420 matches
-
epigonii lor literari sau filosofi - Joyce, Kafka, D.H. Lawrence, Heidegger - sunt cu toții homines religiosi. Chiar și Marx, economistul religios, Nietzsche, ateul credincios, Kafka, umoristul lui Dumnezeu... Generația discipolilor lui Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica) a rămas la nivelul unui modernism agonic. «Profeții negativi», pe care nu i-au asimilat suficient pentru ca să se poată despărți de ei Într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta... Ca niște oameni atât de «deștepți» să adoarmă sub privirea hipnotică a unui magician minor precum Nae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
admiratori: Pulă, Muci, Țîțe, în Drumețul incendiar, în primele volume ale lui Gellu Naum, în anumite texte ale lui Gherasim Luca și Stephan Roll ș.a.m.d.), minimalizare parțial explicabilă prin „rigorile” pudibond-academizantului regim comunist. Desprins dintr-un simbolism/impresionism agonic și coagulat inițial în jurul revistei Simbolul (1912), grupul tinerilor Ion Vinea (Iovanachi), Tristan Tzara (Samyro), Marcel Iancu și Adrian Maniu - cărora li se vor alătura Jacques G. Costin și alții - reprezintă ceea ce critica a numit preavangardismul românesc, avîndu-i ca repere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curg balele după un cadavru. — Și ție ți-ar fi curs, zice. Frate, ce bucată bună era! Erau obiecte de valoare - ceasuri, portofele, bijuterii - la fața locului? întreb. — Și mai era și caldă, sub plapumă. Suficient de caldă. Fără spasme agonice. Nimic. Falca lui masivă se mișcă fără încetare, mai rar acum, în timp ce se zgâiește în gol. Dacă ai putea să ai orice femeie ți-ai dori, zice, dacă ai putea s-o iei cum vrei tu, nu ai face-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
V. Voiculescu conturează un univers crepuscular, marcat de desacralizare și de profanarea valorilor perene, prin ruperea brutală a legăturilor cu tradiția și morala creștină. În Atomul agonia prezentului este sugerată printr-o avalanșă de imagini negative: „trist apus de lume”, „agonicele zvârcoliri”, „astre năprasnice”, „satanică beție”, „meschină Judecată d-Apoi”, „Pământul ajuns morman de gunoi”. „Țara veche”, învecinată altădată „cu basmul și balada” apare acum, în Cerșetorul, ca un ținut pustiit, atacat de sălbăticiuni și colindat de un Dumnezeu cerșetor: „Ca să
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
l-ar reface din cuvinte, însă gesturile lui, nobil-risipitoare, precum acela de-a rupe dintr-o moștenire nu pentru pîine, ci pentru o revistă, care piere "după ultimul pumn de monede dus tipografului", spun cine era, pentru ai lui, lucidul agonic. Roi Petaud al suprarealismului. O schiță a lui Man Ray arată masa de disecție, umbrela, mașina de cusut, întîlnirea frumoasă, fiindcă stranie, gîndită de Lautréamont, în ale cărui cînturi "cuvintele despletesc vălvătăile revoltei pure. Un adevăr urlat din toate fibrele
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
de la Cartea Românească, textul complet al acestor însemnări. " Tot ce scriu a fost cîndva viață adevărată" e începutul chinuitei călătorii spre memoria jupuită a corpului. O memorie cu învelișurile sfîșiate, care nu mai are acuratețe, doar reacție. Sensibilitatea haotică, pulsînd agonic la orice atingere, a unei bucăți de carne moartă-vie în contre-jour. Pe cît în ea înaintează moartea, capătă profilul frumos al fotografiei, al mulajului. Pe cît n-o părăsește viața, o viață de sînge și de limfă, de lichid umplînd
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
ceasurile zborului, cu avioane în urmărire, rafale trase - ficțiunea are mereu de învățat de la realitate. Zborul către libertate, cu deci tot atâtea peripeții ocupă numai ultimele pagini ale romanului, cele mai multe torcând firul vieții de zi cu zi a unei societăți agonice sub lovituri, licărul de speranță al celor ce nu abandonau. Era anume elementul pe care-l aveau în vedere cei ce adânceau groapa comună a elitelor naționale și tocmai ceea ce ignoră tinerele generații, uimite, poate, de larma bătăliei ce se
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
o fesă, nu mai judeca limpede. Transpirațiile, amestecate, făceau pielea alunecoasă, alte secreții sporeau neaderența palmelor, Își scăpau din mîini, se prindeau iar, dar nu de tot, abia cît să sporească zvîrcoleala; un animal cu trei coloane vertebrale gemea, zbătîndu-se agonic: s-a liniștit treptat, pe părți componente - ultima, Thomas. Nici nu mai știa care din cele două femei l-a eliberat, oral, după ce, pe rînd, amîndouă Îl primiseră, cum era rînduiala lumii, În trupurile lor. Încovrigate, ca niște pisici mari
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
drumul la televizor și erai aproape c-un picior În iad, iar după miezul nopții erai cu totul, știa Rusoaica bine, uneori călca și ea acolo, la ore mici. Trebuia să se convingă cu ochii ei; privea trupurile zvîrcolinde, prinse, agonic, În orgasme devastatoare: ce bărbat putea să mai gîndească atunci, fie el și președintele Americii? - știa ea bine povestea cu trabucurile și stagiara; ce femeie se mai putea gîndi la copiii ei cînd, prinsă de același blestemat de orgasm, delira
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul lui de câine păstoresc, sub ochiul plin de binecuvântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
enciclopedic, decât să probeze satisfacții estetice „tradiționale“. Esteticul trece pe plan secund, ceea ce primează acum este sapiențialul. Acesta este narat, recurgându-se la toate strategiile romanescului; și romanescul contează numai În măsura În care Întreține vie foamea sapiențială. Totul este subsumat acestei Încercări agonice de a resuscita golemul textului. Mașinărie monstruoasă, cu mii de tentacule și papile prin care se absoarbe și se anihilează realul. Poate că această nouă etapă „foiletonislică“ a romanului este necesară, caracterizând epoca de alexandrinism cultural specifică postmodernismului. 4. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
crezi că poți să distrugi mai bine o pădure ecuatorială decât cu asta? Fiindcă durerile o apucaseră din nou și-o împungeau cu forță, Alice a închis ochii. Și-a arcuit spatele și-a lăsat să-i scape un geamăt agonic, prelung și profund. Apoi a simțit pe frunte mâna tremurătoare și transpirată a lui Jake. —Of, Al, draga mea, nu-ți face griji... —Ai chemat moașele? a gâfâit ea. Cred că ar fi timpul să vină încoace. Jake a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai al uneia din cele mai mici planete ale uriașei noastre galaxii care nu e nici cea mai mare printre galaxiile existente în număr infinit. Vrei totuși să ne întoarcem la religie? - De ce la ea! Religia își trăiește ultimele clipe agonice și nici un om rațional și cinstit n-o mai ia în serios. Eu admit că în cosmos sunt planete cu aceleași sau aproximativ aceleași condiții fizice și chimice ca ale noastre, dar... - Dar, îl întrerupse gazda râzând. - Nu mă ironiza
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina uitării, e rănită în țărmul durerii. Că lumina din iubire e un pământ de IERTARE. Din ABURUL CE SE RIDICĂ spre cer; Dumnezeu veghează o viață de lumină
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
venit pe navele de sclavi strămoșii noștri. Glasul lui Bouche Dorée îi revenea în memorie în nopțile în care, alături de soldații republicani, scruta linia frontului și încerca să pătrundă cu privirea întunericul întrerupt de rafalele de armă și de urletele agonice. Atacurile de noapte erau cele mai cumplite, amestec de energie fizică dezlănțuită într-un orgasm ucigaș și de icnete ce ascund agonia ignobilă a răniților de moarte. În acele clipe, Corto se în toar cea pe firul viselor sale către
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam să stau cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam cum se declanșa, neclar și perfid, începutul revanșei. Pierdeam treptat obișnuita forță a refuzului, putința de a mă opune tentațiilor inverse. Mă ispitea din ce în ce mai mult ideea-capcană de a-mi folosi conștient și meschin posibilitățile. În asemenea momente greutatea e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
colecționar? — Ceva cam pe-acolo. — Mai aveți și alte cărți de Carax? — Le-am avut cîndva. Julián Carax e specialitatea mea, Daniel. Cutreier lumea căutîndu-i cărțile. — Dar ce faceți cu ele, dacă nu le citiți? Străinul emise un sunet surd, agonic. Au trecut cîteva secunde pînă mi-am dat seama că rîdea. — Singurul lucru care trebuie făcut cu ele, Daniel, replică el. Soase atunci o cutie de chibrituri din buzunar. Luă unul și-l aprinse. Flacăra Îi lumină pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb... și-am început să-l strig - Stam singur lângă mort... și era frig... Și-i atârnau aripile de plumb. Pastel Buciumă toamna Agonic - din fund - Trec păsărele, Și tainic s-ascund. Țârâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuși de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i vorba? Cerboaica își netezi bluza umflată la piept și-l privi adânc în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă. Când te-am văzut cum stai în poartă, rezemat de grilaj, mi-ai dat senzația că unele lucruri se mai pot întoarce. Nu te-nțeleg. Nici eu. Nu-i de mirare. Toți îmi spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochi tulburi la Marius, respirând șuierător și sacadat, semn al morții iminente. Cu o putere nebănuită, muribundul îl prinde de haină, trăgându-l către el. Îmi pare rău ... doream ... să fac mai mult ... ține minte ... Obersturmführer Schultz ... Schultz, repetă el agonic. Nu se știe niciodată ... fă tu ... ceea ce aș fi vrut eu ... să fac. Pășise deja în altă lume, dar nu poate să plece definitiv până nu aude răspunsul lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]