se ivi În ușa Întredeschisă. - Am primit un telefon de la SRPJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o pună, dar fac cunoștință, e un Început. Își lăsă cortul jos și Începu să studieze instrucțiunile de instalare. Traducerea franceză era mizerabilă, cea englezească nu era mai de soi; cât privește celelalte limbi europene, era probabil la fel. Chinezoi afurisiți. Ce naiba voia să Însemne „inversați semirigidele pentru a concretiza domul”? Privea schemele cu o disperare crescândă, când În dreapta lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A-nceput... GRUBI: Cum? Și-a dat drumul? BRUNO: Nu se poate! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat... CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bătrînul? Drepturile omului! decretaseră guvernele. Legea era lege, doar unchiașul nu voia cununie pe de-a-ntregul, se Încăpățîna, Împotriva mersului lumii, ori numai se făcea, pentru că nici cardinalii pedofili, dovediți - recunoscuseră unii -, nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o tot strigase Antonia. Acolo, pe aceleași străzi unde domnea cîndva Inchiziția, Papa ajunsese un figurant, piesa se scria altfel, ce mai vroia Rusoaica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
perdele mari de fum. Moș Costache, pe canapea, începuse să tușească, dar părea limpezit la față, normal. Așezată pe un scaun, alături, Otilia îi îndrepta aci punga cu gheață, aci plapuma, întrebîndu-l în șoaptă dacă se simte mai bine. - Na, afurisită carte, exclamă Stănică, trântind o figurăoarecare, e tot ce am. Așa mi se-ntîmplă când joc cu Olimpia. Nevasta e piază-rea. Vasiliad, foarte atent, mușcând cu dinții dintr-un țigaret de os, ședea înfundat în evantaiul lui de cărți și arunca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
143 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI burta lăbărțată, mustața. Constatând apoi, c-o anumită plăcere, că un bărbat real era totuși un bărbat real. Și că, oricât de dezagreabil de real, acesta părea a fi, în plus, un bărbat afurisit de înfierbîntat. - Scoate de pe tine chiloțarii, spurcatule... Mi-ai hârjâit, cu catarama, fiecare osișor. Și Maria C. Nicolici, cu ochii închiși, după ce-i desfăcu trei din cei cinci nasturi ai cămășii, se despuie și ea. Străduindu-se să-și conserve
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cucoană ce-și amenajează o căpiță de fân în salon pentru jocurile adulterine. Ultimul ei soț, doctorul Scurfuleț, încornorat plictisit, îi trântește anumite prafuri în mâncare și îi înnoadă câteva glande. În cel mai scurt timp, trupul ovaționat și afurisit al taifunicei doamne Cosiția se va acoperi cu un planșeu gros de osânză și va cântări un chintal. Urmează divorțul, rămâne porecla și varianta feminină a biciului lui Dumnezeu ajunge să conducă și să terorizeze șantierul. Pe Ulpiu, lămurită imediat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numai oase! - Chirițo, să nu-mi cobești, Chirițo, că o dată te blestem! Să nu cad la daruri, Chirițo! - Ce-aveți, Doamne iartă-mă, parcă nu veniți de la sfânta împărtășanie... Femei bătrâne și proaste! - Păi n-o auzi, Aglaio? - Are limbă afurisită... - Ce zice? Ce zice? - Zice că-i afurisită. - Așa o fi... - Vorbiși și dumneata... Și peste cearta lor stăruia slava serii de primăvară. Moartea lui Marin Pisică Marin Pisică se văruise de cu seară cu un cumnat, praf se făcuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că o dată te blestem! Să nu cad la daruri, Chirițo! - Ce-aveți, Doamne iartă-mă, parcă nu veniți de la sfânta împărtășanie... Femei bătrâne și proaste! - Păi n-o auzi, Aglaio? - Are limbă afurisită... - Ce zice? Ce zice? - Zice că-i afurisită. - Așa o fi... - Vorbiși și dumneata... Și peste cearta lor stăruia slava serii de primăvară. Moartea lui Marin Pisică Marin Pisică se văruise de cu seară cu un cumnat, praf se făcuse. Dormise greu, deși noaptea se mai sculase de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de un climat siberian!”. Și, mai departe, de-a dreptul tragic: „15 grade dimineața - 18 la miezul nopții. De aceea cu ce plăcere stau În casă (s.n)!” În corespondența cu femeile, Alecsandri arată aceeași exagerată preocupare pentru starea vremii. „Afurisit timp” - scrie el Catincăi Negri, În 1881. Este iunie, a fost un adevărat potop și poetul face ca orice fermier socoteala pierderilor. S-ar putea crede că timpul rău urmărește pe Alecsandri, Îndeosebi după o anumită vîrstă. Ei bine, nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe când eu nu-i pot dedica niște versuri? Dacă ai fi considerat că gestul tău e unul normal și cuviincios, ar fi trebuit să-i ceri aprobarea Starețului. Dar tu știai că săvârșești un gest nepotrivit sau neagreat de superiori. Afurisite piticanii obraznice... Iși luă mâna de la frunte și observă că păsările își vedeau de treabă cântând voioase, fără să se fi amestecat în vreun fel în grijile pe care și le făcea. Din fericire Ponzio rămăsese cu ceilalți, cel puțin
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
În timpul cinei, Tommaso se însenină cât de cât și gazdele au putut în fine să asculte povestea fugii și peripețiile călătoriei: Am fugit de la mânăstirea din Altomonte fără să cer binecuvântarea cuiva. Starețul, invidios, de trei ori mai ignorant și afurisit, îi convinsese pe toți: prezența mea acolo era veșnic iscodită. Nu mai întâlnisem până atunci o ființă atât de nemernică și răutăcioasă. Eram dușmănit fără înconjur, fiecare cuvânt al meu era interpretat ca o probă de erezie, fiecare frază a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
inelul episcopului. — Tocmai de-aia e bună câte o afurisenie, când se îngroașă mintea. E de folos, ca lipitorile, când se îngroașă sângele. Popa cugetă câteva clipe, privindu-l cu ochi înghețați. Apoi trase aer în piept și se porni : — Afurisit să fii, pe dinăuntru și pe dinafară ! Dădu drumul aerului, cu un șuierat : Na, c-am zis-o ! — Și nici nu-i destul ! Uite ce umflat ești la tâmple... cum ți se zbat vinele... Popa căută din priviri și începu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
rost", "Obez, inform... neânsemnat" și "Botul meu de javră"), două lucrări din volumul Comediile regale ("Ferestre deschise, morminte deschise" și "Piscul Schwab") și ultimul manuscris postum, rămas neterminat, publicat în volumul Drame III, "Anticlimax". Dan STOICA ȘEFELE Cuvânt înainte Teatrul AFURISIT defilează ca o AUTOPLĂSMUIRE prin tot și toate: CEEA CE REZULTĂ, concretizarea, fiind, până una alta, o descoperire, trebuie să se numească o piesă de teatru. Descoperitorul descoperirii, care este o persoană plină de imaginație, tot trăgând apa prin teatru, recunoaște
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
coci și fierbi pe bune, Aici este fiert capul pătrat Și alinat cadavrul decapitat. Alinătoarele de suflete din vale își iau un rămas bun gălăgios. Cortina cade și se ridică. Trei femei tinere si drăguțe joacă pe scenă piesa "Șefele", afurisit, exagerând și chicotind. Publicul reprezentat pe scenă râde și aplaudă la scenă deschisă. Erna, Grete și Mariedl care se află și ele în public, se ridică în curând, revoltate, și vor să părăsească sala, dar lucrul se dovedește dificil pentru că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un semn cu degetul la cap și ciocnesc, dând peste cap câte o sută de lichior, mai înainte să așeze cele două pahare si să-i servească pe părinți) DOMNUL KOVACIC: Da, să te întinzi și să destinzi ziua asta afurisită. Să adormi ziua ca pe un bătrân bou de câine, așa cum ar fi trebuit adormită baba de Grollfeuer, dacă pe lumea asta ar mai fi pe undeva vreo dreptate. DOAMNA KOVACIC: Las-o-n ale ei pe bătrâna zgripțuroaică, să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
minuni și vindecătoare de boli. La Mariazell (în Austria inferioară) e, de asemenea, o biserică sfîntă. 7 Joc de cuvinte intraductibil: Herrmann = bărbat atotstăpînitor, Herzmann = om de inimă. Regizorul e liber să echivaleze cu ceva de genul "Din Herrmann cel afurisit să iasă un Herrmann inimă curată". 8 Mulți dintre cei veniți din străinătate vorbesc așa-numita "germană infinitivă" în care cuvintele sînt înșiruite unul după altul, fără declinare, conjugare sau alte flexiuni sintactice. 9 Aluzie directă și "obraznică" la papa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dar l-am auzit adesea susținînd că s-ar cuveni că, fiii ajunși la maturitate, iar tații povîrniți, tatăl să fie sub tutela fiului, și fiul să-i administreze avutul. GLOUCESTER: Nemernicul, nemernicul! E tocmai ce susține în scrisoare. Nemernic afurisit! Denaturat, execrabil, bestie nemernica! Mai rău ca o bestie! Du-te, băiete, si caută-l. Am să pun mîna pe el. Nemernicul abominabil! Unde e? EDMUND: Nu prea știu, milord. Dacă-ați binevoi să vă amînați indignarea împotriva fratelui meu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Aceasta-i vrerea ta? Vorbește, dom'le! Pregătiți-mi caii! O, nerecunoștința! Tu, vrăjmaș Cu inima de piatră! Mai hidos, Atunci cînd te arăți într-un copil, Ca monstrul mării! ALBANY: Te rog, șir, mai blînd. LEAR (Către Goneril): Uliu afurisit, tu minți. Suita mea-i din înși aleși și rări, Ce datoria-n amănunt își știu Și-n modul cel mai nobil își susțin Cinste și nume. O, prea mică vină, Ce-urîtă în Cordelia-ai apărut! Că fierul de tortură-ai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ochii spre copitele cailor care măsurau drumul cu pasul lor domol. Desigur cu miopia lui nu văzuse nimic și poate de aceea nu spusese nimic. După lungă perioadă de tăcere nenea prinse totuși glas. - Pe aici nici popândăi nu sunt, afurisit câmp, fără o umbră de copac. Acasă am un nuc mare în fundul grădinii. Acolo mă culcam vara, întotdeauna două ore la amiază. Degeaba îmi spunea nevastă-mea: „Dumitre nu este bine să te culci sub nuc, te trage și ai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Erau singurii lui pantofi și pentru zilele de lucru și pentru cele de sărbătoare. Americanii își vor repara clădirea, vor înlocui geamurile sparte cu altele noi, vor aduce și alte autoturisme, dar el cum își va recupera paguba? Tocul acela afurisit îi blocase întreaga lui activitate propusă pentru acea după-amiază: s-a dus și întâlnirea cu prietena, poate chiar și masa de prânz. Măcar acum, că s-a ivit ocazia, trebuia să facă și el ceva, un lucru măreț cu care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]