478 matches
-
nobilele idealuri socialiste". Scoțând pe gură un discurs de cu totul altă natură, oamenii președintelui actual pășesc voinicește pe aceleași cărări primejdioase ce duc direct în prăpastie. Să ne ferească, așadar, Dumnezeu de naivitatea și prostia omului de bună credință! Albeața care li s-a pus pe ochi apărătorilor necondiționați ai d-lui Constantinescu e scuzabila, până la un punct, dar nu e mai puțin vinovată. Cu atat mai mult cu cât simt în ea lașitatea: nu neapărat din iubire îl apără
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
după el. Face câțiva pași pe sub coloane; lampadarele pe care studenții, conform unui obicei venerabil, le-au spart cu pietre nu dau nici o lumină, dar luna de primăvară strălucește pe cerul negru și la picioarele micilor coloane dorice de o albeață argintie se lungește încă o coloană care pare desenată cu o linie groasă de cerneală. Ce de miresme în umbra călduță... Nu departe, ciorchinii de glicină îmbălsămează aerul. Încă un pas, doi, a ajuns pe lunga peluză care se întinde
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
trandafir lucrate,/ Crăcești, semeață nimfă, pînă la șapte leghi!/ și-n pizda ta se-adună toți fluturii din lume,/ Bolnavi să-ți soarbă-n trompe nectarul ce-l secreți,/ ți-ompodobește roua, ți-o bate-n groase brume/ O toamnă-mbolnăvită de-albeață pe pereți./ Ci eu, să te cutremur, îți picur din ibricul/ Cel falnic de alamă, cu ceai rusesc, lindicul!" (Sonetul IX) Sonetele sînt de două feluri: elogii (fetișiste) și fantezii erotice. Dacă Sonetul I este un imn dedicat spermei (,Nu
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
zbătea din toate puterile sub el, dar tocmai în clipa în care începură s-o părăsească puterile, el se înfurie și mai tare, îi trase pantalonii și reuși să-i depărteze picioarele cu genunchiul. Bărbatul rămase o clipă siderat de albeața și frumusețea acelui trup de femeie, după care se aruncă cu puteri sporite asupra ei. Kalina își simțea membrele paralizate. El îi ridică picioarele și, gâfâind ca după o muncă grea, o pătrunse cu brutalitate. Simțindu-l înăuntrul ei, ea
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din ,panorama searbădă a existenței" e, fără îndoială, specialitatea prozatorului. Amorul e zguduit intens de pornirile instinctuale și străbătut de un paroxism al corporalității dezlănțuite, care e tot o formă a disperării
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
Cultul provizoratului răspunde părții orientale din noi, acelei zone umbroase, de dulce reverie a istoriei, de leneșă sprijinire a bărbiei ciobanului în ciomag, în calmul contemplativ al turmei, cînd timpul rămîne suspendat și fluturînd peste abisuri ca o rufă spînzurîndu-și albeața-n cîrlig". Frumos spus și de o mie de ori spus cu același talent. Problema este însă alta. Poate fi pusă extrem de rudimentar și de iritant pentru acei mulți intelectuali de care aminteam și mai sus: cine s-a săturat
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
exuberantă și vibra de tinerețe, iar fiecare răsuflare a ei mirosea a primăvară. Evident, colegele ei se simțeau amenințate, cu toate acestea o întâmpinară cum se cuvine. Însă, de cum ieșea din birou se și apucau să discute, dacă nu cumva albeața tenului ei se datora cremei înălbitoare de import "Fulg de nea", sau dacă nu cumva talia ei de viespe avea legătură cu vreun corset. - Mi s-a părut că văd puțină burtică, spuse o contabilă mai în vârstă celorlalte colege
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
care el, insațiabilul, tânjește epistolar: "On doit languir quand on a perdu une M-lle Lang!" Experiențele erotice sunt multiple și permanente, selecția (dacă e vreuna!) oscilând între chipul angelic ("femeia de mătase, parfum și alb de crin" sau "fragilități de albeață de porțelan de Saxa, ochi... cum ar fi cochilia de melc albastru") și ultima profesionistă, care-i golește buzunarele. Dionisiacul Ion Barbu nu are numai imensa plăcere a trăiri, dar și pe a rememorării, când parcă-și retrăiește clipele euforice
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
de algebră... Imamul mai spune că Piatra de la Mecca a fost ("distinșii mei domni") la început albă, însă răutățile oamenilor au făcut-o neagră, și că omenirea va cunoaște din nou - dacă a cunoscut vreodată -, raiul, când piatra va avea albeața oului curat. * * * Cucerită de romani, prădată de huni, stăpânită când de imperiul otoman, când de cel austriac, Ada-Kalehul era socotit de strategii timpului drept "o săgeată îndreptată spre inima Europei". Acest mic eden, trecut la români prin plebiscit după cel
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
Ce mă doare mai mult Elena Marin Alexe Îmi trec degetele amorțite prin albeața zorilor, mângâind suflul ascuns al naturii îngenuncheate. Când sărut frunza, simt fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
Ce contează cât trăim, spuse primul cu îngâmfare, cel puțin știm că nu am trăit în zadar, ci am fost câteva zile cei mai importanți, mai admirați și mai împodobiți brazi, cum nici zăpada care ne îmbracă acum ramurele cu albeața ei strălucitoare, nu e în stare să o facă! Micul brăduț, care asculta cu interes cele ce se discutau, îndrăzni să spună cu sfială: - Dar pe mine nu mă va lua nimeni? Vreau și eu să fiu împodobit, să mi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ea ca un duș rece. Insinuarea că e speriată îi făcu obrajii să se păteze de roșeață. Rămase o clipă în picioare, iar apoi, cu o mișcare rapidă, își băgă mâna în decolteu și scoase o armă energetică strălucind de albeață. - Dacă nu pleci în clipa asta, trag. Hedrock își depărtă brațele de trup ca un om supus percheziției. - Un pistol obișnuit, zise el uluit, împotriva unui om care poartă o armă defensivă a Arsenalelor? Maiestate, dacă m-ați asculta măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la față înaintea lor. 3. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care nici un nălbitor de pe pămînt n-o poate da. 4. Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, și sta de vorbă cu Isus. 5. Petru a luat cuvîntul, și a zis lui Isus: "Învățătorule, este bine să stăm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: și anume nici un om orb, șchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung; 19. nici un om cu piciorul frînt sau mîna frîntă, 20. nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are rîie, pecingine sau boșit. 21. Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să ardă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
ei, când ea era și mângâierea și ocrotirea lor. Înainte, atunci când erau toți laolaltă, numai ei, numai ei și ea, fără blestematele astea cu sângele stricat, care nu se gândesc decât la binele și plăcerile lor, aruncându-le dintr-o dată cu albeață-n ochi și-acoperindu-i și punând mâinile lor lacome și nedomolite pe ei, de parcă ele i-ar fi făcut, de parcă lor li s-ar fi cuvenit totul și li s-ar fi îngăduit totul! Cu farmecele și ademenirile lor! Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i cărarea, o luă la goană prin pulberea fină, dispărând nălucire-n fumegarea ninsorii. Cerboaica, pe urmele lui, își înfundă cizmele de lup în troian. Zvâcni scurt, cu capul pe spate, ținându-și răsuflarea, orbită de soarele ghețos și de albeața strălucitoare ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
s-a transmis în aceste limbi romanice cu altă semnificație: fr. aube, it., sp. alba înseamnă „zori“ (l-am păstrat și noi cu acest sens, în expresia intră alba în sat „apar zorile“). În latină, exista construcția album in oculo „albeață“, care se regăsește în rom. albul ochilor (cf. și port. alvo de olho), iar sensul din album ovi „albul oului“ apare în rom. albuș. Sensul lui albe „haine albe, lenjerie“ din aromână exista, de asemenea, în latină (apare și la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de asemenea, în latină (apare și la Ovidiu). În română, alb nu este un cuvânt izolat; are o bogată familie de derivate, dintre care unele sunt moștenite din latină: (a) albi < lat. *albire (care avea în latina clasică forma albescere), albeață < lat. *albitia, alboare „lumină difuză, licărire“ < lat. alborem. Dar și searbăd „palid“ vine din lat. exalbidus „albicios“ (nu trebuie confundat cu sarbăd „(despre lapte) acrit“). Unii consideră că și abur ar proveni din lat. albulus „alb ca spuma“, acesta fiind
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
și cu același sens) nu este întâmplător. Ținând seama de cele două criterii menționate, putem aprecia că trebuie considerate „dubioase“ numai derivatele ale căror etimoane nu sunt atestate în latină și sunt slab reprezentate în lumea romanică, de felul rom. albeață < lat. *albitia, rom. păduros < lat. *paludosus, care sunt mai curând formate pe terenul limbii române decât moștenite din latină. Printre derivatele neatestate în latină și prezente numai în română, există unele care se găsesc atât în dacoromână, cât și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
apoi răspunse că zece-cincisprezece ani, spre a realiza o monografie completă a regiunii din punct de vedere geobioantropologic. Ioanide plesni iarăși cu mănușa. Avusese o mătușă care, în vârstă de optzeci și patru de ani, era foarte agasată de o albeață la un ochi, ce se agrava mereu, cu toate tratamentele. "Cum, se indigna ea, toată viața am să rămân așa?" (Ea spunea "toată viața" ca și când milenii de existență s-ar fi deschis înainte-i.) Conțescu mai întrebă cât ar costa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ușa se trînti în spatele lui. Merseră în ceață, ghidați de linia galbenă dintre ei. — îmi vine să cînt, zise Lanark. Știi vreun marș? — Nu. Rucsacul ăsta mă lovește în spate și am mîinile înghețate. Lanark încercă să zărească ceva prin albeața groasă și amușină adierea. Peisajul era invizibil, dar mirosea a mare și auzea valuri în depărtare. Drumul părea să pornească în pantă abruptă, pentru că îi venea greu să meargă repede, așa că fu surprins cînd o văzu pe Rima dispărînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vertij, pentru că unul sau celălalt se rătăcea pe linie. Aceste ghionturi, ca niște șocuri electrice puternice, le impuseră să meargă ca niște somnambuli drept înainte, iar Lanark își pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi și, în albeața din față, văzu o formă imensă și înclinată. Scoase lanterna și o îndreptă în jos. Genunchiul lui se lovise de marginea unei roți de fier ruginite, care zăcea răsturnată pe-o parte și bloca drumul. O ajută pe Rima să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care pîlpîia în el. Cu aripile întinse, aeronava lui părea suspendată, ușor înclinată, între plafonul de stele și podeaua de nori moi care se întindea din orizont în orizont, purtînd cea mai misterios de fascinantă dintre toate culorile, de o albeață nemaiîntîlnită în lumină scăzută. Se subția și se deschidea sub el, și o clipă, mașinăria păru să se răstoarne, pentru că luna strălucitoare lumina prin deschizătură. Privea jos, la cerul reflectat în lacul circular, reflectat și mărit, pentru că scama neagră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca pretexte, adevărata lor țintă fiind îmbogățirea sau traiul bun de pe spatele altora, din spinarea poporului producător. Cei ce exercită industria patriotismului subliniat, înmulțindu-se peste măsură, își fac azi concurență între ei, se dau pe față unul pe altul; albeața care a acoperit ochii spiritului nostru public de la 1858 și până azi a început a se lua binișor; nimeni nu mai crede în povestea glumeață a unui progres de pe saltea, fără corelatul muncii musculare și intelectuale. Asta a început a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]