486 matches
-
zic politicoasă. Bărbatul mă privește în tăcere preț de câteva momente, aruncându-și din când în când ochii la un tabloid pe care-l ține împăturit în mână. — Sunteți Samantha Sweeting ? spune în cele din urmă. Îl măsor din priviri alarmată. — De ce ? — Sunt de la Cheltenham Gazette. Îmi flutură repede prin fața ochilor actul de identitate. Aș dori să obțin un interviu în exclusivitate de la dumneavoastră. „De ce am ales Cotswolds ca ascunzătoare secretă” - genul ăsta de chestie. Îl fixez fără expresie vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun, șocată. E vorba doar de viața mea, pe care mi-o trăiesc cum vreau. Dar nu ți se pare incorect ca femeile să fie legate de chiuveta de la bucătărie ? O femeie cu părul grizonat mă fixează intens. Nu ! zic alarmată. Adică da ! Cred... Răspunsul meu e acoperit de o rafală de întrebări și de blitzuri. — E adevărat că firma Carter Spink e o speluncă ordinară plină de misogini ? — E un truc prin care vrei să le forțezi mâna să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gîndeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau o gură de cafea. Dacă stau bine și mă gîndesc, are dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ăă, da. Ce... păcat. Înghit În sec. Era o cingătoare atît de frumoasă ! Am fost foarte supărată că am pierdut-o. — Ei, la naiba ! Ochii i se umplu din nou de lacrimi. Am să-ți mai fac una. Nu ! zic alarmată. Nu, Katie, te rog nu. — Dar vreau eu ! Se apleacă și mă Îmbrățișează. De-asta există prietenii ! Mai trec vreo douăzeci de minute pînă ne terminăm cappuccino-ul și ne Îndreptăm spre birou. CÎnd ne apropiem de blocul Panther mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lăsîndu-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gîfÎind și se așază pe călcîie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul total rigid, Își tîrșîie picioarele pînă la geanta Louis Vuitton, aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi intră greșit și Încep să tușesc. O, Doamne, acum am Început să Împroșc peste tot cu șampanie. Și am lacrimi În ochi. Și toate celelalte șase persoane din cameră s-au Întors să mă privească. — Ești OK ? spune Jack alarmat. Bea niște apă. Îți place Evian, da ? — Ăă.. da. Mersi. Of, la naiba. Nu-mi prea place să recunosc că s-ar putea ca Jemima să aibă perfectă dreptate. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tăvi cu ceai și biscuiți, și nu știu deloc pe care dintre ele s-o ridic Întîi. — Cred că răspunsul la Întrebarea ta este nu, zic În cele din urmă. Nu sînt OK. Nu sînt deloc OK. — O. Pare sincer alarmat. Păi... pot să te ajut cu ceva ? — Tu ai fi OK dacă toate secretele ți-ar fi dezvăluite pe un post național de televiziune de către un om În care ai avut Încredere ? zic cu voce tremurîndă. Tu ai fi OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un cîine. Ce Dumnezeu, sîntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgîriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai tîrziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunînd. Eu am să rămîn aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie că ceva nu e În ordine. Hai să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămîn. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru a da mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
casă care se numea Piele. Silueta, care se apropia și putea fi distinsă prin geamul de la intrare, cânta ceva. —Tu ești vântul din aripile mele, a declarat ea cu o voce răgușită și ușor tremurată când a deschis ușa. —Laura! Alarmat, Hugo și-a încleștat mâna pe dosarele pe care le ținea sub braț. —Bună, sexosule! Ai o ruletă în buzunar sau ești doar bucuros că mă vezi? Nu doar replica era de prost gust. Nici hainele femeii nu erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-o promisese n-avea să mai aibă loc. Asta plănuia Alice să-i spună. Dacă Hugo avea să mai apară vreodată. Auzind, dintr-odată, niște pași grăbiți, Alice s-a aplecat peste copii într-un gest protector. A privit alarmată cum, dinspre apus, o siluetă înaltă, cu mișcări stranii, se ițea împleticindu-se către ea. —Alice! —Hugo. Unde dracu’...? Supărată, Alice s-a scuturat de brațele care încercau s-o cuprindă. Recunoscându-și tatăl, Theo a început să plângă cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era adânc și mai puternic decât lăsa să se vadă. Ursulețul era tot în fața lui, dar nu reușea să-l apuce. Hugo a simțit cum brațul puternic al apei începea să-l strângă din ce în ce mai tare și cu mai mare viteză. Alarmat, și-a dat seama că mormanul de bolovani de pe fund, de care se ancorase până de curând, era acum mult prea jos ca să mai poată ajunge cu picioarele la el. Și ce era și mai rău era că el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai am răgaz o zi, două să stau cu părinții. Tata concepuse o ascunzătoare sofisticată În podul școlii, În care să intru la nevoie. În ziua de 9 iulie, pe la prânz, tata, care robotea prin curte, a intrat În casă alarmat: Vin doi civili spre școală. De notat că oamenii din partea locului umblau În port național. Ei sunt și nu mai am timp să intru În ascunzătoare. Atunci, hai la pădure! Când am ieșit din casă, ei tocmai deschideau portița. Am
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Victor - Mârlanul, era căzut pe o parte, cu pieptul perforat de cartușul venit din arma la care-l duse firul de sfoară prelins printre arbori, de la locul faptei și până Între cracii stejarului de mai sus. Telefonă la filială. Echipa, alarmată, sosi repede. Era ticsită cu reprezentanți ai feluritelor organe și organisme. Câțiva rămaseră la cel căzut. Câțiva se duseră la locul armei. Dar asta nu e arma lui! - exclamă, polițistul de la serviciul de arme și muniții. De unde știi? O cunosc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aprinse atâtea lumini, aici, la casa lui și a părinților săi? Oare, ce-i cu luminația asta, strălucitoare și suspectă? De ce-s și atâtea persoane, pe aici? Oare ce fac ele, și de ce-s, parcă, așa de speriate și de alarmate? De ce, oare, oameni buni? Dan a intrat În camera, În care, o luminozitate extraordinară, făcea ca totul să strălucească. Pe o masă, Într-o parte, sub un cearșaf, acoperit până sub gât, era, Meteoru cel Mare; de cealaltă parte, tot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la ceafă, contrariat. Se pipăi la buzunarul din spate al pantalonilor, unde avea o cutie "Record", cu seringă și fiole de morfină, apoi luă la o parte pe Stănică și-i șopti ceva la ureche, în vreme ce Simion îi observa foarte alarmat. Trecură amândoi în odaia învecinată, de unde se întoarseră peste câteva minute. Weissmann ținea în mână seringa cu morfină, iar Stănică o bucată de vată îmbibată cu alcool, al cărui miros se răspândi în odaie. - Domnule Tulea, maestre, zise dulceag studentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atitudine, o injectare cu noi energii. Ecleziastul pornește de la lucruri spre interogarea lucrurilor. Întăi oferă spațiu de excelență splendorii lucrurilor, devine cel mai bogat om al timpului său. Apoi se găndește care e rostul acestei splendori. Găndul său devine din ce în ce mai alarmat, mai negator. Defrișează într-una, aruncă la pămănt ceea ce părea trainic, valoros: bogăția, fastul, gloria, ba chiar și înțelepciunea și știința. Dacă pănă acum entuziasmul interogativ condusese demersul, de acum se instalează ura, ca premisă a despărțirii: „Atunci am urăt
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
ieșirea din Comitetul de finanțe unde tocmai discutasem un proiect de bani de hârtie. Ce vi s-a întâmplat? îl întreb. De unde vă vine acest dezgust subit pentru cele mai tămâiate divinități de pe această lume? Bani blestemați! Bani blestemați! Mă alarmați! Nu mi s-a întâmplat decât o dată sau de două ori să nu aud hulindu-se pacea, libertatea, viața, iar Brutus a mers până la a zice: Virtute! Tu nu ești decât un nume! Dar dacă a scăpat de la hulire ceva
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Cătălin, amușinând astăzi pe internet, a căzut peste o carte neașteptată: Friedgard Thoma, Um nichts in der Welt. Eine Liebe von Cioran, Weidle Verlag, Bonn, 2001. În urmă cu un an, mă sună alarmată Marie-France și îmi spune că o doamnă din Köln (să fi avut 50 de ani) s-a prezentat la faimoasa editură Suhrkamp și a pus pe masă o mapă cu câteva zeci de "scrisori de amor" cioraniene din anii '80
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decide a doua zi să înlocuiască titularul Internelor cu un om de-al său, generalul Dumitru Popescu, care din 8 septembrie 1940 era șeful Comandamentului Militar al Capitaliei, invocând că „la nouă ore” de la incident nu se luaseră „măsurile adecvate”. Alarmat că vor urma și alte măsuri punitive, Horia Sima trece la atac. Adună comandanții legionari, pentru a hotărî o desfășurare de forțe la scara întregii țări, ca să-l intimideze pe Antonescu și să-l readucă pe Petrovicescu la Interne. Replica
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
mai la Îndemână Îi stătea o spatulă lată, ascuțită la un capăt, al cărei mâner se ițea printre cutii și flacoane de vopsele. A Întins o mână spre ea, iar celălalt n-a făcut nici o observație, nu s-a arătat alarmat. - Nu-i ușor să-ți răspund la Întrebare - musafirul privea, gânditor, spatula din mâna lui Faulques. După ce m-am tot gândit atâția ani, după ce mi-am planificat fiece pas și situație, chestia-i mai complexă decât pare. Dându-i neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tare) Ba să crezi! Să crezi și asta și tot ce altceva îți voi spune. O familie înseamnă credință comună, armonie, unitate. Auzi? Dacă vrei să fii cu mine, trebuie să crezi ca mine, să fii una cu mine. Mina: (alarmată) Sînt cu tine, cred ca tine, dar nu pot... Ilie: (apucînd-o de umeri, furibund) Să poți! Să poți! Crezi că mie-mi convine să mă despart de tine? Nu-mi convine. Înțelegi? Nu-mi convine și dacă vrei să fim
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tare) Ba să crezi! Să crezi si asta și tot ce altceva îți voi spune. O familie înseamnă credință comună, armonie unitate. Auzi? Dacă vrei să fii cu mine, trebuie să crezi ca mine, să fii una cu mine. Mina: (alarmată) Sînt una cu tine, cred ca tine dar nu pot... Ilie: (apucînd-o de umeri, furibund) Să poți! Să poți! Crezi că mie-mi convine să mă desparte de tine? Nu-mi convine. Înțelegi? Nu-mi convine și dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
E așa de simplu. Fii atentă! Ai văzut vreo broască înotînd? Mina: Da. Ilie: Păi asta-i tot. Exact ca broasca. Uite. (mimează înotul, nu poate da din picioare și se culcă pe pod și execută mișcări de bras) Mina: (alarmată) Gata, acum știu, am înțeles. Ilie: Ia să văd! Ia! Va să zică ții mîinile așa... picioarele înapoi. Nu, nu se poate așa... culcă-te pe podeț... (Mina se așează pe podeț) Acum, unu, doi și din mîini și din picioare... așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dosar nr.) Mi-a dat telefon soția dumneavoastră și mi-a spus că astăzi nu poate să vină să vă ia. Dosar nr.: (în panică) Cum adică nu vine să mă ia? Supraveghetorul: Așa mi-a spus. Dosar nr.: (din ce în ce mai alarmat) Și eu... eu ce fac..., ce mă fac, să mă duc acasă singur..., adică să rătăcesc prin tot orașul pînă ce...? Păi dacă e așa... mai bine rămîn aici pînă mîine dimineață...: mîine o să vină să mă ia acasă. Supraveghetorul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]