3,337 matches
-
vin din mintea noastră nu prea ne permite acele momente de respiro Cele mai multe din acțiunile noastre nu sunt asumate conștient, ci sunt determinate de toate aceste gânduri și impulsuri comune, care ne trec tot timpul prin minte, ca un râu agitat ca să nu spunem cascadă. Dacă ne lăsăm prinși de acest torent, el ne va scufunda și ne va târî în locuri în care nu dorim să ajungem. Când vom fi cu noi înșine, observându-ne în viața de zi cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de mărime orice oaste pe care-o putuse strânge vreodată. — Iată armata mea! urlă el. America, ia aminte! Cu mâinile făcute pâlnie În fața gurii, Începu să strige la cei de jos: — Atențiune! Atențiune! Nimeni nu-i dădea Însă atenție omulețului agitat de la etajul zece. Doar câțiva Îi făcură cu mâna, iar cineva prinse a-l filma. — Soldați, de la Înălțimea acestui turn vă privesc câteva milenii de istorie... insistă Napoleon. Dar nu apucă să spună mai mult. Trei indivizi Îmbrăcați În călugări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știe?, se lua prin intermediul gazului de eșapament, al petelor de ulei Întinse pe caldarâm sau al lichidului de parbriz pulverizat În atmosferă. Guido, omulețul nervos din duba cu efigia pictată a propriului chip, se Îndrepta grăbit către noi. Părea extrem de agitat, iar mustața Îi tremura ca o coadă de veveriță aflată În plină alergare. — Mă scuzați că intervin, dar sunteți singurii oameni pe care-i cunosc aici... A, da, l-a Întrerupt tânărul, ricanând. Azi ne-ați salutat de multe ori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să uite de fișierul În care sunt explicațiile de subsol. Vino lângă mine. Vera s-a zgribulit alături, pe butoaiele cu varză. Am acoperit-o cu haina mea. Respira agitat, ca o păsărică. Am tăcut. — Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată pe desktopul Lui Începe să pâlpâie. Nu trebuie să deranjăm nici o virgulă. Vera
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dinăuntru, plictis care nu se poate umple cu câteva nuanțe senzuale pe care le implică relația lor, ci numai cu multă, abundentă violență. Isterizat de golul din ei și de cel din jur, el își caută o compensație în mișcări agitate, repetitive, iar ea, tot timpul mai dură în manifestări, ajunge la un gest aparent eliberator, omorându-și în final partenerul. Parcă vedeam, mai ales către final, un film prost american, de mare succes însă și cât se poate de realist
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
trebui poate menționat că pe asistentă o chema, de fapt Agneta. Dar Pablo Îi spunea tovarășa Elena din simplul motiv că el se credea, atunci cînd era calm și avea o conduită corectă, tovarășul Nicolae Ceaușescu. CÎnd era nervos sau agitat, devenea Însă Distrugătorul Eldridge. — Bună dimineața, Pablo, răspunse Agneta. El acceptă cu un surîs Îngăduitor acest apelativ, convins fiind că adevăratul său nume mic era, pentru cei apropiați, Nicu. Însă personalul din clinică Îi spune Pablo dintr-un fel de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căzute din cer. Primesc energia direct din Constelația Orion. Trebuie să vă comunic lucruri foarte importante. Cei mai mulți se străduiră să neglijeze incidentul; cîțiva zîmbeau stînjeniți, oarecum compătimitor, crezînd poate că astfel i-ar minimaliza consecințele. Omul continua să vocifereze, gesticula agitat, ducîndu-și din cînd În cînd mîinile la cap, pentru a arăta locurile În care se aflau beculețele, sau Își lovea cu putere coapsele, pentru a produce zgomote care să atragă atenția. Se desprinsese din grupul său și alerga țopăind În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
alesese să stea Pablo, În speranța că energia lui debordantă s-ar fi putut dovedi folositoare. Palma mîinii drepte a lui Pablo, Întinsă și perfect orizontală, apăsa ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe atît de disciplinat și hotărît era acum. Îl urma, oarecum surprinzător, soțul doamnei Eftimia, bătrînul acela chel. Chel este un concept vag, cum a demonstrat cîndva filosoful matematician Bertrand Russel, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sau la amenințarea cu forța etc. Cursa Înarmării luase proporții uriașe, cheltuielile militare atingînd valoarea record de 600 miliarde de dolari. Pe plan mondial, rata șomajului era În permanentă creștere, la fel și rata inflației. Omenirea străbătea o epocă foarte agitată, fiind zguduită de cutremure, furtuni și uragane, care puneau popoarele la grele Încercări, provocîndu-le mari pagube și suferințe. În aceste Împrejurări grele, Înfruntînd valurile istoriei, trebuia să navigăm cu mare atenție pentru a asigura Înaintarea neabătută a patriei noastre spre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la pensie, să se stabilească la Harbin Hot Springs, o stațiune situată În apropiere de Middletown. Era tocmai locul În care doctorul Hemming fusese conceput; În urmă cu vreo treizeci de ani, părinții săi petrecuseră acolo cîteva nopți stranii și agitate, care nu rămăseseră fără urmări. Ceea ce colonelul nu știa Încă, iar doctorul Hemming evită să-i spună la primele lor Întîlniri, era că, datorită presupuselor sale Însușiri miraculoase, Harbin Hot Springs devenise Între timp locul predilect de Întîlnire al unor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
timp. Cum le mai întoarceți, dom’ Roja, observă Gulie. Cum de încă nu v-ați convins că e imposibil să alergați după doi iepuri deodată? Era o scuză că fuseseră mai tinere? Că pe atunci simțeau lipsa unei vieți mai agitate, că speraseră de multă vreme să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri ar fi trebuit să-și dea seama din prima clipă ce urmăreau. De asta avuseseră ele nevoie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Crescent. Antonia purta un pulover castaniu din cașmir și un șirag de perle pe care nu i le știam. Nu-și cumpăra nici măcar o batistă fără să-mi ceară părerea. Am constatat, cu un sentiment de ușurare, că e enervată, agitată și că nu e dispusă să mă sufoce cu tandrețea ei. Când m-a văzut, a sărit în picioare și a spus: — Cred că putea să mai aibă puțină răbdare și să nu se apuce să desfacă toată casa, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-mi capteze atenția; și în cele din urmă, cuprins de disperare, m-aș fi dus la cinema, dacă nu mi-ar fi fost teamă că, în fața unor scene triste sau emoționante, aș putea izbucni în plâns. Antonia era la fel de agitată și fusese în această stare toată după-amiaza. Morocănoși, ne făceam amândoi de lucru prin casă, trecând iar și iar unul pe lângă celălalt, strâns legați și totuși incapabili să ne atingem, într-o atmosferă tăcută și reciproc ostilă. Eram îngrijorat pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Sunt convins de lucrul ăsta, dar nu ne strică să punem puțin lucrurile în ordine. Nu peste mult timp, mi-am zis, Georgie o să-i spună lui Palmer totul despre viața ei intimă. Am întins mâna și am mângâiat mâna agitată a fetei. Georgie s-a înfiorat. — Și acum, copila mea, trebuie să o șterg! zise Antonia. Nu pot să stau toată ziua cocoțată în patul tău. Am programare la coafor. Se dădu jos din pat fără să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de cât de prostesc mă comport, stând ca pe ace, cuprins de palpitații, trebuie să admit că eram doar pe jumătate sincer. Drept să spun, mă bucuram că ziua de vineri Începe să semene cu ce era mai demult: bătăile agitate ale inimii, mâini fierbinți, gândurile pline de dorințe care se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În timp ce colega mea stă cu spatele la mine, mă grăbesc să adaug că Justus Stegemann este proprietarul cinematografului Apollo. Ca tip, este prusacul pur-sânge: punctual și Înțepat, cu o voce ascuțită, care se schimbă deseori, o mustață mică, Îngrijită și niște mișcări agitate, neterminate - ca și când n-ar fi știut cum să pună capăt unui lucru și chiar ura s-o facă. Conform colegei mele, asta e așa pentru că nu are șira spinării, doar piele. Mă gândeam s-o Întreb de unde știe că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și cu perciunii zburliți, sau poate că, pur și simplu, degaja un miros specific, de Anton la care, pe termen lung, nu rezista nimeni. Chiar și colericul nostru profesor de atletică și desen, domnul Maier (frunte tot timpul transpirată, mâini agitate), Îl lăsa să vină și să plece de la ore când avea chef. Prietenul meu primea cele mai bune note, ceea ce Îi permitea să Îndulcească pastila amară, pe care i-o servea tatălui său când trebuia să-i explice de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fiu al naibii! Sascha, pe post de garderobistă... Am ridicat din umeri. Putea să-mi zică cum voia. Acum că m-am gândit la plecarea Dorei, la fel de neașteptată ca apariția ei, mi-am dat seama că, Într-adevăr, părea cam agitată. Din păcate nu știam de ce, iar acum, tot din păcate, era prea târziu s-o Întreb. Anton se uita la mine nedumerit. I-am explicat că, probabil, poliția fusese deja la apartament. Între prima și a doua rulare Else Oloaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu o anumită Încăpățânare, urmată de un sunet alunecos și umed, de obiect frecat, după care Dora, spre surprinderea mea, dar fără să mă deranjeze, Începu să scâncească: — Mișcă-te, Îmi șopti pe un ton Înfundat. Revenindu-mi din starea agitată, m-am gândit să Încerc să-mi fac și eu rolul. Astfel că am Început nu doar să mă mișc, dar să scot și sunetele delicioase emise de Dora, acum la intervale și mai scurte. Dar mi-o tăie - dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
d’Italia, iar eu eram pe punctul de mă opri când un strop mare, transparent s-a strecurat prin despicătura din vârf. Înainte să-mi dau seama ce se Întâmpla, pielea s-a Încălzit și a devenit alunecoasă În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la Început, apoi, de la capăt, citind câteva cuvinte Într-un loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine, „Kr. “ e prescurtarea de la Hotel Kreuzer, desigur. Nu cred că observă oftatul surprins care mi-a scăpat pe lângă inima agitată, dar ca să mă asigur, mi-am mai aprins o țigară. — E În centrul orașului. Poate ați auzit de el? Poate ați fost acolo? Nu? Ei bine, noi am fost. Conform declarațiilor personalului, domnișoara Wilms obișnuia să Închirieze camere pentru câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
caute el la fundație? Nu-l concediase Cancelarul Sănătății, atunci când l-a prins că Își falsificase diploma de doctorat. Dar ce avea de gând Röser? Ce era cu „exaltarea“? și cine era tipul cu părul blond-pai? M-am Întors acasă agitat. Aveam Întrebări multe, care mai de care mai nebunești și mai incontrolabile. Nereușind să descopăr o legătură logică Între ele, mi-am dat seama că avem nevoie de ajutor. De multe ori, când mă simt blocat, simpla prezență a cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și, cu ultimele resurse, am Întrebat-o pe colega mea ce treabă avea Dora cu toată povestea asta. Și atunci mi-a povestit de filmuleț. Capitolul cincisprezece În seara aceea, rătăcindu-mă În labirintul incomod al Înțelegerii, am adormit târziu. Agitat cum sunt, m-am jucat cu firul amenințător pe care mi-l oferise Else Oloaga, Încercând să-mi dau seama dacă acesta era un laț sau un sprijin care să mă scoată de acolo. Dacă era s-o cred, vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte, se aplecă și o ridică pe fetiță, așezând-o În poale. Apoi, plimbându-și degetul mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unele fiind trimise chiar la Închisoare. Cele câteva femei care au putut să arate un act de identitate au plecat să caute o locuință nouă, mai sigură. — Mă gândeam că hotelul ăsta merită vizitat, așa că ieri am trecut pe-acolo. Agitat, chelnerul se Întoarse cu țigările pe care le uitase. Când a plecat, prietenul meu m-a Întrebat dacă-mi mai aminteam de cafeneaua din fața hotelului. Sigur. Din când În când o mai așteptam pe Dora acolo. Ei bine, Anton s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]