375 matches
-
Ajutajele sunt canale a căror secțiune variază continuu după o anumită lege care să asigure obținerea vitezei dorite a aburului. De obicei aceste canale sunt realizate prin alăturarea unui șir de palete fixe, spațiul dintre fiecare două palete formând un ajutaj, rezultând astfel un șir de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
variază continuu după o anumită lege care să asigure obținerea vitezei dorite a aburului. De obicei aceste canale sunt realizate prin alăturarea unui șir de palete fixe, spațiul dintre fiecare două palete formând un ajutaj, rezultând astfel un șir de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc ajutaje convergent-divergente (ajutaje de
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
a aburului. De obicei aceste canale sunt realizate prin alăturarea unui șir de palete fixe, spațiul dintre fiecare două palete formând un ajutaj, rezultând astfel un șir de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc ajutaje convergent-divergente (ajutaje de Laval), a căror secțiune scade până la o valoare minimă, în care secțiune
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
canale sunt realizate prin alăturarea unui șir de palete fixe, spațiul dintre fiecare două palete formând un ajutaj, rezultând astfel un șir de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc ajutaje convergent-divergente (ajutaje de Laval), a căror secțiune scade până la o valoare minimă, în care secțiune se atinge viteza sunetului, iar
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
un șir de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc ajutaje convergent-divergente (ajutaje de Laval), a căror secțiune scade până la o valoare minimă, în care secțiune se atinge viteza sunetului, iar in continuare secțiunea crește, viteza crescând în continuare până la valoarea dorită, de fapt cea corespunzătoare secțiunii canalului. Paletele sunt piesele
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc ajutaje convergent-divergente (ajutaje de Laval), a căror secțiune scade până la o valoare minimă, în care secțiune se atinge viteza sunetului, iar in continuare secțiunea crește, viteza crescând în continuare până la valoarea dorită, de fapt cea corespunzătoare secțiunii canalului. Paletele sunt piesele care transformă
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
acțiune este nevoie de palete la care canalul interpaletar să aibă o secțiune practic constantă, iar la cele cu reacțiune este nevoie de canale convergente sau convergent-divergente. Viteza aburului (care este un vector) are o valoare dacă este raportată la ajutaje, care sunt fixe, vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "c", și altă valoare dacă este raportată la palete, care se mișcă cu viteza "u", vectorul vitezei aburului fiind notat în acest caz cu "w". Cei trei vectori
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
fi izoentropică, adică în diagrama i-s ar fi o linie verticală până în punctul 2. Căderea de entalpie disponibilă ar fi în acest caz "h". În palete însă curgerea aburului nu este ideală, apar mai multe tipuri de pierderi: în ajutaje, în palete, la ieșire, prin frecare și ventilația aburului, prin neetanșeități și prin umiditatea aburului, notate în figură cu "h". Entalpia disponibilă rămâne "h", iar punctul final al transformării este 2' , corespunzător căderii de entalpie "h" și presiunii din punctul
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
nevoie pentru ca turbina să genereze puterea necesară pentru antrenarea compresorului. În continuare, căderea de presiune până la presiunea atmosferică (variabilă cu altitudinea) este folosită pentru accelerarea acestor gaze, rezultând jetul de gaze care generează propulsia. Accelerarea gazelor se face într-un ajutaj, plasat în spatele turbinei. Ajutajul este cel ce transformă energia internă a gazelor fierbinți în energie cinetică a jetului. Viteza care se poate obține depinde de parametrii gazelor la intrarea în ajutaj, raportul de presiuni la care lucrează ajutajul și de
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
genereze puterea necesară pentru antrenarea compresorului. În continuare, căderea de presiune până la presiunea atmosferică (variabilă cu altitudinea) este folosită pentru accelerarea acestor gaze, rezultând jetul de gaze care generează propulsia. Accelerarea gazelor se face într-un ajutaj, plasat în spatele turbinei. Ajutajul este cel ce transformă energia internă a gazelor fierbinți în energie cinetică a jetului. Viteza care se poate obține depinde de parametrii gazelor la intrarea în ajutaj, raportul de presiuni la care lucrează ajutajul și de forma și dimensiunile lui
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
care generează propulsia. Accelerarea gazelor se face într-un ajutaj, plasat în spatele turbinei. Ajutajul este cel ce transformă energia internă a gazelor fierbinți în energie cinetică a jetului. Viteza care se poate obține depinde de parametrii gazelor la intrarea în ajutaj, raportul de presiuni la care lucrează ajutajul și de forma și dimensiunile lui geometrice. Forma cu secțiune variabilă a ajutajului se obține printr-un con central și un tub exterior, relativ cilindric. Tracțiunea se obține practic pe conul din centrul
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
într-un ajutaj, plasat în spatele turbinei. Ajutajul este cel ce transformă energia internă a gazelor fierbinți în energie cinetică a jetului. Viteza care se poate obține depinde de parametrii gazelor la intrarea în ajutaj, raportul de presiuni la care lucrează ajutajul și de forma și dimensiunile lui geometrice. Forma cu secțiune variabilă a ajutajului se obține printr-un con central și un tub exterior, relativ cilindric. Tracțiunea se obține practic pe conul din centrul ajutajului. Cu cât jetul are o viteză
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
a gazelor fierbinți în energie cinetică a jetului. Viteza care se poate obține depinde de parametrii gazelor la intrarea în ajutaj, raportul de presiuni la care lucrează ajutajul și de forma și dimensiunile lui geometrice. Forma cu secțiune variabilă a ajutajului se obține printr-un con central și un tub exterior, relativ cilindric. Tracțiunea se obține practic pe conul din centrul ajutajului. Cu cât jetul are o viteză mai mare în secțiunea de ieșire din ajutaj, cu atât tracțiunea va fi
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
raportul de presiuni la care lucrează ajutajul și de forma și dimensiunile lui geometrice. Forma cu secțiune variabilă a ajutajului se obține printr-un con central și un tub exterior, relativ cilindric. Tracțiunea se obține practic pe conul din centrul ajutajului. Cu cât jetul are o viteză mai mare în secțiunea de ieșire din ajutaj, cu atât tracțiunea va fi mai mare. La funcționarea „normală”, energia jetului corespunde energiei gazelor la ieșirea din turbină. Având în vedere că în gazele evacuate
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
Forma cu secțiune variabilă a ajutajului se obține printr-un con central și un tub exterior, relativ cilindric. Tracțiunea se obține practic pe conul din centrul ajutajului. Cu cât jetul are o viteză mai mare în secțiunea de ieșire din ajutaj, cu atât tracțiunea va fi mai mare. La funcționarea „normală”, energia jetului corespunde energiei gazelor la ieșirea din turbină. Având în vedere că în gazele evacuate din turbină mai există oxigen, o metodă de a ridica energia jetului este de
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
imediat după turbină. Deoarece temperatura gazelor este superioară temperaturii de aprindere a combustibilului, acesta ia foc, rezultând astfel o reacție de ardere suplimentară. Mărirea temperaturii gazelor la ieșirea din reactor permite creșterea vitezei maxime cu care gazele pot ieși din ajutaj, deci a tracțiunii turboreactorului. Din punct de vedere aerodinamic, gazele de combustie nu trebue se depașească Mach 1 la ieșirea din duză, în cazul contrariu un fenomen sonic ar putea perturba ieșirea gazelor de combustie diminuând tracțiunea generată de reactor
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
perturba ieșirea gazelor de combustie diminuând tracțiunea generată de reactor. Încălzirea gazelor are ca efect creșterea considerabilă a vitezei sunetului, deci gazele pot fi ejectate cu o viteză superioară vitezei sunetului în atmosferă, fără a depași însă viteza sunetului în ajutaj. Această tracțiune suplimentară este obținută cu prețul unui consum suplimentar de combustibil considerabil (de 4 până la 5 ori mai mare decât combustia normală fără PC). Zgomotul produs precum și semnătura infraroșie a reactorului cresc deasemenea (ceea ce poate prezenta un dezavantaj în
Postcombustie () [Corola-website/Science/311163_a_312492]
-
au acest sistem de injecție al oxigenului. Recirculatoarele KISS nu sunt certificate CE. Oxigenul este furnizat în circuit fie prin debit constant, fie manual prin intermediul supapei manuale. În modul debit continuu, debitul de oxigen este furnizat în circuit prin intermediul unui ajutaj al cărui orificiu are diametrul de 0,0035 mm. Debitul de oxigen este reglabil și poate fi setat pînă la maxim 1 l/min., dar valoarea normală este de 0,5...0,7 bar. În modul manual, oxigenul este introdus
KISS (recirculator) () [Corola-website/Science/320083_a_321412]
-
în peșteri etc, cu două variante fabricate: o variantă cu debit volumic constant și injecție manuală (rEvo II) și cealaltă cu senzori electrochimici (rEvo III). În modelul rEvo II cu debit volumic constant, injecția de oxigen are loc prin intermediul unui ajutaj de 0,0035 mm și un regulator de presiune la o presiune constantă de 11 bar și un debit de 0,75 l/min. Presiunea parțială de oxigen (PPO) este monitorizată prin intermediul unui display rEvodream montat pe piesa bucală și
REvo (recirculator) () [Corola-website/Science/320100_a_321429]
-
și carburant) capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat în motoarele de rachetă cu destinație militară și civilă. Energia potențială chimică este transformată în căldură în camera de combustie de unde produsele de ardere (propulsantul), se destind și se accelerează în ajutajul reactiv asigurând forța de tracțiune a motorului. ul are următoarele caracteristici: Propergolii solizi sunt de obicei sub formă de pulberi metastabile, formând o substanță activă omogenă sau eterogenă. Se află în camera de ardere atât carburantul, cât și comburantul, iar
Propergol () [Corola-website/Science/335725_a_337054]
-
de gaz, temperatura motorului, presiunea din sistemul alimentare combustibil, unghiul de câștig în altitudine, unghi de tonou. Semnalul de intrare este analizat de ECU cu o modulație de 70Hz. Performanțele precum debitul de combustibil, poziția vectorului director, starea injectoarelor, poziția ajutajului de evacuare, etc ale sistemului de propulsie se calculează având că input matricea stărilor de intrare. FADEC controlează regimurile de pornire, repornire și regimurile tranzitorii. Scopul unui sistem de control al motorului este de a da acestuia un maxim de
FADEC () [Corola-website/Science/311517_a_312846]
-
unul primar și unul secundar (de rezervă), pentru etanșare. (După accident, articulațiile de teren ale propulsoarelor folosesc trei O-ringsuri.) Etanșările tuturor articulațiilor propulsoarelor trebuia să conțină gazele fierbinți presurizate produse de arderea propulsorului solid dinăuntru, împingându-l în exterior prin ajutajul din capătul din spate al fiecărei rachete. Inginerii de la Thiokol au spus ca daca O-ringurile sunt mai reci de 12, ei nu au suficiente date pentru a determina dacă fiecare articulație rămâne etanșa. Această eră o considerație importantă, deoarece
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
corpurilor, sunt rezolvate de pe poziții tehnice, în limitele unor aproximații acceptate în tehnică. Suportul teoretic al hidraulicii este dat de mecanica fluidelor. Principalele aplicații ale hidraulicii se referă la curgerea în conducte, curgerea prin orificii (de exemplu la diafragme și ajutaje), curgerea peste deversoare și baraje și curgerea lichidelor în jurul profilelor hidrodinamice. Tot de hidraulică țin și fenomenele în care apar curgeri cu suprafață liberă, cum ar fi curgerea din râuri, estuare și canale, precum și forma suprafeței lacurilor și a mărilor
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
spațială hidrogenul lichid este un combustibil obișnuit pentru motoarele criogenice ale rachetelor, și este stocat de exemplu în rezervorul de combustibil al rachetei de lansare (SSME) a navetelor spațiale americane. În aceste motoare hidrogenul lichid este folosit întâi la răcirea ajutajului și a altor părți ale motorului, înainte de a fi amestecat cu oxidantul, de obicei oxigenul lichid (LOX), și apoi ars. Din ardere rezultă apă, ozon și apă oxigenată. Arderea se face în amestec bogat, raportul de masă a celor două
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
și apă oxigenată. Arderea se face în amestec bogat, raportul de masă a celor două componente fiind de 1:4 - 1:6, astfel că în gazele de ardere se mai găsește hidrogen, ceea ce reduce eroziunea camerei de ardere și a ajutajului. Deși arderea este incompletă, masa hidrogenului nears și scăderea masei molare a gazelor evacuate compensează întrucâtva scăderea impulsului specific datorită arderii incomplete. Rezervorul de combustibil al rachetei navetei spațiale conține 515,5 m³ hidrogen și 554 m³ oxigen. Temperatura în
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]