401 matches
-
fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fără greieri - ceva i se Întâmplă universului Oră târzie. Singurătatea mă-nvăluie ca o cochilie fără melc Se ridică neguripe baltă-n derivă o barcă fără pescar Cer fără steleatât de săracă vara asta Parcul În doliu. Arbori fără coroană regi agonizând purtată de val o barcă fără stăpân caută țărmul Noapte de maipe cerul fără stele pescăruș solitar Întunecime. Pustie casa fără păianjeni În alte cazuri, fără este folosit pentru a evoca ilimitarea, un spațiu virtual numai bun pentru a fi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai devreme de radiodifuziune). Fără imaginea electronică și chiar fără CNN, un agricultor din Ardèche n-ar fi văzut niciodată cu ochii lui un copil african murind de foame, un student chinez oprind o coloană de tancuri, o micuță columbiancă agonizând în noroi, pe Elțîn suindu-se pe un tanc sau pe Reagan pe cal. Tot ceea ce desocializează civilizează, iar televiziunea servește incontestabil conștientizarea planetară și cauza umanitară. Cousteau, Tazieff și alții, prin reportajele lor, au răspândit morala ecologică așa cum nicio
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de a aduce pe scenă personajele reale exact în mediile lor. Este necesar un om de geniu, mai precis. Dacă omul acesta de geniu nu se va naște mai curând, drama noastră istorică va muri, căci ea este din ce în ce mai bolnavă, agonizează în mijlocul indiferenței și glumelor publicului." El condamnă fără drept de apel piesele cu teză, destinate, prin chiar scopul lor demonstrativ, să fie false. Sunt niște "piese enervante. Ele argumentează în loc să trăiască", scrie el în Naturalismul în teatru. Și adaugă: "au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care trebuie să-l privești de departe, evitând să-l răstorni cu o suflare". Zola se arată de neîmblânzit mai ales în privința melodramei care a exagerat neverosimilul situațiilor și al personajelor. El nu poate decât să se bucure văzând-o agonizând. Nu este decât o "mașinărie", "un basm de adormit copiii", în care nu există "niciun cuvânt despre viață, nici cea mai mică grijă pentru adevărurile omenești. O flașnetă unde se învârt niște păpuși", scrie Zola în Convorbirile dramatice (Les Causeries
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă. Atunci, la moartea bunicului, fetița îngheță de spaimă, când îl găsi în casă agonizând, dându-și sufletul, horcăind, cu ochii dați peste cap, albi și însângerați, luptând cu moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sufletul, horcăind, cu ochii dați peste cap, albi și însângerați, luptând cu moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După aceea, zilele și nopțile ploioase de toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
haină din tăcerea ta. Ne vom iubi printre dureri acute Și ne vom consola prin rugăminți, Din noi vor crește lumi necunoscute, Iar Dumnezeu ne va vorbi prin sfinți. 26 mai 2011 Lacrimă o lume pregătită să se rostogolească bulevardul agonizează înghițit de noapte tramvaiul îl spintecă de la un capăt la celălalt în intersecție s a oprit o mașină fata de la volan are părul lung galben și mătăsos (îmi imaginez) fumează fumul se înfășoară în jurul gâtului șarpe albastru toxic mușcătură letală
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
existat cândva un adevărat oraș aici. O metropolă enigmatică, despre care nu se știe aproape nimic sigur, dar ale cărei urme se văd sau le bănuim dincolo de ceea ce au dezgropat arheologii. După un mileniu de existență, se zice, ea a agonizat inexplicabil cam prin secolul al Vll-lea al erei noastre, fiind treptat acoperită de valuri de pământ peste care a crescut iarba; numai Piramida Soarelui și Piramida Lunei au rămas solitare deasupra, înfruntînd timpul. A fost, oare, Teotihuacanul capitala unui imperiu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în fața ochilor mei deschiși, aproape de sol, zac trupurile rănite de flori și fire de iarbă strivite în furia mea neputincioasă, sunt un ucigaș de inocență! Clopoțeii mov ale căror glasuri tânguitoare ar fi trebuit să le audă urechea ta surdă agonizează tăcut jur împrejurul tău, dându-ți superba lecție a umilinței, dar n-o vei învăța, te ispitesc cu geniu! Nu-i o lecție pentru tine, ci pentru cei slabi! Tu vei distruge fiecare pânză pe care n-o vei socoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a spus că lângă patul lui s-a găsit Cartea Morților, care descrie călătoria sufletului spre malul celălalt. Ceruse să fie tradusă în greacă, și am tradus-o. Mi s-a spus că n-a putut să moară îndată. Agonizând, a cerut să fie dus la regina lui - și-a dat viața în brațele ei. În iarba rară, țepoasă din jurul palatului abandonat se vedeau niște ruine. Mergeau încet și Germanicus se uita pe jos, ca pe colina Actium, fiindcă bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații supravegheau străzile, iar în portul de apus o flotă de corăbii de transport, încărcate cu grâu, ridica ancora, îndreptându-se spre Puteoli, marele port al Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pierd, murmură. Vorbea cu el însuși, devenea conștient de ceea ce se întâmpla în viața lui, distrugând totul. — L-am pierdut. În acele ultime ore, fiecare medic sugeră disperat câte un nou leac. Și pe când Germanicus, în pofida celor mai ciudate antidoturi, agoniza atât de dureros, cei care-i erau credincioși fură cuprinși de mânie. Încercară zadarnic s-o prindă pe vrăjitoarea siriană, care dispăruse, cercetară fiecare ungher al palatului din Epidafne, iar imaginația lor găsi pretutindeni semne ale otrăvii și ale vrăjilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
De-a lungul secolelor, au rămas o legendă șoptită de istorici. Libertul și prietenii săi se îndepărtară. Gajus își spuse că, dacă omul acela vorbise astfel și voise să fie auzit, viitorul era diferit. Într-adevăr, în timp ce la Roma Livia agoniza, împăratul fu așteptat zadarnic. O sclavă bătrână îi spuse că, după șaizeci de ani, Tiberius nu-și iertase mama că l-a dat, fiind copil, pe mâna unor preceptori duri, pe când ea își trăia povestea de dragoste cu Augustus. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împăratului, iar acesta trecu repede de la boală la o agonie fără speranță. — Nu se mai termină odată, bolborosea Sertorius Macro cu cruzime. Mi-e teamă; dacă la Roma se pregătește altcineva... Și, înfrângându-și teama, așa cum făcuse Livia când Augustus agoniza la Nola, răspândea zvonuri despre o însănătoșire miraculoasă a lui Tiberius, în vreme ce acesta horcăia între perne, sub privirile îndurerate ale medicilor săi, care aveau să-și piardă slujba și banii. Dar Sertorius Macro mai știa un lucru, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dureros avea să-și exprime Herodes recunoștința. Aniversările Veni și prima zi de august, așa-numitele kalendae din Augustus mensis. În zorii acestei zile, la Alexandria, Marcus Antonius, strămoșul tău, a hotărât să moară, îi șopti Helikon. Amintirea bărbatului care, agonizând, poruncise să fie dus lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile înnegrite de foc și poarta distrusă, chipul puternic, bărbătesc sculptat în granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
napoleonian Retour d’Egypte. — Și totuși, spuse Împăratul, în toate frumoasele lui scrieri nu poți găsi nimic, dar nimic despre devastările care au avut loc de-a lungul Nilus-ului, despre oamenii înfometați pe care, împreună cu tatăl meu, i-am văzut agonizând în porticurile Alexandriei. Unde se afla adevărul istoricilor? Câte lucruri false, în mod mai mult sau mai puțin conștient, ajungeau, fără control, asemenea picăturilor de cerneală care cad pe papyrus, în cuvintele alese de ei? Damnatio memoriae Erau ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asupra preoților uluiți care, neștiind dacă să implore milă sau să încerce să se apere, se refugiaseră în khem; îi aduseră pe punte, îi uciseră cu lovituri de pumnal, îi azvârliră în apă, indiferent dacă erau morți sau încă mai agonizau; și, în timp ce trupurile înveșmântate în alb pluteau, începură să arunce vase, harpe, sistre, statui pe care apa le înghiți de îndată. Cei care asistaseră la aceste scene fugiră, risipindu-se prin pădure și întrebându-se care era motivul unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a nu fi străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit, o larvă obscură hrănindu-se cu imageria visului. Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămâne mereu să vă sfideze gândul cel albastru a-l meu și doar al meu. 5 august 1965 E trupul tău, dar tu ești prea departe, e mâna ta gesticulând străin, e râsul tău, ecou plecat aiurea, e gândul tău agonizând senin. Nu te găsesc, oricât de mult te-aș strânge, printre femei, nebun, te fugăresc. Ascunsă-n trupul lor, tu fugi scârbită, când ele, din instinct, te murdăresc. 6 august 1965 E numai turbare gestul oamenilor de a urca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
convinsă de bunele mele intenții. M-am strecurat la locul meu, mi-am încheiat centura de siguranță și am pornit radioul, ținându-mi respirația în așteptarea răspunsului ei. Mi-am ținut degetul o clipă sau două pe butoanele de presetare, agonizând indecis: oare să pun obișnuitele mele Radio 3 sau 4, în încercarea de o impresiona cu o sclipire a culturii pe care i-o puteam aduce în viață, sau Capital, Inimă și Sărut ale lui Ben și Sally, ca să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Și strigi. Cu strigătul ăsta lași În urmă o țară a frigiderelor goale, o țară a frigului, o țară a Întunericului, o țară a cozilor, o țară a absurdului, un „paradis” al fricii. Ninge peste lume și peste libertate, anul agonizează În triste zăpezi și primul colind atinge chipul acestei țări. Moș Crăciun cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un sac de jucării Anu’ntreg am fost cuminte Și ascultător și bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie, urmă nedefinită a unei himere, un Budha de apă topindu-se În ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de aceste favoruri, dar se stăpânea, ba chiar se grăbea să deschidă geamurile ca să alunge fumul de țigară care Îi Îmbâcsise bucătăria. Avea o viziune vagă, În care zăcea bolnav În pat, iar Nina Îl Îngrijea, sau din contră, Nina agoniza, iar el Îi umezea buzele și Îi ștergea sudoarea de pe frunte. La zece minute după ce venise din ploaie, stătea deja În fotoliul ingenios al lui Uri, pe care Fima Îl descrisese ca „o combinație Între un hamac și un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înțelegi ce vreau să spun. Fima vru s-o Întrerupă ca să spună: Dar toți suntem așa, din cauza asta am pierdut țara. Însă se abținu și tăcu. Se grăbi doar să stingă mucul de țigară pe care Annette Îl lăsase să agonizeze pe marginea scrumierei. Își termină sendvișul, dar era Încă flămând. Punem laolaltă toate economiile noastre și ce primim de la părinți și cumpărăm un apartament mic În Givat Shaul, mobilă, frigider, aragaz, alegem Împreună perdelele. Fără nici un fel de neînțelegeri. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]