710 matches
-
aleg una la Întîmplare și apăs clanța, ușa se deschide și În partea cealaltă e un birou, la o masă stă un tip care are pe cap o carapace ce se deschide și din ea Încep să iasă niște omuleți albăstrui, uleioși, se urcă unii pe alții, le văd dinții minusculi și albăstrui, dacă ajung la mine, o să-mi mănînce și mie creierul, din tipul de la masă n-a mai rămas decît o carcasă, toată pielea Îi atîrnă ca un sac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
partea cealaltă e un birou, la o masă stă un tip care are pe cap o carapace ce se deschide și din ea Încep să iasă niște omuleți albăstrui, uleioși, se urcă unii pe alții, le văd dinții minusculi și albăstrui, dacă ajung la mine, o să-mi mănînce și mie creierul, din tipul de la masă n-a mai rămas decît o carcasă, toată pielea Îi atîrnă ca un sac, iar acum podeaua camerei e albastră, homunculii mișună și oricît mă străduiesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căzut Ceaușescu. Am senzația că mă ridic din pat și ies pe hol, care e Întunecat, tăiat ici și colo de fascicule de lumină care vin din celelalte saloane. Alerg pe culoar spre capătul lui, unde se vede o lumină albăstruie, de televizor. Dar viteza cu care mă deplasez e neverosimilă, aproape că zbor. Camera din capăt e goală, În mijlocul ei e un televizor fără program. Mă duc la o fereastră și privesc afară. Unde sînt? Se vede un cîmp nesfîrșit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în atitudini de total abandon; pentru ca dintr-odată să se zbenguie nebunatic, exprimând prin întreaga-i făptură concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai este verde, iar pietrișul apare cu o nuanță indigo pal, părând a împrăștia o bizară strălucire peste sumbrul covor de iarbă, ca și cum ochii au devenit extrem de sensibili la contraste. Cu două ore înainte de răsăritul soarelui se desprinde o luminescență albăstruie, peisajul devenind mai luminos, iar peste indigo se aprind ici și colo nuanțe de galben, în timp ce roșul e absent. Roșul petalei de mac ne apare ca un petec de umbră, mai întunecat decât iarba, cu care pare că
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
puternică, datorită depășirii pragului de sus al sensibilității la culori al ochiului, nuanțele par a se confunda (fenomenul Bezold-Brücke). Exemplu concret: în lumina prea puternică, petala de mac pare colorată identic cu floarea păpădiei. Spre amurg, gălbenelele scapără în lumini albăstrui (fenomenul Elisabeth Linné), datorită imprimării unei puternici imagini consecutive. Alt fenomen vizual îl constituie persistența impresiilor - dacă privim câteva clipe soarele strălucitor și apoi ne luăm repede ochii de la el, imaginea sa, ca un disc auriu ne va rămâne (imagine
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
apartamente... Și-i lipsea al 16-lea, al meu ! Nu știu, că nu s-a pus problema. Câte camere habitați ? Habitez trei dar locuiesc doar în două. Știți, trei... Mda. E număr cu ghinion. Ghinion neghinion ar mai fi, domnule Albăstrui... Albăstrel. Așa, Albăstric, ar mai fi o soluție: declarați animalul dizident politic și cereți azil politic la ambasada din Maragonga. Conform teoriei circumstanțelor atenuante, Domnul Albăstrel avea de ales fie coparticiparea la expierea javrei particulare, fie trecerea prin sita măruntă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai îmbietoare! Pe râu pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un fum care mirosea ca roua de pe trandafirii din grădina mea, în zori de zi! Norii erau și ei din vată de zahăr de culoare roz, simpli sau de culoare albăstruie, la fel ca cicoarea pe care mă punea bunica să o culeg cu mare dăruire la începutul fiecărei vacanțe de vară! O briză parfumată și foarte delicată a pus stăpânire pe corpul meu, purtându-mă pe culmile unor munți de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
stropite pe deasupra cu alcool și aprinse, care, pe întunericul ce înainta, încăperile căpătau o atmosferă de basm. De basm halucinant, nemaiîntâlnit, pe altundeva. Și, în timp ce noul model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Îți dădea cadoul și tu nu știai ce să-i spui, fiindcă era o pereche de ciorapi galbeni, În carouri și n-o să-i poți purta niciodată, atît erau de Îngrozitori, cînd ai luat din mîna ei sticluța cu lichid albăstrui, desigur parfum după socotința Armindei, judecînd după culoare și forma flaconului, tocmai cînd se auzi din baie glasul nesuferit al lui Juan Lucas pronunțînd cîteva cuvinte ca o spadă, e cam devreme, spuse și literele care, dacă era după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a uitat de jur împrejur, printre stânci, dar n-a zărit nimic. A înotat ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu brânză. Undele mării se răsfrângeau într-un clipocit melodic, iar apa albăstruie licărea ușor peste pietre. Codrin părea toropit de soarele arzător în mijlocul unui peisaj atemporal parcă. Razele soarelui îl învăluiau ușor, stârnindu-i erotismul. Ar fi dat orice să aibă alături o femeie, să facă dragoste. S-ar fi iubit pe
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lor și buni patrioți, să constituie un permanent izvor de îmbărbătare morală, de călire spirituală pentru toți cei ce țin la prezentul și la viitorul țării noastre. Prof. Dr. V. Tănase „...Eternul fluviu al înțelepciunii românești, și-a adunat apele albăstrui, aici în sânul diamantiu al oceanului fericirii; și iată că surâde pașnic în undele liniștitului argint, ce a fost cândva altar al sacrificiului. Sângele cald al miilor de jertfe se înalță acum din adâncuri dansând monoton și parcă răsfățat în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
brațelor lor ca niște catarge, le ordonă să se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea pe loc. În sfîrșit, chiar și mirosurile calde ale motoarelor Încinse, mirosul de ulei, de benzină și de cauciuc Încins ce scaldă suprafața albăstruie a străzii furioase par minunate, căci se contopesc cu parfumul cald, pămîntesc și dulce al copacilor, al ierbii și al florilor din parcul din apropiere. Strada toată s-a trezit brusc la viață pentru mine, lucru care s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
decît interes, atenție profesională și o expresie asemănătoare cu oboseala și plictiseala. CÎnd Își termină treaba cu stetoscopul, se ridică, Își scoase aparatul din urechi, ridică indiferent, pe jumătate, pleoapele mortului, pentru o clipă. Ochii mortului licăriră cu o privire albăstruie Îngrozitoare. Doctorul se Întoarse și schimbă cîteva cuvinte cu polițiștii care stăteau În jurul lui cu carnetele de Însemnări deschise, cu același aer de răbdare banală și indiferentă, și-și notară conștiincios cîteva cuvinte În ele. Unui Îi puse o Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat cu un pistol, Îmbrăcat În kaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Vreo sută în lungime, și cam șaptezeci de picioare în lățime de spațiu complet gol. Nu se vedea nici un fel de aparatură. Nici mese. Nici scaune. Nici echipament. Podeaua nu părea să fie tot de sticlă, dar avea o tentă albăstruie și era decorată cu niște motive complicate, care se tot repetau. Aspectul acesta de deșert al încăperii unde fusese adus îi provocă o oarecare surpriză. Dar se părea că nu e nimic de făcut decât să aștepte să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întoarse capul, ușa de la dormitor tocmai se deschidea și imediat își făcu apariția mama împăratului. Avu ocazia să-și de-a seama imediat de ce apăruse cu atâta întârziere. Se îmbrăcase cu o rochie vaporoasă, și aspectul general era de văluri albăstrui. Înainte ca Gosseyn Trei să aibă timp să examineze cu atenție noua ei îmbrăcăminte, femeia zise: - L-am chemat pe Breemeg. Te va duce înapoi în Polomar-ul tău. Se părea că venise momentul pentru unui adevăr însă numai unui început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine s-ar fi gândit că Enro va descoperi atât de curând ceea ce faceți! Din fericire ați fost iuți, iar soldații lui din acest sector sunt deja împrăștiați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la plicurile ei. Preotul care stătea lîngă ea se aplecă spre Lanark și i se adresă cu o voce scăzută: — Te afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-și puse mănușa la loc. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-au întîlnit cu tatăl lui, care i-a dus pe puntea unui vapor. în amurg au stat lîngă hornul care emana o căldură plăcută. Aerul era rece între norii de culoarea ardeziei cenușii și marea agitată de culoarea ardezie albăstrui. O terțarolă ca un buștean lung și negru era scăldată de mare, iar într-un capăt, un trepied de fier susținea un glob galben aprins. Vaporul a pornit în larg. Ajunseră să locuiască într-un bungalow, numit cămin, printre costrucții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au rănit. Judecă puțin la asta și amintește-ți apoi crezul subâhțeles al nearistotelianismului, conform căruia două obiecte nu pot fi identice în univers. Gosseyn rămase tăcut. Prin fereastră vedea copacii mai înalți decât cei mai înalți zgârie-nori sfidând haloul albăstrui al cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine s-ar fi gândit că Enro va descoperi atât de curând ceea ce faceți! Din fericire ați fost iuți, iar soldații lui din acest sector sunt deja împrăștiați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]