498 matches
-
în această aventură gândește : "Numai de nu m-ar lăsa inima, ca să pot merge până la capăt. M-au avertizat la spital că am o problemă..." Dora, doamna Dora, ce aveți, nu vă simțiți bine ? Dragoș este pradă unei emoții vii. Alarmat, poruncește fratelui mai tânăr : Un pahar cu apă ! Niște valeriană ! Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Era bună, dar ea nu mai putea! Își simțea stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o femeie cu părul coafat, cu obrazul încărcat de pudră. Nu e bună? O întrebase alarmată, când o văzuse pe Carmina împingând cana cu ciorbă. Ba da, e bună, dar eu nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la soacră-mea. Nu m-ar fi deranjat, Ela e un copil potolit, dar are o atenție involuntară este, mereu pe fază când simte că se vorbește despre Dimitrie. Firește, nu înțelege tot, limbajul nu-i este bogat, dar devine alarmată, pândește ca un mic animal, gata să izbucnească în lacrimi dacă-și închipuie că-l amenință ceva pe Dimitrie. Îl iubește enorm, oricâte mofturi i-aș satisface eu, oricâte nebunii am face împreună, toate nu valorează nici cât un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsesc, să te încolăcesc cu brațul și tu, reflex, să-mi răspunzi printr-un gest care să-mi demonstreze că în somn tu știi că ești lângă mine. Dimineață m-am trezit ca în zilele de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-o văd cu ochii mei. E o incursiune atât În trecutul familiei mele, cât și În propriul meu viitor. Paradoxul Ienicerilor mă va bântui dacă nu fac ceva ca să-mi descopăr trecutul. Stai, stai, stai, scrise Doamna Peacock/Siramark alarmată. Ce naiba crezi că faci? Vrei să te duci de una singură În Turcia, ți-ai ieșit din minți? Pot găsi ceva relații. Nu e atât de dificil. Cum, Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit? Insistă Doamna Peacock/Siramark. Cât de departe crezi că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată Petite-Ma după ce au convins-o să se Întindă pe canapea și i-au așezat câteva perne moi sub cap. La sajda trebuie să spui Subhana rabbiyal-ala. Trebuie s-o spui de cel puțin trei ori. Așa am făcut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
E un fel de labirint urban. Mai curând un amalgam de orașe adunate Într-unul singur, decât un oraș În sine. Apropo, bucătăria e fantastică. Orice armean s-ar simți aici ca-n rai. Armanoush se opri dându-și seama alarmată ce scrisese. Vreau să spun, În ceea ce privește mâncarea, adăugă rapid. Vai, Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, erai reporterița noastră, iar acum vorbești ca o turcoaică! Nu ai fost cumva turcificată, nu-i așa? Era Anti-Kavurma. Armanoush a respirat adânc. Din contră. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a simțit atât de profund descurajat de liniștea aia neobișnuită, Încât aproape că a fost ușurat când a auzit niște sunete venind de jos. Cineva traversa În grabă casa de la un capăt la altul și după aceea Înapoi; pași alarmați, greoi, grăbiți de parcă ar fi fugit de ceva sau de cineva. Ăsta trebuie să fie Yervant, și-a zis pe când o nouă Îngrijorare i se strecura În priviri, o expresie gânditoare și Înțelegătoare. Fiul lui cel mare, Yervant, fusese Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o mai poți face la loc. Acum, pe când stătea nemișcat În capul scărilor, ascultând liniștea stranie din casă, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu vadă acea imagine cu ochii minții: o rodie spartă, roșie și tristă. Vizibil alarmat și-a strigat soția: — Armanoush! Armanoush, unde ești? Probabil sunt cu toții În bucătărie, și-a zis și s-a grăbit spre primul etaj. După Începutul Primului Război Mondial a fost decretată mobilizarea generală. Deși toată lumea din Istanbul vorbea despre asta, efectele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
savura satisfacția de a fi făcut și ea ceva rău. — Am mințit aproape toată familia ca să pot face călătoria asta. Dacă le-aș fi dezvăluit faptul că mă duceam la Istanbul de una singură, toată lumea ar fi fost atât de alarmată Încât nu m-ar mai fi lăsat să plec niciunde. Așa că mi-am zis, am să mă duc la Istanbul și am să le povestesc totul când am să mă-ntorc. Taică-meu crede că sunt În Arizona cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să Înceteze să mai practice, deoarece Într-o zi se trezise cu o tigaie Încinsă, cu plumb topit, În mână și nu mai știuse ce trebuia să facă cu ea. — De ce mi-ați dat tigaia asta Încinsă? a Întrebat vizibil alarmată. Îi luaseră Încet tigaia din mână și, de atunci, nu Îi mai Încredințaseră niciodată sarcina aceea. Însă acum că subiectul fusese reluat, toate capetele s-au Întors spre bătrână ca să vadă dacă urmărea conversația. Fiind obiectul atenției tuturor de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Norman ciocăni una din ele cu degetul. Erau din material plastic și surprinzător de ușoare. Observă că pe una din plăcuțele de identificare fusese imprimat „JOHNSON“. — Va trebui să purtăm astea? — Da, răspunse Barnes. — Înseamnă că vom ieși? spuse Norman alarmat. — În cele din urmă, da. Dar acum nu-ți face griji. Vă mai este frig? Le era. Barnes le dădu să Îmbrace niște costume strânse pe corp, dintr-un poliester lipicios de culoare albastră. Ted se Încruntă. — Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
faci. POT SĂ FAC ORICE. — Da, bineînțeles că poți. Și atunci de ce nu-ți aduci Înapoi entitățile dorite? NU. NU MĂ BUCUR SĂ FAC ASTA. — De ce nu? Întrebă Harry. HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Nu te supăra, Jerry, spuse Norman alarmat. Pe ecran, nici un răspuns. — Jerry? Ecranul nu răspunse. — A dispărut din nou, spuse Harry, clătinând din cap Îngrijorat. Cine știe ce mai pune la cale micul ticălos. ANALIZE SUPLIMENTARE Norman urcă În laborator ca s-o vadă pe Beth, dar aceasta dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pomenirea unor nume atît de importante cum erau cel al șefului Jandarmeriei Bucureștilor ori cel al șefului Marelui Stat Major, ori apariția, e drept, fugară, a generalului Broșteanu în cercul ofițerilor cu gărgăuni în cap îl obligau să fie atent, alarmat, să ia o decizie. Era sau nu era cazul să anunțe guvernul, pe primul-ministru? Și, dacă da, atunci care să fie momentul potrivit? Dacă ar fi fost după el, o mică demonstrație de forță fi fost suficientă. Ar fi aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai devreme, se răzbună: "Fleacuri", hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: "Tu ce părere ai despre Bătrînul? Ești aici de mai multă vreme". "De ce mă întrebi?" îmi aruncă el o căutătură alarmată. Fiindcă vreau să știu părerea ta". Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și am adormit foarte greu. M-am trezit speriat, nedumerit, în plină noapte. Pe coridoare era o mare agitație. Se auzeau pași grăbiți, voci alarmate, țipete. Cineva striga: "Dați-vă la o parte, nu vedeți că se întinde focul?" Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucît vântul începuse să bată înspre azil, gonind
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
următorul înscris pe listă să se pregătească. La ușă, profesorul Șerban se află față-n față cu tovarășa Niculina Udrea, care are sub braț un dosar pântecos. Îi adresează o privire mirată mai întâi, iar, în final, de-a dreptul alarmată. (,,Va să zică, umblați cu pâra la șef, tovarășe profesor”) vor să spună ochii ei. Nu v-au satisfăcut cele ce v-am spus eu! Cât despre opiniile conducerii liceului, ce să mai vorbim! Halal disciplină! ...”) ,, Sărut mâna, tovarășă Udrea!” ,, Bună ziua, tovarășe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se hrănesc cu Hoitaruluri, În ninsoare. Nu, le spuse. Nu pot. Trebuie să mă pregătesc pentru serviciu. Încercă să Închidă ușa, dar agenta Watson Își strecurase deja gheata În crăpătura cea mică. — Deschideți sau o sparg. Doamna Henderson o privi alarmată. — Nu poți face așa ceva, Îi spuse, strângându-și mai aproape gulerul halatului. Logan clătină din cap și scoase sintr-un buzunar interior o foaie subțire de hârtie. — Ba putem. Dar nu trebuie neapărat. Deschideți. Îi lăsă Înăuntru. Era ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
femei dezbrăcate era prins de un altul. Mobila dispăruse, nelăsând În urmă decât pereții acoperiți cu graffiti și podeaua rece de beton. Un nou tremur o cuprinse. Cum naiba de putea să fie atât de frig? Privi În jos, descoperind alarmată că fusese dezbrăcată. — Nu trebuie să-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele lui Jackie Îngheță. Jamie McCreath era Încă În viață. Va fi nevoită să-l vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de accident, a fabulat el. Myra a făcut ochii mari. — Cine s-a accidentat? — Păi, a continuat el disperat, unchiu’ și mătușa și eu. — A murit cineva? Amory a reflectat o clipă și a dat din cap afirmativ. — Unchiul tău? (alarmată.) — O, nu, doar un cal... un soi de cal murg. În acest punct, valetul scoțian a chicotit: — Probabil că au omorât motorul, a sugerat el. Amory l-ar fi tras pe roată fără remușcări. — Acum plecăm, a anunțat sec Myra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
grupa ta, și cu care el a Încercat să-ți facă toată seara cunoștință) trece din nou, săltăreață, rândul pășește Înapoi, grupulețele fac stânga-mprejur și se concentrează asupra colțurilor Îndepărtate ale sălii, deoarece la orizont apare Kaye, asudat și alarmat, croindu-și drum cu coatele către chipurile familiare. — Ascultă, bătrâne. Am o foarte bună... — Regret, Kaye, dar dansul ăsta sunt ocupat. Trebuie să iau partenera de la un tip. — Dar următorul? — Păi... ăăă... jur că m-am Înțelesc să-l Înlocuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Articolul meu era despre sistemul de antrenament. — Da, dar citatul ăla... Jesse s-a ridicat de pe scaun. — Care citat? — Știi care. „Cel care nu-i cu mine e Împotriva mea.“ — Ei, ce-i cu el? Jesse părea derutat, dar nu alarmat. — Bun. Scrii aici... stai să văd. Burne a deschis ziarul și a citit: „Cel care nu este cu mine, este Împotriva mea, după cum spunea acel gentleman cu notoria lui capacitate pentru diferențieri brutale și generalități puerile’“. — Și ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jours anciens Et je pleure...“ - Cine dracu’ să existe În comitatul Ramilly? a bombănit Amory. Cine să-i cânte versuri de Verlaine, pe o melodie improvizată, unei căpițe ude de fân? - E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dar, pentru un timp, Jefferson Dayles amâna orice hotărâre. Le sublinie femeilor, așa cum făcuse în întâlnirea precedentă, că șansele lui de a fi reales se micșorau de la o zi la alta. Pe când privea la micul grup de fețe dure, strălucitoare, alarmate, simți din nou relația strâns țesută dintre el și aceste conducătoare ale femeilor americane egalizate. Ele erau ale lui, trup și suflet, aproape ca niște bunuri personale sau prelungiri fizice ale sale - armata lui particulară într-o lume în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]