419 matches
-
-i pentru căpriori, bârne sau cozi de sapă ori de topor. Băiatul cânta dintr-o trișcă veche, pe care se lăuda că i-a lăsat-o un moș din partea tatălui, cioban din partea Todireștilor. Din marginea pădurii, se zărea, prin pâcla alburie, clădirile care formau târgul Hîrlăului: imediat, după Bahlui, se ridica semeață Biserica Sf. Gheorghe, înălțată de marele domn Ștefan, spre stânga era clădirea școlii israelite, în dreapta, după dugheni înghesuite, se zărea Biserica Sf. Dumitru, zidită din porunca feciorului Răreșoaiei. Tânărul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje ectoplasmatice abia se deslușeau între mobile. Se mișcau lent în câmpul camerei fixe, ca niște pești alburii într-un iaz, într-o pantomimă ciudată, de neînțeles, cum ai vedea o scenă pe o fereastră străină. Fetița care stătea jos pe covor, aliniindu-și păpușile pe marginea patului, trebuie să fi fost sora mea, puțin înainte să moară
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe care parcă aruncase cineva un lichid suspect, alburiu și vâscos, se deschidea în peretele îmbrăcat în faianță de lângă cadă. Am intrat acolo și m-am regăsit în aceeași mizeră cabină de closet, strâmtă de abia îmi încăpeau umerii, din visul anterior. Atunci mi-am amintit că sânt urmărit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea ceva ce părea o ceață intens alburie, umplând tot acel spațiu de o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă și învălătucită, ondulîndu-se și umflîndu-se la cei mai fini curenți de aer, licărind în lumina palidă care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc care transforma în friptură sfârâitoare musca martirizată. Curând în tot dormitorul mirosea grețos a proteină arsă. Pereții rămâneau înnegriți din loc în loc, cu câte un punct alburiu în mijlocul petelor, unde fusese musca. "Termină, bă, dracului, că ne-ai împuțit pe toți!" îi mai striga câte unul, dar Măgălie, rânjind ca într-un f:lm cu vampiri, se târa mai departe după "ciocoi", cum își numea el victimele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra alungită ca o laviță de la intrarea în peșteră, mă sprijin cu spatele de stâncă și încerc să-mi obișnuiesc ochii cu umbrele umede de boarea alburie a dimineții, pe cer dispar rând pe rând stelele și nu-mi mai dezlipesc ochii de bolta cerească, am sentimentul confuz că ceva se întâmplă pe cer sub ochii mei, șapte stele au mai rămas și undeva departe, luna, ospățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Iisus Pantocrator, Dacă biserica ar fi avut cupolă, meșterul Luca se scarpină meditativ în barba aspră și căruntă, dacă ar fi avut cupolă mi-aș fi putut permite să fac împrejurul Pantocratorului liturghia îngerească așa cum scrie la carte, hmm, Lumina alburie a dimineții se filtrează fără putere prin sticla colorată a uriașei încăperi și meșterul Luca suferă neîmpăcat de lipsa cupolei, Mai întâi, se-ntoarce el vioi spre mine, să te învăț cum se citesc pereții, și mă ia după umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu-i, darul lui Theo de a face prezente lucruri care sunt absente din tablou, pe fereastra ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine zâmbește cu satisfacție ipocrită, n-aș vrea să mai găsim mașina aceea roșie și să te întorci cu mine în, Uite-o! Anne bucuroasă, ți-am spus! am parcat-o sub un felinar înalt, da! E roșie! la lumina alburie a neonului văd și eu că e roșie, 18 martie, n-am mai văzut în viața mea un roșu atât de frumos în părul unei femei, tabloul lui Toulouse-Lautrec de la Musée d’Orsay, spălându-se, surprinsă femeia cu părul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu o liniștitoare tăcere, ca și cum dintr-o dată vântul de deasupra apelor s-ar fi potolit, Din cauza căldurii de afară, praful se ridică de-o parte și de alta a mașinii, geamurile sunt închise ca nu cumva, și parcă O ceață alburie înfășoară în pături succesive, Știu fără să mă uit prin geamul din fața mea că suntem deja printre subțiraticii mesteceni, prin oglinda ce îmi arată drumul parcurs deja, restrâns la dimensiunile perceptibile ale ochiului imperfect, îmi văd întreaga viață de până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stă scris cu cretă fraza „Adio, scumpe tovarășe Gheorghe Gheorghiu-Dej”, totul, toate și tot. Și i se mai păru că un stol de vrăbii sau prigorii, ce or fi fost, se zvârcoleau În zbor deasupra și prin norul de praf alburiu. Cum i se mai păru că vede cum răsare un soare imens, roșu incandescent, ca steagul Japoniei, dar numai i se păru. În realitate, În văzduhuri și spații se forfecau fără milă iernile, cumplitele ierni. Se nimiceau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas în urechi, astfel că și astăzi încă, ori de câte ori trenul mă duce de la Ratzeburg prin Lüneburg și Hanovra la tipografia editorului meu Steidl din Göttingen, caut cu privirea colinele alburii de steril, care se înalță dintre suprafețele de teren agricol cultivat, rezistând astfel timpului și devenind între timp parte din peisaj. Puțurile de mină, la fel și cele ale minei Siegfried I, au fost închise cu decenii în urmă, terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în cursul minutelor petrecute pe veranda sau în marchiza casei ne-am bucurat unul de altul pe câmpurile cultivate cu sfeclă de zahăr. Ea, vorbind explicit. Toate cele erau numite cu numele lor. În fața muntelui de steril care stătea licărind alburiu sub cerul mai mult sau mai puțin noros, am consumat multe cuvinte despre filme pe care le văzuserăm recent. Unul se numea Lumină de gaz și umbră și acțiunea lui înspăimântătoare se petrecea în cețoasa Anglie; un altul, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare. Larma nebună a păsărelelor. O dimineață micuță și nebuloasă de Început de ianuarie. O dimineață somnoroasă, ghemuită sub cearșafurile ceții alburii. De la poezia dimineții am trecut pe negândite la proza vieții, care mi-a bătut la ușă. Am deschis. Era subcomisarul Grondona. M-a Întrebat ce căutam În cușeta aceea și, fără să-mi aștepte răspunsul, mi-a cerut să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
face să fie la largu lui, mi-am scos dințătorii care mi-i luase cu Împrumut scobitoarea dă la Popolare și i-am descărcat pă masă, Îndulcind manevra c-un festiv și alarmant bau-bau. Cárdenas s-a făcut ca chihlimbaru alburiu și mandea, care văd sub apă, am avut o bănuială vie că dă spăimos o să leșine. Da nici vorbă, mi-a oferit o fumigenă, care io am refuzat-o dă tot, ca să Întăresc suspansu și anguasa densă. Bietu dezorientat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
următoarea săptămână. Cea petrecută în viața viitoare. În general, mă număram printre primii sosiți la o petrecere. Și invariabil eram printre ultimii care plecau. Un rotocol generos de fond de ten, întins cu energie pe față, mi-a gonit paloarea alburie și bolnăvicioasă specifică iernii. Eram adepta școlii de machiaj care mizează nu numai pe calitate, dar și pe cantitate. Și cu toate că pielea bronzată era considerată a fi un simbol al anilor ’80 și total demodată în plini ani ’90, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Se însera pluteam fierbeai și ne iubeam într-un desen pictat cu orizonturi. Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri, vieți cenușii și colbul se răspândea umplându-ne cu vise. Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea albastră cenușie se-nviora. Era târziu și - totuși - ni se părea... dorința miticului ars mustea din luminările încinse
Crepuscul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83712_a_85037]
-
iar mașina înghițea șoseaua și curbele la dreapta și la stânga, din câmpurile alăturate răsăreau sate pe care n-ar fi fost în stare să le descrie mai târziu. Coșuri subțiri și case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de arbori se alăturau drumului și doar după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș. Nu le arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de culoare strălucind în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit de puterea de a-l liniști ori a-i abate gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui pare să umple tot spațiul. Abia atunci mă uit în jos și-mi dau seama că nu mai sunt în apă. Sunt în aer. înot prin aer cu mișcări ample de bras, înălțându-mă din ce în ce mai sus, spre un nor alburiu, ușor zumzăitor. Edo plutește nemișcat, pășind lin prin aer, așa cum a pășit prin mare. Se întoarce cu totul spre mine și-mi întinde mâna. îi simt iar atingerea, incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
incredibil de palpabilă, rece și totuși indefinibil caldă. Nu mai dau din mâini. Mă las trasă de Edo, din ce în ce mai sus, simt materialitatea aerului pe care îl străbatem amândoi și simt, cu o exaltare de nedescris, imaterialitatea pufoasă, precum o spinare alburie de inorog, a norului pe care poposim. 7. Edo aruncă o privire fugară în sus. Cerul se pregătea de asfințit cu un veșmânt cețos, destrămat pe alocuri de scrijelituri albe și stângace de nori, ca într-un desen neisprăvit al
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul dor de hodină. Ațintindu-și ochii alburii și tulburi, Mesalina socoti că bancnotele care ieșeau dezordonat din buzunarul necunoscutului, risipindu-se printre frunzele de nuc, i se cuveneau ei, într-un fel. Găsind că așa e firesc, se apucă să le tezaurizeze după străvechea metodă a inconștientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul eveniment. Prin ploaie, ele conturau la marginea platoului de paradă un semicerc de soldați care se deforma din mers, după vectori preciși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]