409 matches
-
ieftin. Nici nu știu ei ce pierd. Sau poate că de-acuma nu mai sunt ei cei care pierd... LA LOC teleCOMANDA Un individ soft printre români hard Alex SAVITESCU Poveștile despre oameni bogați sunt presărate întotdeauna cu mirosuri de alcov. Nu poate spune nimeni cu precizie dacă intrigile „compromițătoare“ despre avuți sunt atât de relevante pentru viața lor sau sunt aduse în story de documentariști la fel de invidioși pe succesul semenilor lor ca telespectatorii. Cert este că aproape nici o biografie în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
din grup urcase la etaj și exersa la pian În camera vecină. După preliminariile obișnuite, „Valsul măgarilor“, unul dintre ei a atacat melodia Copii În pădure și o voce ușoară, de tenor, a făcut să se audă cuvintele și În alcovul lor: „Dă-mi mîna ta - Voi constata Că am plecat ca să visăm.“ Isabelle a fredonat Încet melodia și a tremurat, simțind mâna lui Amory peste a sa. — Isabelle, a șoptit el. Știi că sunt nebun după tine. Sper că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu o blondă al cărei soț făcea parte din poliția militară și era detașat în Europa. Așa l-a cunoscut pe Howard Hughes și a început să racoleze pentru el pipițe de la țară dornice să devină vedete, plantându-le în alcovurile sexuale pe care marele magnat le pusese pe picioare în întregul Los Angeles. Prosperitate pe toate fronturile: slujba, bănetul, relația amoroasă cu Laura Considine. Asta până pe 21 iunie 1946, când un pont anonim l-a trimis să verifice o vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-și un picior subțire ca un băț peste celălalt, ca să le țină laolaltă. Loew trase niște scaune în jurul său, formând un semicerc. Smith îi făcu cu ochiul și se așeză. Mal văzu cutiile de carton pline cu dosare, ce ocupau alcovul din sufragerie, și patru mașini de scris puse una peste alta într-un colț, pentru a-i permite echipei să pună la punct documentele necesare pentru marele juriu. Ellis Loew se pregătea de război, iar casa lui de vacanță servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bucuros la dispoziție. Când rosti ultimele cuvinte, bătrânul aproape se înecă. Întinse mâna după pachetul de țigări. Ellis Loew, cu un pahar de apă în mână, ajunse primul la el. Lesnick înghiți, tuși, înghiți iar. Dudley Smith se duse în alcovul din sufragerie și bătu darabana pe dosare și pe mașinile de scris - gesturi inutile și deloc caracteristice pentru sarcasmul său irlandez. Se auzi un claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tradu- cere în engleză a poemului homeric). Alți exegeți au dat episo- dului în discuție o interpretare alegorică. Pentru un Georges Devereux, încercând să afle dacă eroul cunoaște „secretele patului”, Penelopa testează de fapt dacă acesta îi cunoaște „secretele de alcov” și „obiceiurile sale sexuale” (Georges Devereux, Femme et Mythe, Flammarion, Paris, 1982, pp. 259-260). Vezi și exegeza lui J. Starobinski (64, pp. 103-107). După părerea mea, episodul comentat are la bază un arhaic ritual de întemeiere și de organizare dendrolatrică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă roiul frunzelor/ de pe fețe.// Netrebnici sunt morții solemni,/ morții sociali neîndurându-se/ să se părăsească pe sine.// Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
delicioasă (chiar așa!) carte de proză, "Blanca", pe care am citit-o dintr-o răsuflare. E o poveste de dragoste care se consumă așa cum arde focul mocnit, care nu pârjolește, nu emană fum, ci dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în povestea de acolo? Sau mai abrupt: Cine e Blanca, domnule Pantea? Te rog să nu ne amăgești cu vechea butadă: Blanca sunt eu! Că nu te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
metaforă pentru mălai? Și ochii... cum își scot ei somnul cu penseta? Nu-i doare? Să citim mai departe, poate că textul se clarifică singur: „ ...cu penseta mov / care-atât de mult se asortează / cu ghilotina aproape nouă, / ghiftuită-n alcov, / unde vin pufoase promenade / să clocească păpădii / în loc de ouă.“ Nu se clarifică. Pentru Nicolae Sârbu nu este o problemă să combine fantezist cuvintele. Mai greu îi vine, probabil, să se exprime inteligibil. Ni-l putem imagina dând replici sofisticate în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora dispăruse în alcovul alb, roz, mauve, plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane și roze pe pereți. Mini se cuibări în colțul ei bun, dispusă spre o legănare plăcută. O zdruncină oprirea la poartă. Acum, era închisă. De undeva, dintr-un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
femeie cinstită de speța cea mai bună, pe ale cărei calități de interior le stima mult, explica uscatul Rim, și cuvintele "cinste" și "stimă" sunau solemn. Portretul Lenorei la oraș satisfăcea intuițiile lui Mini. Așadar, câteva zile în fiecare sezon, alcovul unei văduvii provizorii era mutat Ia Lina, întrerupt de scurte campanii cu trăsura în Lipscani. Dar acum în urmă mai venise oare Lenora și cum de nu o întîlnise la ei? Nu! Lenora în ultimul timp plecase la Viena, unde
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cele două trupuri se suprapuneau desăvârșit, dar un așa de mare contrast era totuși ceva rar. Cu un creion fin în degetele cugetărei, Mini acum făcea un desen în care trupul sufletesc al lui Rim, plin de ispite, iubitor de alcov și parfumuri, nevqit să-și exteriorizeze aptitudinile pasionale prin fizicul aceluiași Rim, făcea contorsiuni desperate și comice. Acel fra-diavolo interior, cu pofte și voce grasă, făcea pe Mini să râdă înăuntrul ei cu hohot. Ideea că Rim are în el
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sigur că vor locui la ea. La Elena, cum era firesc, nu vrea Lenora. Și Rim. . . Mai ales că nu puteai ști cât durează.. . In adevăr, Rim nu putea decât să renege o Lenora bolnavă și care dușmănea amorul și alcovul. Viteza mare nu le îngăduia multă conversație. Lina își rumega în tăcere grija și Mini era încă mirată de finalul paradoxal al unui roman născut cu modestie de romanța mizileană a unei văduve amoroase și din episodul simplu al unui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ai săi - comandantul militar și Patru - ocupând poziții în picioare pe lângă scaune. Păreau să mai fie și alte câteva intrări în această mare încăpere. Din locul unde se oprise, în spatele lui Draydart, Gosseyn putea să vadă o parte dintr-un alcov care fără îndoială, ducea undeva. Mai existau trei uși acoperite cu draperii, câte una de fiecare perete. Acestea se adăugau celei prin care intrase el. Așadar, iată-l aici... așteptând. Gosseyn nu simți în mod deosebit nevoia de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
al lui, în niște evenimente nemaipomenite, dar așteptând acum după un băiat - rege de la care nu se puteau aștepta decât să le facă noi necazuri. La câteva momente după această reacție negativă a sa. băiatul intră cu pași repezi prin alcov. În mod surprinzător, puțin după ce intrase, copilul-âmpărat șovăi de mai multe ori vrând parcă să se oprească. Apoi, părând că luase o decizie de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Așa păru să fie pronunțat ultimul cuvânt: Stabiliment. Curteanul Breemeg se înclină: - Foarte bine, Majestate, totul se va face imediat. Tânărul împărat se răsuci să plece: - Eu o să fiu acolo. Gosseyn stătu liniștit, dimpreună cu ceilalți, până ce băiatul intră în alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
timp să se gândească la asta acum. Erau prea multe lucruri de făcut. Gosseyn se grăbi să se adreseze noilor veniți. - Mama împăratului trebuie să apară dintr-un moment într-altul. Vă rog să intrați acolo - el arătă către un alcov care ducea la o ușă pe care abia o zărise puțin mai devreme, habar n-avea unde ducând. Lăsați-mi timp să-i explic doamnei ce... Ei se mișcară cu iuțeală. Chiar și puternicul Enro, conducătorul Celui Mai Mare Imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
acela era momentul potrivit - dacă era posibil să fie unul. Bărbatul își luă inima în dinți și spuse: - Permisiunea ta a fost deja auzită prin intermediul meu și autoritatea ta acceptată - așa că, iată-i! Spunând acestea, el arătă cu mâna spre alcov. Și, deși ceea ce spusese era o minciună, era cu siguranță mai bine că fusese avertizată mai înainte. Dar, chiar și așa, ea făcu ochii mari. Și se dădu un pas înapoi. După care, încurajările lui o mai liniștiră oarecum. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
întoarse către mama împăratului și întrebă: - Doamnă, există vreun loc unde putem să-i ascundem pe oamenii aceștia până ce hotărâm ce e de făcut și cu cine ar trebui să vorbească? Fața ei frumoasă se relaxă într-un zâmbet: - Prin alcovul acesta. Ea arătă spre locul unde el îi ascunsese mai devreme. - O ușă dă într-un apartament desul de mare, cu mai multe dormitoare. Noi îl folosim - eu și Enin când avem rude venite în vizită. Aceasta părea cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
tine. Așa că, după cum s-a dovedit, tu ai fost partea cea mai receptivă a întregului proces. - Dar în sensul contrar. Nu primi nici un răspuns. Femeia stătea în fața lui, fără vorbă. - Mulțumesc, spuse Gosseyn. Spunând asta, ieși pe ușă, apoi, prin alcov, în camera unde mama împăratului stătea de vorbă cu un bărbat de înălțime mică, ciudat și foarte nervos. Nedorind să-i întrerupă, Gosseyn se opri. În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vorbă cu un bărbat de înălțime mică, ciudat și foarte nervos. Nedorind să-i întrerupă, Gosseyn se opri. În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
protestele împotriva acestei pierderi de timp, îl numi: - Președintele Blayney? spuse el. Șeful ales al continentului Americii de Nord spuse: - Mă aflam din nefericire, singur în biroul meu când am simțit acea senzație ciudată. Și, în momentul următor, m-am trezit în alcovul acestui restaurant, fără gărzile mele. După ce am făcut câțiva pași, a apărut acel maâtre d'hotel, evident deja pus la curent; pentru că a spus: "Pe aici domnule Președinte." Blayney adăugă: - L-am rugat, cum era normal, să anunțe la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de șoc, privirea lui Gosseyn se mută puțin mai la o parte și localiză un punct pe podeaua acoperită cu un covor, aflat cam la doi metri, peste umărul îngrijitorului. Fotografie o bucată de podea aflată chiar la intrarea în alcov, fără să mai dea vreo atenție camerei din spatele lui - dar își formă repede părerea că era probabil salonul apartamentului îngrijitorului. - Mulțumesc, spuse el politicos. Când se dădu înapoi de la ușă, aceasta se închise cu un pocnet. Gosseyn se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
spionat prin gaura cheii. Numără până la treizeci, pentru că bărbatului mai în vârstă îi trebuia cam un minut să ajungă la telefon. Fotografie mental o porțiune de podea din locul în care se afla. Apoi făcu saltul dodecimal în locul fotografiat lângă alcov. Când deveni din nou conștient, auzi vocea îngrijitorului spunând: - Spune-i domnului Gorrold că... că individul acela Gosseyn, s-a întors. Păru să asculte un răspuns pentru că, după alte câteva momente, vocea spuse aprobator; - Bine, bine. În momentul acela, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mă pricopsește noaptea nevastă-mea, Lilith...” De jos se auzi un chicotit sec, urmat de o tuse convulsivă, și imediat Noimann Își dădu seama că intră Într-un joc alunecos, din care nu va ieși cu bine. Anumite intimități din alcov nu trebuiau să răzbată În afară. Ca și cum ar fi ghicit că bărbatul aflat În pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]