576 matches
-
labrador, de culoare neagră, care-l însoțește pe Ceaușescu în toate drumurile sale prin țară, prin curte și prin sediul Comitetului Central. Tovarășul Corbu este un câine gradat, cu trese care nu se văd, dar se știu. Tovarășul Corbu este aghiotantul de încredere al primului bărbat al țării, supapa sa de siguranță atunci când comandantul suprem al armatei, deci și al tovarășului Corbu, își iese din fire. Așa cum epilepticii trebuie strânși de vârful degetului mic pentru a ieși din criză, tot astfel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să le deschidă; a doua oară când trec prin poartă. Iar dacă li se pare că ceva nu-i în ordine, îi mai numără o dată și dincolo de poartă"300. Altă dată, se explică o regulă căreia i se supun gardienii: aghiotantul "trece arma unui ostaș și, alergând, se apropie de coloană (cu arma în mână nu are voie să vină aproape)"301. În altă parte, naratorul simte nevoia "să traducă" un termen argotic, pentru cititorul străin de lumea lagărului: Denisîci! Ia
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
manipulatorul mediilor este primul manipulat de către ele. Fiindcă mașinăria își vehiculează propria viziune asupra lumii independentă de partide și impunîndu-se acestora. Candidații și deținătorii puterii politice nu pot să nu se angajeze în serviciul ei, slujind-o mai degrabă ca aghiotanți ori ca valorificatori, decît invers. Televiziunea nu le alege numai culoarea costumului, ora și forma întîlnirii (introducere la ora 20 fix, plus trei fraze scurte pentru intrarea în direct), ci și locul în centru, vocabularul, fraza scurtă și cele 300
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care în genere s-ar putea spune că-l simpatiza pe tata, avea totuși un dinte împotriva lui: deși îi medita fata la matematică, tata îl deranja profund prin ceva anume, prin numele său. Odată, la un chef făcut împreună cu aghiotanții lui, când se îmbătase criță, comandantul chiar izbucnise furios: -Ce pizda mă-sii de nume e ăsta, bă. Auzi, Vodă, n-a mai găsit cum să se cheme decât Vodă, nu suport, bă, nu suport. Spuneți-i lu bou ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ne servi de Anglia în vederea menținerii păcii. Plecarea noastră s-a efectuat fără ca demnitatea să aibă de suferit în vreun fel și fără a se produce nici cel mai mic incident. Cu puțin timp înainte, regele l-a trimis pe aghiotantul său, Sir E. Ponsonby, să îmi exprime regretele lui pentru plecarea mea și pentru situația care îl împiedica să mă vadă. Prințesa Louise mi-a scris că întreaga familie regală era cuprinsă de mâhnire la plecarea noastră. Domnul Asquith și
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
COLONELUL C. DONA, CU EGHILEȚI DE STAT-MAJOR șI CU sem nul de rănit, ostentativ, la braț, dar fără nici un beteșug vizibil, afară numai de acela, purtat cu eleganță, al unui „Învârtit“ noto riu de pe front, era comandantul nostru, iar eu, aghiotantul său. Chipeș, cordial și afectat, exclusiv preocupat după trai bun și haine frumoase, avea ca persona grata În comandament pe soldatul milițian Kindler, Însărcinat anume, cu „delagație“ la mână, să bată toate orașele și târgurile Moldovei după tot felul de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În organizarea celor 32 de formațiuni de etape, din Ardeal spre Moldova. Retragerea din Ardeal s-a făcut pe ruta Bran, Giuvala, Câmpulung, Valea Dâmboviței, Târgoviște etc. Constantin D. Beldie era un excelent organizator și, grație acestei calități, a devenit aghiotantul colonelului Gheorghe Dona. În perioada 1916-1918 a lucrat la Bacău, unde spiritul său Întreprinzător a avut un câmp larg de acțiune. Aici a avut ocazia să-l Întâlnească pe fratele său, Pompiliu D. Georgescu, plutonier major În Regimentul 21 Infanterie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prin 1920. Numirea s-a făcut la intervenția mea. După foarte puțin timp, Nae Ionescu a fost avansat În postul de director de studii. Era bolnav de inimă. În ziua În care a murit, cam prin 1940, regele a trimis aghiotantul să vadă cum se mai simte, ca să nu se spună că l-a omorât el. Nae Ionescu locuia Într-o vilă care fusese a lui Malaxa, vizavi de aeroportul Băneasa. Constantin Beldie era managerul Conferințelor Ideii Europene. Primirea nefavorabilă de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ceia - de la Securitatea din Iași, deplasându-se cu avionul săptămânal la Bacău pentru a dirija anchetele în realizarea unei organizații catolice împotriva statului comunist. În acest sens am fost silit să declar că eu am făcut manifestul, că Ungureanu era aghiotantul meu, iar toți preoții fiind vinovați că m-au format ca dușman al statului. Procurorul a cerut pentru mine pedeapsa capitală, schimbată pe viață și apoi redusă la 7 ani, pentru a păstra o ierarhie în pronunțarea pedepselor: Vaticanul, pedeapsa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Nu înțeleg de ce, la „lecturile de taină“, aveam nevoie de un companion. Luam cu mine, chiar și în closet, unde îmi mai făceam și nevoile între timp, pe fenomenal răbdătorul Toderică, supus într-adevăr ca un sclav: eram prințul cu aghiotantul său. Vărul meu a devenit mai apoi medic priceput și mare coureur, dar n-am fost prieteni: el nu m-a înțeles niciodată, iar lumea lui mi-a rămas totdeauna complet străină. În camera de la stradă, pe care o ocupase
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unde zăcea plin de sânge și fără cunoștință, ordonanța lui credincioasă, iar din pădurile din preajma frontului de la Mărășești nu-și amintea decât de întâlnirea întâmplătoare cu regele Ferdinand, pasionatul botanist, care culegea acolo feluri de buruieni, însoțit doar de un aghiotant. Aiudul era un orășel foarte mic și foarte provincial, a cărui viață socială se învârtea în jurul garnizoanei ce avea în frunte un general cu numele de Nicolau, om de treabă și de viață, însă cumpătat, destul de riguros ardelean (trecuse de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a fost găzduit în case de oaspeți rezervate conducerii centrale; deplasările locale ale dr. Petru Groza se făceau într-o coloană de mașini ce frecvent era ovaționată de trecători. Delegația română dr. Petru Groza, fiica domniei-sale, Maria Groza, ca și aghiotantul Romulus Farcas a fost însoțită permanent de consilierul Ambasadei Chineze la București, Li Enqiu, și soția acestuia (medic), de funcționarii M.A.E. care serveau și ca traducători: Ding Yongning (Tincuța, după cum a botezat-o demnitarul român) și Qiu Zudi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
an o anume substanță, care alimenta încrederea în evoluția viitoare potrivit modelului sovietic. În decembrie 1955, aflat în țară spre a însoți delegația C.C. al Partidului Comunist Chinez, condusă de mareșalul Zhu De, în calitate de interpret, m-am întâlnit întâmplător cu aghiotantul Romulus Farcas. A doua zi, luam dejunul la reședința președintelui Prezidiului Marii Adunări Naționale, împreună cu dr. Petru Groza și membrii familiei sale: doamna dr. Petru Groza, Maria Groza, Liviu Groza și Octavian Groza. După masa marcată și de faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
armatei române 10, prin Decret Regal, publicat în Monitorul Oficial, nr 108 din data de 10 mai 1942. Fiind considerat un element capabil, un militar adevărat, devotat patriei, va fi dizlocat la Batalionul de Gardă al mareșalului Ion Antonescu, în calitate de aghiotant personal. Nu va onora această funcție, deoarece va cere să plece pe frontul sovietic, participând la operațiunile militare în perioada februarie 1943 și mai 1944. A fost repartizat la Batalionul IV Vânători de Munte, Divizia 1 de Munte. Luptele la
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
plătit transportul formației până la București. Aici, în fața Palatului regal, la ieșirea Altețelor Sale, fanfara a cântat în premieră absolută Marșul Carol și apoi Valsul Regina Maria. Cine sunt artiștii militari? Ce se întâmplă? - a întrebat emoționată de gest regina. Un aghiotant, cunoscător al motivului prezenței fanfarei din Ismail la București, i-a relatat istoria “Părăsitei”. - Vă rog să-l chemați aici pe domnul căpitan Marian. - Da, majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor de pe umeri, acesta nu mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
morți și tot el îi dezgropa și le lua hainele și le vindea în Fălticeni. Și acel Bîcu lui Bîtlan a avut un fecior f.deștept. În armată a fost sergent major. După eliberare s-a băgat în jandarmerie fiind aghiotant. Un servitor din Baea care era în Fălticeni, a furat niște lucruri de la stăpânul său. Căpitanul de jandarmi l-a trimis pe Mihai Bîtlan, el a luat lucrurile și nu le-a dat stăpânului, ci le-a oprit pentru el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
murit cu zile. A mai avut pe care eu nu i-am cunoscut: 1.-Mihai care a fost diriginte de poștă la Focșani. 2.-Dumitru, funcționar PTT ambulanțe C.F.R. 3.-Vasile, funcționar PTT, diriginte. 4.-Constantin, militar, locotenent colonel, avocat, aghiotant regal. 5.-Natalia, căsătorită cu Simionescu a stat în Fălticeni. 6.-Ruxandra, mama care pe lângă că rară vrednicie trebue să fi fost de rară frumuseță. El, Alecu Ștefănescu, pe lângă că a fost foarte energic, dar a avut și cu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
, George (9.III.1848, Iași - 6.XI.1910, București), memorialist, gazetar și critic literar. Este fiul Anei (n. Gugora) și al maiorului Vasile Panu, unul dintre aghiotanții lui Al. I. Cuza. A urmat școala primară (din 1856) și liceul (din 1860) în orașul natal, absolvindu-l în 1867. În același an devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași. Din 1872 este membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
morți sîngeroase și, în consecință, să se manevreze cu grijă astfel încît prestigiul și influența Germaniei să nu fie atinse în mod fățiș. Începînd din 1905, zilele domniei Sultanului roșu erau numărate; acest om care tremura de frică trăgea asupra aghiotanților săi și interzicea intrarea în Turcia a dinamurilor de teama cuvîntului "dinamită" nu mai era înconjurat de oameni fideli și devotați, ci de servitori gata de orice trădare. Și cînd știai, pe de o parte, ce era succesorul său prezumtiv
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
scînteietoare focuri de artificii spirituale privitoare la Talleyrand, Mazarin, Richelieu etc. Rusia era reprezentată, succesiv, de Prințul Urusov, Domnii N. de Giers și Șcebako, diplomați fini, de valoare inegală, dar ieșiți din același tipar. Atașații lor militari spionau; generalul Marcenko, aghiotantul împăratului, "prins", a fost dus pînă la graniță cu jandarmii (scandalul răsunător al colonelului Redl, șef de Stat Major al corpului de la Lemberg 70, despre care s-a dovedit că a livrat Rusiei toate planurile de operații în caz de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Iosif se încăpățîna să-l mențină pe bătrînul Baron Beck, siluetă ștearsă de octogenar uscat, pe care, la seratele oficiale, îl vedeai prăbușit pe o canapea, dormind cu pumnii strînși. Baronul Bolfras, șeful Cancelariei militare italiene, și Generalul-prinț Paar, prim aghiotant, aveau împreună mai mult de un secol și jumătate, deși cu un aspect mai proaspăt decît șeful de Stat Major, grație unor vopsiri zdravene, dovedind că, invers camarazilor lor, ei "înnegriseră" în serviciul Imperiului. Așadar, Împăratul îi dădea succesorului său
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
frapat de faptul că aici au avut loc două atentate consecutive, primul avînd ca țintă o mașină din suita arhiducelui. O bombă de mică putere a fost aruncată pe capota mașinii deschise, atingînd, fără a provoca răni mortale, un colonel aghiotant. Ar fi prea hazardat să ne întrebăm dacă poliția secretă austriacă, neștiind de Prinkipa și aflată la pîndă într-un alt punct de pe traseu, nu pusese la cale un atentat mai mic, cu distrugeri limitate, pentru ca arhiducele să fie "dezgustat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
motivată. (În fond, era vorba de o replică la dezbaterile din Belgia și la mișcările flamande pentru obținerea înființării unei universități la Gand numai că flamanzii avuseseră cîștig de cauză...). În 1909, generalul Marcenko, atașat militar la Ambasada de la Viena, aghiotant al împăratului, îmi spunea: Dacă nu ar fi țarul deasupra noastră, a tuturor, pentru a ține la un loc ceea ce formează imperiul, ce s-ar alege de toate astea? Ce am eu, ucrainean, în comun cu rușii de la Moscova și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
atît de mare încît Mussolini, ofuscat și gelos, nu avea în privința lui sentimente binevoitoare. Se șoptea că după succesul zborului peste Ocean, Ducele fusese dezamăgit, întrucît scontase să se prăbușească asemeni lui Icar, ceea ce l-ar fi debarasat de un aghiotant prea bine văzut. Grație lui Balbo, aviația italiană reunea o pleiadă de ași energici și solidari. La Roma, clădirea Ministerului Aviației era o altă reușită a sa: ultramodernă, fără a fi urîtă, aerisită, cu o structură metalică în largi volute
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Suveranul, invocat de partizanii uneia sau alteia dintre teorii, a trebuit să declare, cu autoritatea rectitudinii sale, că prin datorie constituțională și din convinegere el era de partea guvernului, declarație cu atît mai oportună cu cît colonelul care îi era aghiotant nu se jena să scrie, în revistele militare, articole în favoarea doctrinei replierii în care își exprima dorința ca parlamentul să refuze creditele cerute de minstrul Devèze. Surprinzătoare incorectitudine de atitudine care în cele din urmă l-a forțat pe ministru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]