316 matches
-
ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al autoarei, sau ca Bruno al lui Houellebecq - va proceda, printr-un abil discurs și o retorică perfectă la executarea victimei. Dacă la Început Textor Texel este un neavenit, un pasager agasant pentru Jérôme, care-l suportă de nevoie, Înspre final se va lămuri de ce lucrurile nu stau deloc așa cum cititorul se aștepta. Cert e că acesta nici n-are prea mult de așteptat, primește totul În timp record. Află că Textor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și piciorul pe care se sprijină pe verticala centrală (figura 68) și indică prin aceasta că povestea este despre Oedip, și nu despre monstru. Muzeele regale de arte frumoase, Bruxelles Forța centrului poate fi exploatată pentru a crea o contradicție agasantă între un element menținut mic în mod deliberat și importanța sa crucială în cadrul poveștii prezentate. Tensiunea generată printr-un atare paradox a fost foarte la modă în timpul | 111Centrii ca pivoți fazei manieriste a artei baroce. De exemplu, peisajul complex al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sau cei care pun totul la îndoială). Aceștia sunt de partea a tot ceea ce este dubios, a tot ceea ce nu este recunoscut sau acceptat, fie că este bun sau rău. Neîndoielnic, au spirit polemic. Caută greșeala, eroarea. Pot fi extrem de agasanți, dar se mândresc cu ideea că văd partea neplăcută/incomodă a lucrurilor. Acești indivizi sunt mândri, aroganți, chiar sfidători. Preferă să facă opoziție. "Avocaților diavolului" le place să contrazică, să se opună sistematic. Sunt, în general, inteligenți, negativiști, bătăioși. În
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să aibă ultimul cuvânt și a le da de înțeles că vom vorbi cu ei atunci când se vor calma. Perfidul. Se referă la acea categorie de oameni care folosește atacul ascuns: se angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. Perfizii atacă atunci când îi supără turnura evenimentelor; când acțiunile celorlalți interferează cu propriile
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
abordat o singură dată, în vederea realizării unei documentații, acasă la Sică Alexandrescu, după dispariția regizorului. Mai bine nu mă duceam (o să vă spun cu altă ocazie de ce!). Radu Popescu (tatăl scenaristului de la Hollywood, autorul romanului Prins) mai avea un obicei agasant: la premiere, venea în ultima secundă și se juca cu un pix, enervînd publicul. Îl vizita des o actriță simpăticuță: cineva din redacție mi-a spus că trăia cu ea. Se poate... Adjunctul lui, Florin Tornea, traducător din Brecht, fuma
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sărăciei"). Subterfugiile pretențioase folosite în Franța pentru a critica evaluarea practicilor, programelor și politicilor de prevenire sau de reprimare în numele unei așa-zise lipse de conștiință critică a celor care practică acest tip de evaluare sunt uneori peste poate de agasante prin caracterul lor patriotard. Astfel, chiar când a avut loc prima conferință mondială a societăților de criminologie, desfășurată la Paris în 2004, un text de Anne Wyvekens (loc. cit.), cu titlul What Works?, relatează că "la reuniunile pregătitoare pentru acest
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai slab. De fapt, spunea că slăbim amândoi, dar eu știu unde bătea... Nu era adevărat, zilnic îi găteam cel puțin câteva felii de pâine, dacă nu chiar sendvișuri, dar ea transformase această replică în formulă de salut și devenise agasantă. În plus, ori de câte ori putea, îmi sabota cinele pregătite cu trudă. Găsea tot felul de pretexte ca să-l ademenească pe la ea și să-l îndoape cu mâncare, iar când ajungea acasă, se uita indiferent la pâinea feliată de mine sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ce mai încoace și-ncolo, mă trata cât de bine putea el și era numai al meu. Mai că mă obișnuisem și cu mirosul lui natural, asemănător unei canapele vechi de piele. În bucătărie însă dovedea o lipsă de tact agasantă: pomenea tot mai des de fosta lui soție și mă simțeam împinsă la fapte necugetate. Provocarea pe care am acceptat-o în cele din urmă, „ciorba mea vs ciorba nevesti-sii“, s-a terminat repede și cât se poate de prost
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
depinzând, în cea mai mare măsură, de structura personalității celui care dezvoltă acest sentiment. „Gelozia” este, desigur, morbidă atunci când devine foarte intensă sau când se stabilizează, dar mai ales atunci când determină interpretări aberante și modificări patologice de conduită (ex. suspiciune agasantă, agresivități verbale sau fizice etc.). Psihologii (ex. D. Lagache) fac deosebirea între mai multe tipuri de gelozie: geloziile reacționale; geloziile delirante, de structură paranoică; delirurile simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative. În fiecare din aceste tipuri, „frustrarea” se particularizează
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
mai puțin de o sută șaizeci și nouă de ori se face auzită porunca în Biblia ebraică, amintind poporului ales să nu își uite angajamentele luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții - cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare - întruchipează, din acest motiv, exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mult posibil terapia prin râs și dezvoltarea unei gândiri și a unor trăiri pozitive; 10. Găsirea unei anumite ocupații în momentele tensionate, de stress; 11. Armonizarea aspirațiilor cu aptitudinile de care dispune fiecare; 12. Evitarea, cu bună știință, a mediilor agasante, deci evitarea unor stress-uri suplimentare și inutile; 13. Reflecții asupra sensului profund al vieții și asupra scopurilor majore pe care individul trebuie să le atingă; 14. Învățarea a spune “nu”, fără sentimentul de rușine că refuzi pe cineva sau ceva
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
publică o carte de pionierat În materie de ecumenism, Chrétiens désunis, și tot În același an apare manifestul lui Marie-Dominique Chenu, Une école de théologie: le Saulchoir, care vizează reformarea tomismului din interior. Deși situabil la „stânga”, cu alunecări uneori agasante spre zona politică, Chenu rămâne unul dintre cei mai interesanți reformatori ai secolului XX și una din vocile ascultate În timpul Conciliului Vatican II. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că titlul, Catholicisme, se pretează la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să ducă totul până la capăt. Nu e decât o suprafață fragilă și transparentă, și totuși, el nu face nimic. Nu pune nici măcar vârful degetului, care, atingând-o, ar rupe-o. Lauzun devine cel mai grațios, cel mai profund și mai agasant Tartuffe al respectului din câți au fost vreodată. Conduita acestui bărbat e o capodoperă. Poți extrage din ea maxime generale și axiome pentru a te face iubit de prințese. Dar cine mai are acum prințese de sedus? Sigur că există
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Într-un trenci prea lung și Într-o solitudine care, departe de ochiul public, Își Îngăduia fragilitatea. Un tânăr frumos și singur, strâns În el Însuși, de data asta, și restrâns de Îngândurări nocturne. Politicoasa sociabilitate, fermitatea distanțării de intrușii agasanți, așa cum le contemplasem la primele Întâlniri, dobândeau acum o imagine Întregitoare. Controlul lucid al disponibilităților se articula Încă de atunci, cred, Într-o instinctivă și intensă veghe (să-i spunem și „decentă”?) În a proteja interioritatea, vulnerabilitatea, contrarietățile, din care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
locurile pe unde altădată treceau înalte personaje intrate în istorie. Însă Viena îți iese în întâmpinare cu tot ce îți dorește inima: muzeu, bibliotecă, expoziții, artă, finețe și, nu în ultimul rând, cu comportamentul vienez, care înseamnă politețe; nu politețe agasantă, intruzivă, ci o politețe cu distanță reglată și întotdeauna cu zâmbet. O politețe foarte confortabilă, nu una rece. În Viena m-am simțit bine și pentru că unei priviri prietenoase i se întorcea o privire prietenoasă. Dar Viena nu înseamnă toată
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]