364 matches
-
al lui Elțân din 1993 și, de fapt, nu se petrece nimic. Doar că un bătrân dintr-un sat de vilegiaturiști de pe lângă Moscova (Vasile, de ce a mutat Petru cel mare șandramaua de la Moscova în ținutul mlăștinos al Sanktului? Parcă îl agasau înghesuiala, proximitatea familiilor boierești, amenințarea continuă a streliților, nu-i așa?) nu se poate împotrivi impulsului de a pătrunde (omul e un versat șperaclist) în camera nimfelor adormite, pe care le ia... prin surprindere. Majoritatea se dau împușcate în aripă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
celălalt și pare fericită, parcă să-ți facă ție în ciudă. Și dacă se va hotărî să se mai gândească, speranța îți va umple sufletul și te vei gândi în fiecare zi la ea, căutînd-o șj cerîndu-ți scuze că o agasezi cu nerăbdarea ta, că ai reacționat ca un imbecil și că-ți pare groaznic de rău pentru ce ai făcut, spus și gândit. Și dacă se va întoarce, vei fi atât de fericit și te vei purta atât de frumos
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cineva le vorbește în limba lor. Nu se poate, domnule, nu e voie", m-au blocat din prima. "Măcar cine afretează avionul, insist eu, ce companie, română, greaca?" "TAROM, domne, romînească..." Și este vreun reprezentant al TAROM-ului prin preajmă?" agasez în continuare. Nu știu, încercați la birouri." Mi-a făcut bine această reântâlnire cu amabilitatea angajatului român, așa că la birouri am scos pașaportul francez și două sute de parai cerând să ajung de urgență la București. Dar avionul ăsta zboară la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prerie roasă de rugina asfințitului. Durerea mea bubuie undeva, într-un difuzor interior. E atât de puternică, încât nu mai suport să-i aud pe ceilalți, nu mai am putere și pentru ei, nu vreau să mai fiu aici, mă agasează suferința lor, ca un cor care încearcă s-o acopere pe a mea. Eu sufăr mai tare decât ei. Eu îmi sunt mai important. Eueueueueueueu... David se ghemuiește lângă mine și nu-l mângâi. Mă străduiesc să nu mă uit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sau limitați, nu l-ar liniști și nici nu l-ar îmbogăți cu nimic prin părerile lor. Cîntă cîteodată în liniștea camerei sale doar ca să-și mai audă vocea pentru că înregistrările jurnalului pe care a încercat să-l țină îl agasează. Dar iată că sosește o seară în care Personajul este cuprins de o forță ciudată care-l schimbă și îl face să se simtă puternic. Adoarme și în vis, devine Justițiarul. Cel în fața căruia nedreptatea nu mai poate exista. Cel
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bravadele lui Milou sau Haddock, sunt inseparabile de vocația faustică a profesorului căruia nu îi este străină imprevizibilitatea lunatecă a unui Paganel. Castafiore este un Tournesol care se servește de instrumentul orfic al vocii pentru a fascina, dar și a agasa, în egală măsură. Capriciile ei sunt parte din decorul mediatic pe care presa îl savurează. Gustul pentru lux și adorație rămâne punctul ei vulnerabil, dar și rațiunea de a fi a unui personaj ce tulbură pacea ficțiunii prin chiar apariția
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
N-are rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se reluară. Agasat de bărbia inginerului, care se mișca Încoace și Încolo, nefiresc, pe deasupra mesei, Bikinski Îl Înțepa rostind, cu sau fără voia sa, pe un ton imperativ, cuvântul smoală (sau catran), făcând astfel aluzie la faptul că, atunci când inginerul descindea la Corso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ceas Îndatoririle lumești - dar care, de fapt, vine doar să mai uite pentru o clipă de singurătatea care o copleșește cu gândul morții, sau, pur și simplu, să mai vadă chipuri Însuflețite. În ciuda singurătății În care trăiesc, domnule, nu agasez lumea cu amintirile mele - ecouri ce răzbat dintr‑un de necuprins cimitir -, nu frecventez conferințe și nu scriu scrisori necunoscuților, pentru a‑mi umple timpul cu așteptarea răspunsului. Dumnezeu mi‑e martor, iar de‑acum Îmi veți fi și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de rău se bâlbâia tot cerîndu-și scuze. La un moment dat, am pufnit amândoi în râs. În ziua următoare m-a sunat din nou, a treia zi la fel. De fiecare dată la ora cinci după-amiază, fix. La început mă agasa asta, mă sâcâia. Pe urmă a început să mă distreze. Era un joc, dar, ce mai, a sfârșit prin a deveni necesitate. Nu mai aveam răbdare, doream să vină cât mai repede ora cinci. Când se apropia ora, fugeam de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căldurii istovitoare, irascibil. Mă enervau țânțarii care veneau în număr din ce în ce mai mare și care, noaptea, ne trezeau din somn înțepîndu-ne. Mai ales pe mine, căci de bine de rău ea se mai apăra învelindu-se cu trenciul. De asemenea, mă agasa cârâitul ciorilor care se înmulțiseră, probabil alungate de secetă din altă parte, și formau adevărate cicatrice negre pe câmp. Stăteau ațipite în țărână și, când ieșeau din somnolență, dădeau ocoluri cârâind întruna. Nu mai reușeam acum să adormim decât cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scris scrisoarea aia, dar n-am primit nici un răspuns. — Sunt mult prea ocupați ca să răspundă fiecărui părinte pe care-l ajută, m-a liniștit soția mea. Nu văd de ce te plângi. Doar plătesc taxele, nu-i așa? Încetează să-i agasezi cu scrisorile astea. Nu scrisesem decât una singură, dar soția mea exagerează întotdeauna, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă acuză că mănânc „tot timpul sute de dovlecei“, când, de fapt, mănânc mai puțini decât ea. Zice că sforăitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi impune trasee noi. Alte rosturi. Vor fi literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că nu trebuia aplicat termenul de alarmă În acest caz, Ce alt cuvânt ați folosi atunci, pun Întrebarea pentru că, În calitate de jurnalist conștient de obligațiile sale, așa cum mă mândresc că sunt, am grijă să folosesc termenul exact ori de câte ori este posibil. Ușor agasat de insistență, ministrul răspunse sec, Nu-i unul singur, sunt cam cinci, Care, domnule ministru, Să nu alimentăm speranțe false. Ar fi fost, fără Îndoială, o manșetă atractivă și onestă pentru ziarul din ziua următoare, dar directorul, după ce se consultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vorbitului, al vorbitului rapid și descusut. — Tonul discursiv îmi e și mie nesuferit... — Da, plăcerea omului stă în vorbire, în vorbirea vie... Și mai presus de orice, trebuie să pară că autorul nu spune el însuși lucrurile, că nu ne agasează cu personalitatea, cu eul său satanic. Chiar dacă, evident, eu spun tot ce spun peronajele mele... — Asta până la un anumit punct... — Cum adică până la un anumit punct? — Da, căci vei începe să crezi că le conduci tu, cu mâna ta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă nu, credeți-mă, nimic nu i-ar obliga să vină de la o asemenea distanță ca să Înfrunte un mediu adesea ostil. N-aveam nici un motiv să mă Îndoiesc, dar Înfocarea cu care omul acesta vorbea În propria-i apărare mă agasa. Nu mă aflam În biroul său decât de câteva minute, nu-l acuzasem de nimic, nu-i cerusem nimic. M-am mulțumit, așadar, să dau politicos din cap. El continuă: — Atunci când un misionar dă dovadă de indiferență În fața nenorocirilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fă-l să treacă peste această zi de cumpănă. Inițial, lui Lionel nu-i vine să creadă. Pe urmă, sare ca un apucat de pe scaun. Caută o anumită carte de vizită. Formează un număr. Îi răspunde Anghel, de la consulat. E agasat că cineva îl deranjează tocmai când a chemat-o la el în birou pe Ana Briceag pentru o chestiune care nu suferă amânare. Ana Briceag intră și închide ușa cu cheia. Lionel, fără să se recomande, îi spune lui Anghel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fie toți ăștia? Or fi Într-adevăr rudele mele sau niște străini, puși să joace acest rol? mă Întrebam. Și nici până la sfârșit nu m-am lămurit... Nu se uită la Christa, În timp ce vorbește, se uită mereu drept Înainte. Îl agasează ceva de când a ieșit din sala de concert, Îi displace ceva... dar ce? Și dintr-odată Își dă seama, straturile de lalele, agasant de drepte, agasant de egale. Și-ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
grăbească ca să nu ne scape din ochi și, cum apare, îl iau la întrebări. Ne-am înțeles? Nu! spuse ea hotărâtă. Nu vreau să rămâi în urmă, nu te las singur aici. Iarăși Ileana o dădea înainte cu privirea zeilor. Agasat de insistența femeii, Toma dădu din mână și îi spuse: N-ai decât să mai faci câțiva pași și să te ascunzi și tu undeva. Găsești un copac mai gros, o stâncă, mă rog, te descurci tu. Nu-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rog să-mi explici! ceru inspectorul. Începe cu Muntele Rău! Ajungem și acolo dar vreau să începem cu începutul. Stăm aici la povești, în timp ce poate în noaptea ce a trecut, s-a mai petrecut o nenorocire, o întrerupse Cristian. Îl agasa cumplit faptul că cei doi purtau o conversație pe care numai ei o înțelegeau. Vorbeau despre lucruri care lui îi erau străine. Voia să primească explicații dar nu de genul celor de mai devreme. Vâlvele și alte ființe supranaturale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În fața acestei mări înflorite, nu prea îmi vine să intru în apă. Încerc, cu gândul că nu-mi pot îngădui să las nici o zi fără "turele" obișnuite, dar Exuvinlla cordata, cocheta algă brun-roșcată care a pus stăpânire pe mare, mă agasează și renunț. Noroc că "înflorirea" mării n-a durat mult. Acum, apa și-a recăpătat culoarea obișnuită. Și are o temperatură optimă ca să te decizi greu să fii chibzuit. I-am povestit doctorului C, aseară, pățania mea cu hemoragia. Mi-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu clipă toată amplitudinea morții decât acei care au trăit tot timpul cu sufletul și toate gândurile în preajma ei și au pus-o în toată meseria lor zilnică, la care, deși nepricepuți, trebuiau să ia parte. Cel ales va fi agasat de vecinii care îl tulbură, de doctorul care-l pipăie, de rudele care țipă după el. Are o unică ocazie să simtă în toată plenitudinea un vis pe care l-a urmărit atâta vreme și acela îi este ratat din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Aruncă pe jos volumele groase cu statistici de crichet de pe raft. Făcu o piruetă, se năpusti spre perete, spre Alan și spre ușă și ieși mugind în hol. Bull văzuse totul. Bull înțelesese totul. Înțelesese sentimentele de vulnerabilitate care îl agasaseră toată ziua, înțelesese problemele pe care le întâmpinase când încercase să analizeze senzațiile provocate de rană sau de arsură și înțelesese comportamentul lui Alan de la centrul de sănătate. Dar mai rău, mult mai rău e că înțelesese anumite chestii profunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scuze, dar nu puteam să vă întâlnesc fără să vă salut... - Bine, am înțeles, turnă Ina gheață cât cuprindea în cele câteva cuvinte, și pentru a curma discuția spuse răspicat : La revedere! Pentru a se debarasa de insul care o agasase, intră în primul magazin de marochinărie din calea sa, unde de fapt n-o interesa nimic. Voia doar să se elibereze de urmăritorul ce îi ieșise în cale cu amintirile lui care nu erau nici pe departe și ale ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pur; respins de cei cari respiră prin toate orificiile trecuturi istorice sau datorii romanțioase. Iar noi, chemați sub steaguri mîine, s-ar zice că vom accepta povara morală a Italiei, sau a Greciei și Bulgariei; cuvintele sentimente și interese vor agasa din nou, înaintea tăcerii generale”. Firul conducător al acestui număr îl constituie critica politicianismului, supus unei aspru rechizitoriu, încă de la începutul secolului, de către Constantin Rădulescu-Motru. Dacă însă universitarul junimist care găzduise, de altfel, primele încercări literare ale lui Vinea, Tzara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]