323 matches
-
a Început să se plimbe nervos prin apartament. La un moment dat, s-a retras În ungherul În care nu-l puteam vedea. Tocmai când focalizam mai bine imaginea, Încercând să văd ce naiba făcea acolo, tovarășa mea de temniță, musca albăstrie care se tot rotea prin cameră, a Început să-mi bâzâie supărător pe lângă ureche. Cu un reflex care i-ar fi stârnit ropote de aplauze și celui mai antrenat călugăr shaolin, am prins-o În podul palmei. Eram gata să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vine de la București de două ori pe săptămână, confirmă Poetul, potrivindu-și cravata lată, bordo, care ieșise peste haină. Un om plăcut și serviabil, de bună-credință. Fără strălucire, din păcate... Sticlele s-au tot golit, coborând la piciorul mesei ; degetele albăstrii ale fetei tremură, cerc, în jurul paharului, pe care îl strânge cu ambele palme. Tremură și umerii ei fragili, gâtul subțire și cald. — Sunt vechi prieten cu nevastă-sa, revine după un timp vocea afumată. — Doamna aceea distinsă, mai în vârstă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bluzei negre, din mătase grea, cu guler ascuțit, bărbătesc și mâneci cu manșete. Se ridicase. Înaltă, brună, firavă, strânsă într-un cordon lat de piele. Părul cădea bogat peste umerii fragili. Mâinile lungi și nervoase, picioarele lungi și nervoase. Cearcăne albăstrii. Tenul alb, extrem de alb, ca albul lăptos al fustei scurte, dezvelind pulpele. — Te pregătim pentru o întâlnire. Importantă. Zâmbetul se ascuțise. — Domnul dorește să arăți bine. Măcar normal. Nu suportă violențe. Privirea își schimbase culoarea, negrul devenise și mai negru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și cealaltă parte. Rămase în cadrul ferestrei, cu ochii treziți de adierea proaspătă. Privi cerul alb și pufos, zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un pas. Soarele, pânze subțiri de aer și coroana verde a unui copac uriaș, ca un nor, și curba albă a unei frunți de femeie. Carnea de argilă în care soarele devenea câmp, pământ. Cerul vânăt al zorilor, zidurile caselor albăstrii, panglicile străzilor, luminate de ochii galbeni și roșii ai insectelor alergând, rătăcite, una după alta, faruri după faruri. Soarele, în toate acestea, așa ar fi gândit, amintindu-și cuvintele, desfășurate în jurul ei și pe care încă le primea, plină de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și copii și femei maiestuoase, provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse mâna, vru să-l bată pe umăr
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
radioul țigăncii care vinde semințe. S-a făcut și două, poftim! Un sticlete - același? altul? - vine ca săgeata dinspre zăvoi, se învârte pe lângă ceas, coboară la nisip. Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de napolitană. Burtică galbenă, gât stacojiu, aripi albăstrii, da’ știi mata că ești frumușel? Domnul Popa gândește deseori cu glas tare. Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mic, înainte, își vine în fire, nu e taică-su, e prea înalt, n-are șapcă, nu înjură, nu se clatină, ce mai, nu-i el! Cin’ să fie? Încă un pas. Parcă ar semăna a femeie?! Poartă niște haine albăstrii, vineții, de o culoare nemaivăzută de Ilie decât în cer nu și pe pământ, seara când soarele a sfințit și pe boltă rămâne așa, o lumină. Nu ține mult, nu sunt condiții să țină, dar Iliuță o recunoaște. E Maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
doar din umeri și le face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem ajuta? întreabă și Alexandru. Dar e numai o formulă. Știe și el, știu toți trei și nu se pot împiedica să știe, în lumina albăstrie, în zumzetul compresoarelor de la frigidere, că nu au cum să o ajute. Tudorel: Ce mă tot pisezi, frate? Angheluță (ridică din umeri): Voiam doar să te-ajut. Valetul ăla îți scăpase. Tudorel: Ei aș. Îl joc mai încolo, las’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai multe invenții pentru locomotive. Dar de ce plânge? De ce zace prăbușit în scaunul lui din fața planșetei și varsă într- una lacrimi? Ana îi aruncă mingea. El tresare și o prinde. Zâmbește printre lacrimi, din ochi i se revarsă blânde flăcări albăstrii. Ana șoptește pentru ea, dar se aude până la mine: „Inventatorule dragă, ești un copil mare!”. Acum s-a oprit din plâns și vorbește. Îi spune Anei că îl bucură nespus venirea ei. Ea se miră că îl găsește plângând. El
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
era Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea și energică, astfel că În fața ei păleau toate frumusețile blonde ș...ț. Ea vorbea aproape Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să n-o mai recunosc; să fiu obligat să-i schimb trăsăturile feței; acea paloare de hârtie a tenului fin, prea fin pentru aerul tare al câmpiei din cotul acela al Oltului, o pieliță subțire transparentă: se conturau vinișoarele albăstrii, pulsând la tâmple, când afluxul de sânge sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ia pe miresele imperiale! Stau precum un bujor care înflorește în lumina dimineții. Rochia mea e un amestec de multe nuanțe de roșu. Purpuriu intens brăzdat de galben, culoarea vinului împestrițată cu crem, culoarea caldă a levănțicii diluată până la tonuri albăstrii. Rochia e confecționată din opt rânduri de mătase și e brodată cu flori vioaie de primăvară, reale sau închipuite. Materialul e țesut cu fir de aur și de argint și are pe el mănunchiuri mari de jad, perle și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
abluțiuni purificatoare și printr-un post de 10 zile, după care avea să fie condus de sacerdotul lui Isis spre interiorul templului ei, trecând pragul morții, înaintează printre toate elementele, adorând soarele și divinitățile. Îmbrăcat cu o mantie a cerului, albăstrie, având o făclie în mâini și o cunună pe cap, este prezentat comunității ca o imagine a divinității solare și sărbătorea ziua în care se renăscuse la o nouă viață. În fața simulacrului zeiței, recita o rugăciune entuziastă de mulțumire, prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se descriu mai puțin animalul sau planta specifică, ci mai degrabă, prin clasificare, specia: (21) Și cît de mulți reprezentanți noi ai florei și faunei submarine am admirat la lumina farului nostru electric! Bureți semănînd cu ciupercile, actinii de culoare albăstrie [...]. Clasa spongierilor, prima din grupul polipilor, a fost creată chiar de produsul acesta curios, de un folos de netăgăduit. J. Verne, p. 224 Monografia descriptivă poate astfel să includă cunoștințe aparținînd altor orizonturi teoretice (geografia mediului, valoarea de piață) și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Distanța bi-umerală este mai mare decât distanța bi-creste: umeri largi, șolduri strâmte. Statură subțire sau puternică și musculoasă, de tip atletic, cu membre fuziforme și subțiri, forme suple, piele albă, umedă și caldă la atingere, cu vene mari, proeminente și albăstrii. Fața roză, floridă, cu reflexe aurii și calde, trăsături armonioase, exprimând bunăstarea și sănătatea, păr șaten sau brun, abundent, suplu, cu reflexe aurii, ochi albaștri cu tendință la proeminență și sclerotică foarte albă, privire dreaptă, nări deschise, gura surâzătoare, cu
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
și uscată la atingere, aspră la pipăit, cu vene mari, foarte vizibile sub piele, și sistem pilos foarte dezvoltat pe tot corpul. Fața pătrată, măslinie, expresivă, severă, cu trăsături dure și accentuate, frunte relativ înaltă, păr negru, abundent, cu reflexe albăstrii, ochi de culoare întunecată, negrii, strălucitori, înfundați în orbite, cu slerotică verzuie, privire fixă, pătrunzătoare și arzătoare, nas ascuțit, cu nări mobile, buze subțiri, dinții sunt mai mult lungi decât lați, prin proeminența caninilor. Puls rapid, dar mai puțin plin
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
imediat. Recunoașterea prezenței varicelor esofagiene este simplă (seamănă cu cele de la nivelul membrelor inferioare!); varicele apar ca niște proeminențe sinuoase cu traiect longitudinal, uneori cu aspect tortuos sau de șirag de mărgele, sau chiar aspect pseudotumoral, de o culoare mai albăstrie (fig. 33). CIROZE HEPATICE Diagnosticul pozitiv Criteriile de diagnostic pentru SHR se pot observa în tab. 43. Varice care prezintă un cheag aderent la locul efracției la ore după HDS sau, la zile după eveniment, a unor dopuri de fibrină
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
nimic. Norii trec peste câmp, zilele senine și zilele ploioase se succed în mișcarea anotimpurilor - iar semințele încolțesc în întunericul umed al pământului, dar la anul, iată câmpurile pe care grâul se leagănă ca o mare foarte verde cu luciri albăstrii, și iată mișcarea greoaie a grânelor de aur în iunie! La fel se întâmplă și cu inițierea, îndrumarea și roadele mișcării literare. Din discuții, din contactul cu oameni și fapte, încolțesc cărți, poeme, articole, ce vor îmbogăți viața noastră literară
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noapte în somn". Ce misterios! Ce ingenios! O să te furișezi ca un copil chiulind de la școală cel puțin așa reușesc eu să văd totul în mintea mea. Dar acum te văd în fusta ta indiană și bluza simplă de in albăstriu în grădină, sub frunziș, și pari nici mai tânără, nici mai bătrână decât mine. Mămica mea dragă! Sigur că mă bucur că ai găsit o mobilă care se leagă de tinerețea ta; sigur că-mi place zău că da: lustrul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]