549 matches
-
Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și teamă. În clipa aceea eram convins că Jacopo Belbo avea dreptate. Când Îmi vorbea de Pendul, puneam emoția lui pe seama unei aiureli estetice, a cancerului aceluia care Începea să prindă formă Încet, nelămurit În cugetul lui, transformând pas cu pas, fără ca el să-și dea seama, jocul În realitate. Dar dacă avea dreptate În legătură cu Pendulul, poate că erau adevărate și toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fac o cultură despre oamenii ăștia, ce anume ar trebui să citesc?” I-am sugerat două cărți de popularizare, dar destul de serioase. I-am spus că ar fi putut găsi date judicioase până la proces și că după aceea erau numai aiureli. „Înțeleg, Înțeleg”, zise el. „Templierii mai lipseau. Un grupuleț pe care Încă nu-l cunoșteam”. Numitul Annunziata veni cu un telex: „Iată răspunsul de la Paris, domnule”. Citi. „Excelent. La Paris Rakosky ăsta e necunoscut și, oricum, numărul pașaportului lui corespunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
întâmplat? După plecarea ta ne-am certat rău de tot. Alexandru o înfrunta de câte ori venea la noi. Azi așa, mâine așa, până când am văzut că începe s-o ia razna. Nu ne mai înțelegeam cu ea, nu mai judeca, vorbea aiureli. A trebuit s-o internăm. Cred c-au chinuit-o și mustrările. — Trebuie să te duci la un medic să vadă ce ai. Nu poți să stai până cazi din picioare. Rămâi aici la mine și te duc eu la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
irascibilul de Cezărică continuînd să doarmă și să sforăie alene, scos momentan din schema jocului, cu toată acea ultimă stranie manifestare, restul amicilor priveghetori, căpătase iarăși chef de flecăreală. Of, noroc că s-a culcat Aligatorul, cu muștele și cu aiurelile lui! oftase Buletin. Tonul antrenului, ca de obicei, îl dăduse Iulică: Domnu' Dan, ești mata în regulă? Pe cinstitelea? Perfect! Vă spui un secrețel, da' să nu mă-njurați! Bine? Io..., v-am minciunit, adineauri. N-a fost frumos, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi ușor să fasonez un mănunchii de tuburi lungi, metalice cu niște baterii în interior. Avem de-amândouă în magazii. Le fac în câteva ore. ― Tijele și plasa? ― Bine-nțeles. Nu-i complicat. Lambert nu mai suporta. ― De ce ascultați aiurelile astea? Dallas examină ideea pe toate părțile, încercând să-și imagineze derularea operației. Creatura e prinsă într-un colț, îi amenință cu dinții și ghearele. Îi trimit câteva șocuri electrice, destul de puternice pentru a o irita dar nu pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
e invenția mea, e a lui Ash. Dar pare ciudat. ― Lambert? Era Dallas. ― Da. Nu știu exact ce văd. Scutură aparatul, dar după câteva tresăriri acul își reluă poziția inițială, de neînțeles. ― Obțin un fel de semnal dublu! ― E o aiureală! Recepționezi două citiri separate și dinsticte de mine? ― Nu. Numai una. Una singură și imposibilă! ― Trebuie să fie o interferență își zise el. După curenții de aer de aici nu-i de mirare. O să fac câțiva pași. O să se aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ce vreau acum este să am puterea să descriu "realist" această scenă, deși mi se pare aproape cu neputință. Mendebilul parcă înnebunise. Cel puțin asta era părerea celor mai mulți din gașca noastră, care nu își puteau explica momentele din ce în ce mai lungi de aiureală penibilă, de hoinăreală dezorientată a băiatului în spielhosen galben de-a lungul pereților murdari ai Scării Unu. Abia dacă mai începea câte o poveste asiatică, Ceașca de lemn și ceașca de lut sau Duhul din sticlă, dar le lăsa și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au bâiguit din vârful buzelor: "Mai dă-l încolo de lungan tîmpit" - sau cam așa ceva. Dar, cum eram foarte însuflețită, mi-au spus până la urmă că fiecăreia în parte îi povestise, tot așa, de prima dată când le văzuse, toată aiureala cu strămoșii lui și cu magazia aia veche în care s-ar afla cine știe ce trăsnaie. "Micul John", cum îi ziceau ele, le dăduse pe rând, la toate, scoica zgîrîată, și fiecare dormise o noapte cu ea sub pernă. Dar nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ăsta ? Și-ncă nici să se-ncheie la șirete, nici de asta nu mai e în stare singur ! Așa că io una am sport destul ! Altele n-oi avea, da de sport nu duc lipsă !... Și mai dă-te dracu cu aiurelile tale ! Că nu vezi cum arăți, gălbejită, și numa piele pe os, cu cosmeticile și cu distracțiile tale ! Mai dă te dracu, și lasă hodorogu ăla de ceas și du-te sus și adă banii ! Adă banii, că-mi vine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doctorului. — A, vasăzică te-ai dus să-l vezi pe doctor în legătură cu mine. Nu, l-am întâlnit întâmplător la Brian. — Și i-ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vasăzică te-ai dus să-l vezi pe doctor în legătură cu mine. Nu, l-am întâlnit întâmplător la Brian. — Și i-ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie, de calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spiritul în sine? Ar putea vreodată spiritul - vorbesc de spiritul nostru, pentru că altul nu există - să se înalțe, în asemenea măsură încât să excludă sexualitatea? — Moartea exclude sexualitatea. Vecinătatea ei ucide dorința. — Sexualitatea, ca spirit, îmbrățișează desigur și moartea? — Vechea aiureală romantică! Mă mir s-o aud de la dumneata. Sexualitatea dumitale spirituală e generată de suferință. Creștinismul este cultul suferinței. — Așa ar fi, dacă Hristos nu s-ar fi înălțat la ceruri. Ar fi fost esențial să nu se fi înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzut cu adevărat și n-am avut o vedenie. Aș vrea să fi avut mai mulți copii. Mi-ar fi plăcut să am o fetiță ca Hattie. Mi-ar fi plăcut ca și George să fie copilul meu. Oh, ce aiureli coace bietul meu cap!“. Spuse cu glas tare: — S-o invităm la noi. Pe cine? — Pe domnișoara Meynell, desigur. Trebuie să se simtă foarte singură... — N-o să fie multă vreme singură, răspunse Brian. Ascultă ce-ți spun eu, fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timpul. Stați puțin... „Nu pot să plec acum, își spuse Tom, torturat. Pur și simplu, nu pot.“ Apoi continuă: Nu o să-i plac, de ce i-aș plăcea? Și poate că ea n-o să-mi placă mie... și, oricum, e o aiureală. Firește că nu aștept să-mi promiți că vei izbuti. Cu excepția unor cazuri extrem de simple, mă îndoiesc că, e posibil, conceptual, ca cineva să promită că va izbândi. Făcu o scurtă pauză, ca și cum ar fi cântărit cele spuse, apoi urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închipuiți-vă că dădeau și examen de absolvire!... Candidatul care făcea să clincăne un singur clopoțel în timp ce opera pe manechin dracu' să-l ia! nu primea atestat! A, da! Știu că iarăși o să spuneți că povestea cu atestatul e o aiureală ce nu s-a mai pomenit. Un hoț să capete atestat?! Dar vă jur că ăsta-i adevărul încă o dată gol-goluț! O să mă întrebați acuma: Da' cu cel respins la examen ce se întâmpla? Repeta anul? Ha! ha!... Iar eu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dinaintea mea și, în ciuda faptului că-mi astupam gura, țipam ca un smintit, înnebunisem poate și țipam ascuțit, insuportabil, și tot eu mă înfricoșam, mă crispam, auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic. Datorită ție nu mai sânt ca toți oamenii, tu porți întreaga vină." Și îndrugînd aceste vorbe mi-am încleștat mâinile convins că mă luptam cu fiara din mine. Eleonora a început să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de radio cu 2500 de lei. Era tot un “Herald” ca și cel rămas în Basarabia. Directorul școlii de la Coasta Lupii, Petrică Ciobotaru, era deranjat de prezența mea. A reușit să strecoare într-un proces verbal de inspecție, printre alte aiureli, și faptul că n-aș fi fost în stare să realizez un cor la școală. Când? În cele două trei săptămâni de activitate lovită de nenorociri? Am reușit să obțin anularea inspecției și în sine truda directorului de a opri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nemișcat. Când Ada intrase, îl găsise cu o batistă pe gură. Ridicase un deget subțire și-i arătase ligheanul. Nu mai ura pe nimeni, nu se mai iubea pe sine. Totul era acum încetinit, palid, fără sânge. Avusese apoi mici aiureli de care doctorul' spunea "că nu e nimic" și că provin din anemie. Se credea un înger și vorbea numai de zbor. își revenea îndată și sta mut, neclătinat, cu fața în sus. în fața sîngeîui, Ada se încruntase. Nu mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îi răspunse prințesa Ada. Elena se uită surprinsă de prezența ei, acolo unde ea se simțea așa de singură, si de sigură cu gândul ei, de altfel necunoscut Adei. în ajun coralul din Bach emoționase po Elena până la intimidare și aiureală. Corul de azi o purtase spre un fel de bucurie interioară, fără de energii fizice. Din toți, ea singură îl ascultase ca pe un imn de slavă, nu de jale; ea și cu Mini, căreia i se păruse că aurul 276
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nile-n buzuna rele canadienei, printr-un peisaj in dus trial, trist de-ți venea să plângi, pe undeva pe la Timpuri Noi. Era foarte frig, deși soare, abia se ridicase bruma dimineții de noiembrie. Mă gân deam la tot felul de aiureli literare, când m-am auzit strigat: „Hei, Mircea! Ce faci, dragule?“ Un BMW masiv, argintiu, oprise la câțiva pași în fața mea, pe marginea șoselei, și o insă total necunoscută, cu ochelari negri suiți pe frunte, îmi zâmbea prin fe reastra
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și ne-am repezit iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
încruntă, încercând să nu chicotească. — Vrei să spui la liceu. —Corect. Cum spuneam. Ai slăbit? Odată o făcuse anorexică ratată. Ea aproape că poza, savurându-și răsplata. — Ce mai fac copiii tăi? Mai că putea face chestia asta. Capabilă, fără aiureli. Soția? El rânji, trecându-și degetele prin păr. —Bine, bine! Ei, e o poveste lungă. Inima ei, relicva aia stupidă, se zbătea ca un porumbel în colivie. Pentru bărbatul ăsta cumpărase, la un moment dat, o carte care se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scădere a încrederii lui în sine o lovise. Nu, spuse ea, străduindu-se să rămână stăpână pe sine. Se apropie de el; mâinile ei se agață de cămașa lui. Nu-mi place treaba asta, Bărbate. E o greșeală. E o aiureală. Stai liniștită, spune el. Își dă seama de ridicol imediat ce cuvintele îi ies pe gură. Sinele e o casă în flăcări; salvează-te până nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
între 1 și 13, la mine era foarte puțin. Eram foarte slăbită, începusem să am viroze tot timpul, de mult, de când cu tuberculoza. Alexandru a suferit de la început un șoc, pentru că nu a fost hrănit. În fine, a fost o aiureală întreagă. La început eram extrem de stresată și credeam că și el va muri, și eu. În jurul meu erau mama, tata, soțul și soacra mea, iar eu nu suportam atâta lume lângă mine. Plângeam în fiecare zi și îmi venea să
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]