761 matches
-
și dacă se petrece ceva În lumea oamenilor, asta se pune la cale acolo, dedesubt.“ „Așa zice părintele Kircher?“ „Nu, el se ocupă de natură, atât... Dar e ciudat că a doua parte a acestei cărți este despre alchimie și alchimiști și că tocmai acolo, vedeți, În problema asta există un atac la adresa Rozacruceenilor. De ce-i atacă pe Rozacruceeni Într-o carte despre lumea subterană? Știa multe iezuitul nostru, știa că ultimii templieri se refugiaseră În regatul subteran Agarttha...“ „Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Elixirului de viață lungă“, Întrerupeam eu. „Tot așa și celălalt templier, Freud“, zicea Belbo, „care, În loc să sape În labirinturile subsolului fizic, sapă În cele ale subsolului psihic, ca și cum despre ăsta n-ar fi spus totul, și mai bine decât el, alchimiștii.“ „Păi tu ești acela care caută să publice lucrările doctorului Wagner“, insinua Diotallevi. Pentru mine psihanaliza e o chestie pentru nevrotici“. „Da, iar penisul nu-i decât un simbol falic“, conchideam eu. „Haideți, domnilor, să n-o luăm așa, razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Agliè asupra Lorenzei, cu voce tare lua În glumă puterea pe care Agliè o câștiga asupra lui Garamond. Poate că fusese și vina noastră. Agliè Începuse să-l seducă pe Garamond aproape cu un an Înainte, Încă din zilele petrecerii alchimiste din Piemont. Garamond Îi Încredințase fișierul ASP-ilor ca să identifice noi victime de stimulat pentru Împănarea catalogului lui Isis Dezvăluită, Îl consulta acum pentru orice decizie, cu siguranță că-i dădea o retribuție lunară. Gudrun, care făcea explorări periodice În fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Piemont. Bramanti se apropie de vasul cu jăratic, aruncă În el ceva și se ridică o flacără, apoi un fum gros și alb, iar parfumul se Împrăștie treptat În sală. E ca la Rio, mă gândeam, ca la serbarea aceea alchimistă. Și n-am agogő-ul la mine. Mi-am pus batista la nas și la gură, ca pe un filtru. Dar deja mi se părea că sunt doi Bramanti, iar Pendulul Îmi oscila pe dinainte În direcții multiple, ca o roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și dacă eu sunt cel mort? Rue des Lombards: din ea se ramifică perpendicular rue Flamel, iar În capătul lui rue Flamel se zărește, alb, Tour Saint-Jacques. La intersecție, librăria Arcane 22, taroc și pendule. Nicolas Flamel, alchimistul, o librărie alchimistă și Tour Saint-Jacques: cu leii ăia ai lui albi la bază, acest inutil turn În stil gotic-târziu, pe Sena, după care Își luase titlul și o revistă esoterică, turnul În care Pascal a făcut experimente asupra greutății aerului și pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de mai sus, care au rămas la nivelul de comprehensiune și analiză al unor monografii parțiale. Din dorința de completare a frumoasei minuțioasei cărți, i-aș sugera domnului Theodor Codreanu câteva gânduri de completare: astfel, descompunerea (putrefacția) este un simbol alchimist, o poartă (sau o condiție) necesară înălțării la cer. De asemenea, oglinda nu admite doar un aspect reflexiv și un spirit narcisiac, ci și un element religios. Ambivalența simbolisticii oglinzii (laic și profan) pretinde similitudinea dintre creația naturală care e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar și medita asupra abisului ontologic, având curajul sa privească în centrul nopții moartea, repunând în ecuație poetică raportul dintre Eros și Thanatos." (op. cit., p. 163). Criticul intuiește o alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze narcisismul, limitele eului, făcând un pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist, Bacovia nu s-a mulțumit, însă, niciodată cu încremenirea propusă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze narcisismul, limitele eului, făcând un pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist, Bacovia nu s-a mulțumit, însă, niciodată cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el nici nu este un poet monocord, cum încă se mai crede." (op. cit., p. 211). În multitudinea de aspecte surprinse și dezbătute într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 257). În concluzie, subscriem la această frumoasă metaforă critică, ce-l proiectează pe Grigore Vieru în cea mai atrăgătoare lumină: Fiind un bacovian de contrast, Vieru a abandonat (asta e o certitudine) și alchimia negativă, atât de paradoxală. Reamintesc, alchimiștii voiau să transmută plumbul în aur. Bacovia a procedat à rebours: a degradat aurul în plumb. Grigore Vieru transformă vegetalul în aur. Florile lui nu mai sunt de plumb, ci sunt flori de aur, flori de lumină" (op. cit., p. 258
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a patrusprezecea zi din decembre, /îl găzduia la sine pe messer Nostradamus”, conlucrând totodată cu duhurile necurate, de care nu poate scăpa nici după ce le alungă, fatal urmărit de o notă din pianul unde se oploșise Satan; în fine, farmacistul alchimist se dedă practicilor sale ocult medievale, într-un text memorabil (Farmacistul). Scrise în ultimii ani de viață, aceste balade dau măsura deplină a imaginarului insolit al poetului. Afirmat mai întâi ca prozator, cu Roata cu șapte spițe, ce alcătuiește apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
voia să spună. Începuse să-mi placă, așa cum ne plac chiar și cele mai perimate figuri de stil atunci când sunt bine mânuite în contexte adecvate. În timpul mesei, am discutat despre universul acvatic. Pentru el acesta era un adevărat laborator de alchimist unde fiecare obiect avea propria lui valoare, misterioasă, o istorie care trebuia decodată, explicată. El făcea în așa fel încât această istorie să pară esențială, poetică. După masă, se ridică întrebându-mă: - Ce-ai de gând să faci acum? Stătea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dimineții Și, prin iubire, soarta mi-o accept. 29 iunie 2011 Tratament ideal Ne transformăm în medici, spre-a vindeca pastișe Prin lumile bolnave, căzute la pământ, Și înfruntăm, integri, ipocrizii fățișe, Având doar gânduri bune drept acoperământ. Noi suntem alchimiștii reinventați de gloate, Venim cu elixirul iubirii la oblânc, Ne tălmăcim povestea de mai presus de toate, Și-n dorurile vieții tăiem cât mai adânc. Ni s-au impus scenarii, ni s-au fixat repere, Asigurări de casă, asigurări de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Evul mediu, omul a visat să obțină aurul creîndu-l. Mai târziu, el s-a consolat să-l găsească. Oricâte zâmbete ne-ar stârni regia ocultă din jurul retortelor ce fierbeau inutil, putem vorbi doar de amăgire. Și nu le putem contesta alchimiștilor o îndrăzneală de care aventurierul, gata să împuște pentru o pepită de aur, va râde. Neobținând nimic, ei vroiau totul. Cu mâinile goale, vorbeau de piatra filosofală. Icar e, poate, un mit mai potrivit pentru Evul mediu decât pentru Renaștere
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe care l-au traversat cândva căutătorii de aventuri și de aur. Un Cortes și ceilalți spanioli din Estremadura, "leagănul conchistadorilor", care recunoșteau cu insolență că n-au mers în America să are pământul. Săgeata gotică devenise catarg de corabie. Alchimiștii îi cedaseră locul lui Columb. Acum, omul nu se mai amăgea că ar fi în stare să creeze aur. Mai realist decât cei ce se îmbătaseră cu iluzia că-l vor crea ei înșiși, vroia să-l smulgă din mâinile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
are nici un fel de făgaș. Din cauza a ceea ce sunt și din cauza a ceea ce ai văzut, eu am devenit ținta unei teribile fascinații pentru tine. Eu sunt un cap retezat din categoria celor pe care le foloseau triburile primitive și vechii alchimiști după ce le ungeau cu uleiuri și le puneau pe limbă o bucată de aur ca să le facă să rostească profeții. Și cine știe dacă nu cumva, stând prea mult în compania unui cap retezat, aceștia nu ajungeau să capete o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
4% sub chipul de matroană al Teclei Molinari, născută În urmă cu patruzeci și opt de ani, la Colleferro, unde a și luat diploma În economie, fiind deja consilier comunal și având ca hobby voluntariatul și bucătăria, ultima carte citită Alchimistul. 46,7% pentru avocatul Elio Fioravanti, onorabil al Republicii Italiene din 1994, laureat În jurisprudență, principe de drept privat, titular al unuia dintre cabinetele cele mai renumite din Roma, unde s-a născut În urmă cu cincizeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Penal. — Astăzi trebuia să vii la prânz la Camilla? Îl Întrebă cu o superficialitate amețitoare. Cum ar fi putut să uite? Da, chiar astăzi. Chiar dacă prietenii Îl așteptau la Battello Ubriaco pentru a celebra explozia - marea lui realizare de mic alchimist, chimist și comandant. Dar mai ales pentru a discuta strategia de opunere În fața ordinului de evacuare. Se grăbi să confirme. Când Maja te convoacă la prânz, alergi ca un câine. Și nu te rușinezi deloc. Dimpotrivă, ai vrea să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cel mai „primitiv”, de pildă, debutul oricărei lecturi este marcat de niște axiome personale. Uite, Manolescu spune că, scriind despre cutare scriitor, și-l Închipuie ca pe un bijutier care Își șlefuiește maniacal productele, pe altul și-l Închipuie ca alchimistul izolat de lume și decantând la nesfârșit etc. Sau tot aici ar intra portretele imaginare pe care le pictăm singuri scriitorilor pe care Îi citim - desigur, și În funcție de datele pe care ei le presară În text, cu care ei ne
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
profunde” pe care Eliade le dă pe marginea romanului și care sunt sugerate din varii motive: biografie personală, conjunctură istorică și politică, deslușiri academizante sau, pur și simplu, mistificări sublime, de genul celor la care recurgeau În vechime gnosticii sau alchimiștii pentru a-și „ascunde” opera. Problematica adevărată a romanului - s-a considerat În cele din urmă - a fost premeditat „acoperită” de Eliade cu o cupolă mistificatoare, camuflată simbolistic și epic, consecința fiind că dacă vrem să Înțelegem totul așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care putea intra În relație cu pneuma mundi, cu anima mundi, cu acea rețea de energii și influențe cosmice prin care poate fi controlat Întregul univers. Imaginarul avea o funcție de-a dreptul magică - el era folosit de practicienii imaginarului (alchimiști, magi, cabaliști) pentru a-și impune voința asupra spiritelor elementare, asupra duhurilor naturii, asupra spiridușilor care controlează elementele. Imaginarul avea așadar o dimensiune metafizică și era văzut ca o forță cosmologică. Cultura europeană moștenește până În secolul XX acest transcendentalism. E
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să le respecte. „Tot ce se află pe fața Pământului se transformă necontenit, fiindcă Pământul e viu și are suflet. Noi facem parte din acest suflet și rareori ne dăm seama că el lucrează totdeauna pentru binele nostru.” (Pablo Coelho - „Alchimistul”)
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Panainte Elena Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93129]
-
étrusque", "garnies de bandes en fer boulonnées, apparentes, terminées en façon de flammes" sont murées; elles semblent être de vraies portes d'enfer. Espace interdit pour les autres membres de la famille, le cabinet est le lieu où "seul, comme un alchimiste à son fourneau", Grandet vient "choyer, caresser, couver, cuver, cercler son or". L'astuce du "bonhomme", Faust de l'âge moderne, stimule les imaginations: "de manière que les gens d'affaires, voyant toujours Grandet prêt à tout, pouvaient imaginer qu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va destăinui tainele pline de înșelăciune ale stăpânului, ava fugind de rușine din mijlocul grupului în momentul în care este deconspirat. Sluga dezvăluie auditoriului curios metodele folosite de alchimiști în căutarea obținerii aurului și aduce în prim plan și imaginea unui preot naiv, dar lacom, care, din dorința de parvenire, va fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va dezvălui, cu nonșalanță, felul în care îi păcălește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
momentul în care este deconspirat. Sluga dezvăluie auditoriului curios metodele folosite de alchimiști în căutarea obținerii aurului și aduce în prim plan și imaginea unui preot naiv, dar lacom, care, din dorința de parvenire, va fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va dezvălui, cu nonșalanță, felul în care îi păcălește și îi convinge pe oameni de necesitatea cumpărării iertării divine în vederea unei vieți fericite, cum le ține predici și pozează în om evlavios. Este din nou o critică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1994 (în colaborare cu Lucian Vasiliu). Traduceri: Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, pref. Em. Condurachi, București, 1980 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere, București, 1991 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Făurari și alchimiști, București, 1996 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Mituri, vise și mistere, București, 1998 (în colaborare cu Maria Ivănescu), Mitul eternei reîntoarceri, București, 1999 (în colaborare cu Maria Ivănescu); Magia și vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi, coordonator Robert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]