25,860 matches
-
să se scufunde. Norul sau îndelungata constatare de moment Acest munte mă înconjoară ca un arc îndoit în slobozirea săgeții. Peisaj adânc static cu învâltorat vultur la urmă A se respira vulturii din vulturi până la multiplicare. Uitându-mă prin ochiul albastru cu pâclă la câmpul cu flori din sârmă și sticlă Cerul acesta nearat este rotund și chiar foarte pătrat. Surâd Ca și cum mi-ar fi zburat o vrabie de sub călcâiul întins. Albul - ca ultim scop al zborului Cu o daltă tai
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
iar apoi i-am spus despre vizita mea la Nicolae și despre Chris și Ștefan. - Eram sigură că Nicolae o să-ți dea banii, dacă stă în puterea lui s-o facă, a remarcat ea cînd am terminat. Ochii ei mari, albaștri erau luminoși și fericiți. - A făcut-o numai pentru tine, Alină, ca să te facă fericită, am subliniat. Te iubește cu adevarat. Alină a zîmbit ușor, gînditoare, fără să răspundă. - Următoarea noastră mișcare va fi să-l scoatem pe Andrei din
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
-i! Dacă nu o fi cealaltă!! Prăvălioara mea de lenjerie intimă de dame, dintr-un mic orășel de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subțire și umed, trebuie să aibă o firmă! Pe un fond albastru, o vacă portocalie cu ugerul umflat enorm într-un sutien cu patru sfîrcuri! Sau o iapă roaibă, ridicată-n două picioare, într-un combinezon spumos, bleu-pal! Eventual amîndouă, față-n față, uitîndu-se în sus la o lună mică, trandafirie, ce-
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că elevul într-adevăr furase, dar și din cauză că pedagogul (probabil, un fost torționar) știe să alterneze momentele educative de groază cu cele de grijă părintească: Îmi întinse batista lui, galbenă cu pătrate albastre. Am început să-mi șterg gura cu ea, nu mi-era că i-o murdăresc, era ca și cum mi-ar fi dat-o frate-meu." (p. 26) În Disciplina, antieroul lui Monciu-Sudinski (care povestește alternativ cu Ursescu) își elaborează profesiunea de
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
de thyrs mă sprijineam doar atît cît să-mi fac loc în tufișuri și să pîndesc jivinele pămîntești înc-adormite. Haidoș mă trimisese aici într-un surghiun cu paianjeni, dar eu pe dulful Korin nădăjduiam să-l aflu în tinerețea-i albastră, singurul bărbat cu-adevărat sortit mie de legile nescrise. Insula avea mori de vânt zdrențuite pe lînga care corăbierii bătrîni jucau pelota, atunci cînd nu se hîrjoneau la o carafa de poșirca. Ci Haidoș mă trimisese c-un slujbaș al
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
am spus încă o dată, zvonind către vînt, catre mare, bărbatul acesta spasmodic, pe jumătate tap: alesul întors din adîncuri, un faun saltimbanc, cu arșiță-n carne, sau vreun înșelător de la bărbosul Haidoș, din iad? Haidoș Pe brațe avînd tatuate stripteuze albastre cu pojartier, pe piept, un catarg tremurînd în piele, ca un sfredel, în gură, mahorca, pe cap, cozoroc, si pe nas, ochelari de soare, astfel se-nfățișează zeul Haidoș că un al nimănui corăbier, dar și ca un mustăcind pișicher
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Ce poate "conțîni" o scrisoare? Te scoli dimineața, pe la șase, deschizi geamul, îți faci o cafea mare în vechiul ibric albastru, o torni într-o ceașcă temeinică de teracotă galbenă, iei o carte (de obicei una citită de două-trei ori), respiri, sorbi, citești. Dar vrei să comunici cuiva plăcerea celor trei verbe matinale! Ascuți bine cu lama două creioane "Koh-I-Noor" B
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
meu miroase așa tare! Am și rimel de păr? Zehra își dă jos baticul, că altfel n-are voie în discotecă. Hai c-a postit toată înălțarea lui Mohammed în al șaptelea cer, ce contează câteva ore! Am o geantă albastră? Sunt o dulce, să stau cuminte și să-nvăț, că se-ntorc repede! Nu mai învăț nimic, că mă doare capul de la mirosuri. Și pulovărul de acasă avea așa un parfum fin! Îmi pun cearceaful pe mochetă să mă culc
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
parfum de anghinare uscată la soare.) doar Dumnezeu știe măsura cămășii de forță căreia ei îi spun suflet!... - fericiți cei ce și-o poartă ca pe o ie ușoară/ ca pe o margaretă în părul negru al vieții! * * * un soare albastru răsărit din întunericul nopții-i femeia/ o sfioșenie-n halat de mătase care atunci cînd ți-e rău îți aduce ceaiul amar și-ți sărută sudoarea, îți citește din psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
mai iuți decât mine dar nu mă lăsam deloc, mergând cât puteam de repede, de dragul întrecerii gratuite. Am traversat podul Lidingö într-o stare euforică, de parcă ieșisem din gravitația pământului. Cu vântul mării în păr, privind cu ochi arzători stâncile albastre ale amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
îi apreciază lupta cu "modele" și "grimasele", dar deplînge dezorientarea "gustului său intim". Este de notorietate strania exaltare a lui Herr Doktor în fața unor subproducții literare autohtone, cum ar fi Prințesa Limonata, Hronicul măscăriciului Vălătuc sau romanul Roșu, galben și albastru considerat de critic, într-o criză de autism, "o carte splendidă și diavolească". Estimp, Balzac și Stendhal îi apar ca "proaste modele" pentru literaturile aflate la început de drum, iar Sainte-Beuve face pur și simplu "mahalagism distractiv". Și cum idiosincraziile
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
infinit alveola unui mi bemol ca un nerv în cochilia dintelui cariat îmi place să-mi pipăie nervurile brațelor privirea mirilor zburători ai lui Chagall, acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care mi-i culcă vântul în jurul gâtului în anotimpul albastru îmi place să simt globulele orange ale sunetului de tubă cum îmi diluează sângele din vârful falangelor, ducând mai departe muzica precum un râu ce-și poartă în amonte icrele de nisetru către inima fecundabilă a izvorului, eu sunt doar
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
rînjeau șapte safire de Ceylan?", p. 42); iar dacă Aubrey e neconvingător în travestiul său feminin, la fel de neconvingător e, tot noaptea - în acea ultimă "noapte de catifea și de plumb" în care îl întîlnește naratorul - și ca bărbat, cu pudră albastră pe față, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerck de stuarții de mîna stîngă, ducii de Saint-Albans" (p. 39). Singura scrisoare pe care naratorul spune că a primit-o de la sir Aubrey, fusese închisă cu o "pecete de ceară albastră: un sfinx culcat în mijlocul panglicei unei jaretiere la fel cu aceea ce împresoară scutul în stema Marei-Britanii. Pe panglică citeam cuvîntul 'Remember'" (p. 42). În continuare, naratorul mărturisește că, priceput în chestiuni de heraldică (lucru normal pentru un atît bun
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
face cu acest decalaj de un an? Mai sunt apoi cele șapte inele cu safire de Ceylan pe care le poartă Aubrey și după care naratorul îl va recunoaște în deghizamentul său nocturn-feminin. Simbolismul pasajului, în care figurează proeminent culoarea albastră, ideea îngemănării și a identității (ne aflăm iarăși sub zodia lui doi, a gemenilor, a "Dioscurilor" care se aseamănă atît de mult încît pot fi luați unul drept celălalt) și cifra șapte, nu e greu de ghicit: Această coloare șalbastrulț
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Nicolae Tone domnița poesie face rondul de dimineață ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe gleznele ei luminau ca stelele la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului rotulele nu mai povestesc chiar ne orbeau ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată domnița poesie nu scotea nici un cuvînt nu silabisea nici o literă nu făcea nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar era în tăcerea sa sculpturală foarte tandră și foarte sinceră și foarte
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
fel de șarpe boa cu dinți ferăstrău domnița poesie continua să facă rondul matinal cu pași fermi de cristal mă privea pesemne din cînd în cînd cu obrazul ei fără ochi și mă încuraja să rezist în picioarele ei saboții albaștri scînteiau de-a dreptul divin și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche ale sufletului creșteau două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche ale sufletului creșteau două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de mare finețe ochii nu-i avea cu ea și nici sînii și fără ochi și fără sîni era perfecțiunea întruchipată tinerețea frumusețea și moartea poemului din femeie în femeie călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Aparatul cu claviatură a scârțâit scurt și dintre maxilarele lui a ieșit o limbă de plastic: cartea lui de pacient. "Excuse-me! - a spus, grăbit. Am greșit numărul." "Care număr?" "Numărul casei." "No problem!" - i s-a răspuns, cu un zâmbet albastru. A cercetat, neîncrezător, petecul de plastic. Nume, prenume, adresă - totul era scris corect. Ba chiar, era imprimat și numărul apartamentului, pe care nici nu-l mai spusese. în acel moment înțelese că, în țara în care ajunsese, Numărul lui știa
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
să-l obținem cu orice preț, la nevoie chiar prin forța armelor! ... Ce vis curios! Afară începe să se lumineze de ziuă și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri, se
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
cu soția sa, Lily, care-l completa arzătoare. Eram surprinsă de evocările Bucureștilor de altădată făcute de Ion Marin Sadoveanu, căruia tocmai îi apăruse romanul Sfârșit de veac în București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Emil Brumaru Am hoinărit cu carnea ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
6.00: Ajung acasă, cu genunchii juliți, hainele pline de noroi și mustața desprinsă pe jumătate, cu doar câteva minute înainte să se pornească spre serviciu vecinii mai matinali. Înainte să mă bag în pat, îmi pun lentile de contact albastre și gene false. Ca să nu se ducă naibii, în timp ce dorm, tot secretul pentru care am muncit atât.
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
a plimbat. E așa de frumoasă și de diafană, că, vorba cuiva, îți vine și ție, ca și personajului principal, să te îndrăgostești și să rămâi în ea. Iar creaturile cu care ea e populată sunt splendide. Au corpuri longiline, albastre, cu cozi frumoase, niște ochi ireali, o grație și o agilitate absolut fascinante. Jos pălăria și în fața băieților de la calculatoare, pentru realizarea ei tehnică. Mergeți să vedeți Avatar, dacă n-ați apucat încă. E spectaculos, chiar dacă, luat la bani mărunți
Avatar – un film slăbuţ, dar un desen animat superb! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21304_a_22629]