491 matches
-
și pleca pe drumul său neștiut, se fâțâia când înăuntrul, când în afara vilei doamnei Cramm de pe coasta sudică a Maurispaniei, și de fiecare dată când pleca, își flutura mâna fără să zâmbească și spunea: „Etiopia!“ Era o glumă complicată și afurisită, inspirată de numele arhaic al acelui tărâm istoric înțărcuit și ascuns îAbisinia... Pe curând), și-l scotea din minți pe Vultur-în-Zbor de fiecare dată când era rostită. Etiopia. Etiopia. Etiopia. Deggle îl făcea pe Vultur-în-Zbor să se întrebe dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura lui lată avea strâmbătura bucuroasă a cuiva care privește un om fericit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
le fug ochii după una și alta. Și de Virgil al meu se legase una de la serviciul lui, dar ți-am luat-o în șpăngi de i-a trecut pofta imediat. — Zău? — Eu nu-s ca tine blândă. Sunt mai afurisită. Nu mă las călcată în picioare. — Au, Claudia, cât de mult te-ai schimbat! Bine că ești așa. — Crezi că este ușor să lucrezi de dimineața până seara în întreprindere, să răspunzi deatâtea lucruri, să dai socoteală în permanență de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mandarine, ce are la îndemână, pe care le culeg din zăpadă și le mănânc făcându-i în ciudă. Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al nostru de a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al nostru de a comunica. — Pentru că este ieșit din comun. — Cum o cheamă? — Păi asta-i, că nu știu nimic despre ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și cânta la pian. Ne înțelegeam de minune, căci avea mare haz, era cultivat și dansa admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț cobora pentru puțin timp, ademenit de zgomotele și lumina din partea liniștită a clădirii. Se făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu, plecam direct acasă. David își încăleca bicicleta englezească, și, în vreme ce se îndepărta, striga un scurt rămas-bun. Îmi puneam jacheta peste costumul din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Dumitrescu, pe scenă, și ai noștri, au spus că lipsești. ― Pe onoarea voastră, mă? ― Pe! Zău, dacă-ți spunem, ce naiba!? Auzi, că să te duci la sediul "Tinerimii" și să-ți iei premiul: niște cărți și diploma! ― Să fiți voi afurisiți, că nu mă duceți? ― Să fim, mă, na..., ce mai vrei? Mai întreabă și pe alții, dacă nu ne crezi! ― Bine, mă, vă cred, dacă v-ați jurat, acu' vă cred! ― Să-l fi văzut pe Barbă cum se mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe lume, slujită de niște proști și lași care aveau să se întoarcă împotriva ei dacă vreodată acea forță intangibilă care crea o ierarhie era supusă unor lovituri destul de puternice. "Șobolani!" gîndi ea într-o furie arzătoare. "Șobolani fricoși și afurisiți!" ÎNTR-UN TÎRZIU IZBUCNI ÎNTR-UN ADEVĂRAT STRIGĂT: ― Dar ce măsuri se întreprind? Tot ce aud cînd dau drumul la televizor este doar o trăncăneală insuportabilă a unor comentatori care parcă se întrec în a răspîndi propaganda Arsenalelor. Opriți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
închipui ce înseamnă asta...“. Poate că are chef de melodramă și m-a găsit pe mine, mă gândeam, sau poate că e mort și numai umbra lui culcată în noroi și excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când vor să-mi dea să înțeleg câte ceva din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap, senini, afectuoși... „Dacă ai chef să plângi pe umărul meu“, i-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
una și de alta, a pomenit de lună. „Luna, da, e rotundă“, mi-a comunicat El, „dar se distruge singură, se consumă la focul ei până rămâne mai nimica toată și se aprinde iar fiindcă acolo, sus, bate un vânt afurisit, stinge și reaprinde orice scânteie, cât de mică...“. (S-a repezit spre undiță, a scos un peștișor cât unghia, l-a vârât în buzunar și s-a întors spre mine. Zâmbea, senin și liniștit.) „Mai zice unii că și pământul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din cetate Nichiei, și de cătră 7 soboară a toată lumea și de patriarșia noastră și parte să aibă cu Iuda și cu trecletul Arie. Piatra, herul, lemnul, toate să să răsâpească, iar trupurile lor să stea în veci legate și afurisite și în viața lor să dobândească cutremurul lui Cain și sugrumare Iudii, ca niște călcători de poruncile lui Dumnezeu... și cea de apoi să o încineze în focul cel nestins și viermii cei neadormiți, în munca iadului, amin”. ― Ei! Aista
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în seamă și ar amesteca pe ciocli la nescai dări, sau pă starostile lor,... unii ca aciia să fie neiertați și trecleți și blestemați de Dumnezeu și de Maica Precista și de 12 Apostoli vârhovnici și să fie legați și afurisiți... Mihalache starostile să fie neschimbat din starostia cioclilor până la moarte”. Și blestemul își urmează cursul, cu mici deosebiri față de cele cunoscute până acum... ― De ce a cerut patriarhul Samoil să nu fie schimbat starostele, părinte? ― Păi, cine știe ce fapte de luat în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
goană, dar când iubești în secret atunci secundele se scurg foarte greu și te apasă continuu. Uitasem de certurile zilnice de-acasă, de miile de reproșuri din partea tuturor, de profesori care nu vedeau în mine decât un pui de țigan afurisit, de fete care mă percepeau doar un scandalagiu nenorocit și fugeau de mine ca dracu de tămâie, uitasem și de așazișii prieteni de pahar și mă simțeam diferit. Școala întârzia să înceapă cu adevărat. Toată toamna ne au dus la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-i asta? RICĂ: O bucată nouă. Stella confidente! EFIMIȚA: Nu... asta... RICĂ: A! Un porttabac cu muzică. Are două cîntece. EFIMIȚA: Două? RICĂ: Firește. EFIMIȚA: Bine... (începe să plîngă) RICĂ: Ce ai? EFIMIȚA: Fir-ar a dracului de viață, ș-afurisită! N-am avut parte și eu măcar de o compătimire! RICĂ: Fii bărbată! EFIMIȚA (suspinînd): Întreabă-mă să te-ntreb! RICĂ: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? EFIMIȚA: Ce! Eu să-ți poruncesc dumitale? RICĂ (declamativ): Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
iasă puțin mai devreme, sprijinindu-se în cârje, ca să facă niște târguieli mărunte, dar după câțiva pași pe trotuar simțise cum puterile îl lasă și se întorsese cu hainele udate de ploaie și cu sufletul căzut parcă în pingelele pantofilor. Afurisită neputință la care-l adusese boala! Voise după aceea să se bărbierească, dar renunțase, fiindcă avea de gând să-și lase barbă, în semn de doliu pentru viața lui fără nici o noimă, își sunase pe telefonul fix mama ca să-i
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ochii spre copitele cailor care măsurau drumul cu pasul lor domol. Desigur cu miopia lui nu văzuse nimic și poate de aceea nu spusese nimic. După lungă perioadă de tăcere nenea prinse totuși glas. - Pe aici nici popândăi nu sunt, afurisit câmp, fără o umbră de copac. Acasă am un nuc mare în fundul grădinii. Acolo mă culcam vara, întotdeauna două ore la amiază. Degeaba îmi spunea nevastă-mea: „Dumitre nu este bine să te culci sub nuc, te trage și ai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
clădire în construcție: — Biserica San Lorenzo. Aici lucrează acum Michelangelo Buonarroti, dar nu îndrăznesc să te duc acolo pentru că s-ar putea să ne dea afară. Nu-i prea iubește pe membrii familiei Medici și apoi are și o fire afurisită. De altfel, din acest motiv s-a întors la Florența. Majoritatea marilor noștri artiști s-au instalat la Roma. Însă Leon al X-lea, care a chemat atâția oameni de valoare în preajma sa, a preferat să-l îndepărteze pe Michelangelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A-nceput... GRUBI: Cum? Și-a dat drumul? BRUNO: Nu se poate! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat... CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
al Centrului. E puțin Împotriva regulilor, dar ce nu fac eu pentru un compatriot ilustru? Poți să sari peste pasajele care Îți sunt cunoscute, treci direct la capitolul Misiunea: acolo se află ce te interesează. Succes și așteptăm impresiile specialistului. Afurisită, ca de obicei! 17 Impresia cea mai izbitoare pentru specialistul care eram, la contactul cu textul recomandat, a fost aceea că el datează din vremuri foarte vechi. Mă exprim cu toată precauția necesară, dar Îmi era evident că multe pasaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plănuia fuga În străinătate. (n.r.) . Moment culminant al Războiului Ruso-Japonez (1904-1905), când flota rusă a fost spulberată În apele arhipelagului Tsuchima, de japonezii comandați de amiralul Togo. (n.r.) . Profesor de scrimă (În fr. În orig.). . Biciul (În rusă În orig.). . Afurisiți. . Grădină suspendată (În spaniolă În orig.). . Moschee (În spaniolă În orig.). . A murit Tolstoi (În fr. În orig.) . Una din primele limbi auxiliare internaționale, construită artificial (cu elemente mai ales proprii germanei și englezei) creată În 1879 de pastorul german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-o înjuri, bă? Eram în apărare! Eram atacați. Erau cu bolșevicii. Trăgeau și ei. Ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici eu nu le sunt lor prea simpatic - acesta-i adevărul crud! Dar, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]