385 matches
-
rețin informația pentru cât mai mult timp. Să nu uit. O ceașcă de ceai bun. Și mă duc să fac niște sandviciuri, da? Cu șuncă sunt bune? Mama Își face de lucru cu ceainicul În bucătăria apartamentului. Mai degrabă un alcov decât o bucătărie, nu e loc decât pentru o persoană. Nici nu mănânc sandviciurile, dar acum câțiva ani am avut un puseu de maturitate când mi-am dat seama că scopul sandviciurilor mamei nu e să fie mâncate. Ele reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ai săi - comandantul militar și Patru - ocupând poziții în picioare pe lângă scaune. Păreau să mai fie și alte câteva intrări în această mare încăpere. Din locul unde se oprise, în spatele lui Draydart, Gosseyn putea să vadă o parte dintr-un alcov care fără îndoială, ducea undeva. Mai existau trei uși acoperite cu draperii, câte una de fiecare perete. Acestea se adăugau celei prin care intrase el. Așadar, iată-l aici... așteptând. Gosseyn nu simți în mod deosebit nevoia de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
al lui, în niște evenimente nemaipomenite, dar așteptând acum după un băiat - rege de la care nu se puteau aștepta decât să le facă noi necazuri. La câteva momente după această reacție negativă a sa. băiatul intră cu pași repezi prin alcov. În mod surprinzător, puțin după ce intrase, copilul-âmpărat șovăi de mai multe ori vrând parcă să se oprească. Apoi, părând că luase o decizie de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Așa păru să fie pronunțat ultimul cuvânt: Stabiliment. Curteanul Breemeg se înclină: - Foarte bine, Majestate, totul se va face imediat. Tânărul împărat se răsuci să plece: - Eu o să fiu acolo. Gosseyn stătu liniștit, dimpreună cu ceilalți, până ce băiatul intră în alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
timp să se gândească la asta acum. Erau prea multe lucruri de făcut. Gosseyn se grăbi să se adreseze noilor veniți. - Mama împăratului trebuie să apară dintr-un moment într-altul. Vă rog să intrați acolo - el arătă către un alcov care ducea la o ușă pe care abia o zărise puțin mai devreme, habar n-avea unde ducând. Lăsați-mi timp să-i explic doamnei ce... Ei se mișcară cu iuțeală. Chiar și puternicul Enro, conducătorul Celui Mai Mare Imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
acela era momentul potrivit - dacă era posibil să fie unul. Bărbatul își luă inima în dinți și spuse: - Permisiunea ta a fost deja auzită prin intermediul meu și autoritatea ta acceptată - așa că, iată-i! Spunând acestea, el arătă cu mâna spre alcov. Și, deși ceea ce spusese era o minciună, era cu siguranță mai bine că fusese avertizată mai înainte. Dar, chiar și așa, ea făcu ochii mari. Și se dădu un pas înapoi. După care, încurajările lui o mai liniștiră oarecum. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
întoarse către mama împăratului și întrebă: - Doamnă, există vreun loc unde putem să-i ascundem pe oamenii aceștia până ce hotărâm ce e de făcut și cu cine ar trebui să vorbească? Fața ei frumoasă se relaxă într-un zâmbet: - Prin alcovul acesta. Ea arătă spre locul unde el îi ascunsese mai devreme. - O ușă dă într-un apartament desul de mare, cu mai multe dormitoare. Noi îl folosim - eu și Enin când avem rude venite în vizită. Aceasta părea cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
tine. Așa că, după cum s-a dovedit, tu ai fost partea cea mai receptivă a întregului proces. - Dar în sensul contrar. Nu primi nici un răspuns. Femeia stătea în fața lui, fără vorbă. - Mulțumesc, spuse Gosseyn. Spunând asta, ieși pe ușă, apoi, prin alcov, în camera unde mama împăratului stătea de vorbă cu un bărbat de înălțime mică, ciudat și foarte nervos. Nedorind să-i întrerupă, Gosseyn se opri. În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vorbă cu un bărbat de înălțime mică, ciudat și foarte nervos. Nedorind să-i întrerupă, Gosseyn se opri. În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
protestele împotriva acestei pierderi de timp, îl numi: - Președintele Blayney? spuse el. Șeful ales al continentului Americii de Nord spuse: - Mă aflam din nefericire, singur în biroul meu când am simțit acea senzație ciudată. Și, în momentul următor, m-am trezit în alcovul acestui restaurant, fără gărzile mele. După ce am făcut câțiva pași, a apărut acel maâtre d'hotel, evident deja pus la curent; pentru că a spus: "Pe aici domnule Președinte." Blayney adăugă: - L-am rugat, cum era normal, să anunțe la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de șoc, privirea lui Gosseyn se mută puțin mai la o parte și localiză un punct pe podeaua acoperită cu un covor, aflat cam la doi metri, peste umărul îngrijitorului. Fotografie o bucată de podea aflată chiar la intrarea în alcov, fără să mai dea vreo atenție camerei din spatele lui - dar își formă repede părerea că era probabil salonul apartamentului îngrijitorului. - Mulțumesc, spuse el politicos. Când se dădu înapoi de la ușă, aceasta se închise cu un pocnet. Gosseyn se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
spionat prin gaura cheii. Numără până la treizeci, pentru că bărbatului mai în vârstă îi trebuia cam un minut să ajungă la telefon. Fotografie mental o porțiune de podea din locul în care se afla. Apoi făcu saltul dodecimal în locul fotografiat lângă alcov. Când deveni din nou conștient, auzi vocea îngrijitorului spunând: - Spune-i domnului Gorrold că... că individul acela Gosseyn, s-a întors. Păru să asculte un răspuns pentru că, după alte câteva momente, vocea spuse aprobator; - Bine, bine. În momentul acela, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
spre a termina lucrarea. El așteptă un timp oarecare, însă valetul Zaharia Constantinovici, neliniștindu-se că n-aude nici un zgomot în cameră, deschise în fine ușa. El văzu cu spaimă pe împărăteasa răsturnată între cele două uși ce conduceau din alcovul său spre garderobă. Ea era deja fără cunoștință și fără mișcare. Alergară la favoritul, care locuia dedesubt; fură chemați medici, tumultul și consternațiunea se răspândiră în toată casa. Întinseră o saltea aproape de fereastră și o culcară acolo; [î ]i lăsară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
teorie a conspirației, care să aducă o schimbare în istoria clasică. Deoarece titlul lucrării noastre de doctorat este Societatea europeană în memoriile apocrife din Marele Secol abordarea temelor apocrife ne-a condus prin labirintul fascinant al intrigilor, de la cele de alcov la conspirațiile politice. De asemenea, apocrifele oferă o nouă perspectivă asupra istoriei, care, uneori, poate fi de-a dreptul surprinzătoare. Considerăm că o teză de doctorat presupune și, implicit, impune promovarea unei noi viziuni și perspective asupra unei teme date
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
aceste lucrări contribuie la formarea unei imagini complete asupra secolului al XVII-lea, la curtea Franței și în Europa de Vest. Ele oferă punctele de vedere ale autorilor privind viața la curte, modul de petrecere a timpului liber, conspirațiile și intrigile de alcov. Mai ales la curtea regală franceză, atât de animată prin numărul mare de supuși care gravitau în jurul Regelui Soare, intrigile picante au fost notate cu sârguință de către autorii oficiali și de cei anonimi. Ludovic al XIV-lea știa cât de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a memoriilor nepoatelor cardinalului Mazarin, Hortensia Mancini, ducesă de Mazarin, și Maria Mancini, soția marelui conetabil al regatului Neapolelui, Collona. Alături de romanele romantice apocrife, de o mare popularitate se bucurau și scrisorile apocrife galante, care povesteau mai ales comploturile de alcov. Cele mai cunoscute scrisori au fost cuprinse în doua volume. În primul, intitulat Les Lettres Sinceres d`un gentilhomme francois, sunt descrise aceste scrisori apocrife ca fiind o controversă politico-religioasă. Autorul adaugă că domnul care a scris aceste scrisori nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în mișcare reprezentația. Fără îndoială, acestui teatru social i se alătură intrigile din culise, o zi bună fiind considerată una în care au fost puse la cale cât mai multe comploturi amoroase, sau în care au fost dezvăluite rivalități de alcov. Autorii misterioși din spatele scrierilor apocrife au reușit, cu înțelepciunea, ipocrizia, umorul sau sarcasmul lor, să ne dezvăluie adevăratul chip al domniei Regelui Soare. CONCLUZII în Franța, numărul mare de scrieri apocrife poate fi privit ca o formă de evoluție culturală
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
oferă date și perspective noi de analiză privind modul de viață, comportamentul, manierele și strategiile politice ale personalităților politice și ale clasei nobiliare din secolul al XVII-lea. Sub protecția anonimatului au putut fi abordate subiecte politice și drame de alcov care au fost expuse cât mai exact cititorilor. Istoria ne prezintă doar date și evenimente. Istoria literară este o disciplină care se ocupă de studiul literaturii pe perioade sau de la origini până la o anumită dată. Literatura apocrifă face legătura dintre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Acești cavaleri formau clasa aleasă a oamenilor dibaci; a celor fără scrupule și superstiții; a acelor vestiți aventurieri ai vremurilor strălucite și demult apuse. Trecând cu aceeași ușurință din barăcile bâlciurilor, în sălile de recepție ale prinților cu care schimbau alcovurile parfumate ale conteselor, cu paturile de paie umede ale pușcăriilor, ei sunt personajele cele mai minunate pe care le cunoaștem. Dacă unii dintre ei se mulțumesc să golească buzunarele prinților, jucând rolul de bufoni sau consilieri intimi, câțiva dintre ei
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de mai, cu pomi înfloriți, ciripit de păsări, cu o dulce boare de primăvară. Tinerii treceau zburdalnic; negustorii își strigau neîncetat marfa; căruțașii își mânau caii chiuind. Toți erau veseli; numai bătrânul canonic Nicolaus, slăbit și bolnav, zăcea lungit în alcovul său. Avea pielea de pe obraz ca un pergament, iar privirea îi era ațintită drept înainte, într-un punct numai de el știut. O flacără stranie strălucea în ochii săi spălăciți. Se lupta cu moartea, dar nu vroia să se lase
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
după ce le trebuise ceva timp să se obișnuiască cu creatoarea acestuia, Floreance Trevelyan, una dintre acei matti Inglesi 60, și cu povestea ei de amor, umblând vorba cum că englezoaica fusese nevoită să-și părăsească țara în urma unei relații de alcov cu regele Eduard al VII-lea. Se mai obișnuiseră localnicii și cu o altă pasiune a acesteia, despre care aveau ceva de povestit, într-un colț de grădină, cuvintele săpate în piatră la mormintele câinilor săi: Dear Fanny. Faithful friend
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
sunt hrana zilnică a producătorilor TV și, în consecință, a telespectatorului român. Te uiți și te îndobi to cești. Inventarul „culturii“ autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli la sărbătorile naționale și la înmormântări, hachițele Oanei Zăvoranu, alcovul cuplurilor Bahmuțeanu- Prigoană, Irinel-Monica și Andreea Marin-ștefan Bănică, erotismul exacerbat al poliției oltenești, răfuielile interlopilor etc. „Specificul“ subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaților la „dezbateri“: Miron Cosma, C.V. Tudor, Condurățeanu, Dan Diaconescu ș.a.m.d. Talk-show-ul politic a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
amănunțimi, se opacizează total în pragul dormitorului. Cititorul este nevoit să apeleze la propria intuiție și imaginație pentru a duce până la capăt firul unor istorisiri eliptice de final. Davâdova pare întâi de toate interesată să investigheze politicul, cercetat din pragul alcovului. Inedita perspectivă îi permite revelări formidabile, ce ar fi rămas, altfel, complet necunoscute contemporanilor și cu atât mai mult urmașilor. Citită în paralel cu alte lucrări dedicate aceleiași perioade (cum ar fi "Stalin cenzurat, necenzurat", apărută tot la "Paideia") ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să mă sustrag opresiunilor mondenității și sterilității. Roma mă constrângea la o micșorare continuă a puterilor eului, consumându-mi toate energiile creative pe traseele banalității zilnice, pe care nu puteam să obțin decât victorii efemere, în saloanele literare sau în alcovuri. Hybris E moartă. Acum știu. Adevărul mi-a apărut dinaintea ochilor cu repeziciunea unui fulger. Aia a preferat să se sinucidă decât să se mărite. Eu nu știu cum să mai continui acest jurnal. Mă scufund în întuneric. Sunt pustiu. Degradare În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iar Aia, înțeleaptă emisară a lui Zalmoxis, îi lămurește că denumirea greacă a Tomisului derivă chiar din verbul „a tăia”) nu presupune automat repudierea zilelor bune petrecute în patrie, zilele fremătătoare din Amores, ale „efemerelor victorii de prin saloane și alcovuri”. Sfâșiat de durere și foarte contradictoriu se anunță în realitate raportul cu maeștri și idoli din tinerețe. Cu câteva rânduri mai încolo poți găsi ura și ranchiuna lui Ovidiu cel „istoric” („în vis am vrut să dau foc Romei. Orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]