844 matches
-
cardiomiopatia hipertrofică obstructivă Ca și în cazul utilizării altor vasodilatatoare , este necesară precauție deosebită în cazul utilizării medicamentului la pacienții care suferă de stenoză aortică , stenoză mitrală sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă . Hiperkaliemie Administrarea de medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină- aldosteron poate să producă hiperkaliemie . La pacienții vârstnici , la pacienții cu insuficiență renală , la pacienții diabetici , la pacienții care sunt tratați concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentrațiile serice ale potasiului , și/ sau la pacienții care prezintă pe parcurs
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
concomitent cu alte medicamente care pot să crească concentrațiile serice ale potasiului , și/ sau la pacienții care prezintă pe parcurs evenimente , o hiperkaliemie poate fi letală . Înainte de a lua în considerare administrarea concomitentă de medicamente care afectează sistemul renină - angiotensină- aldosteron , trebuie evaluat raportul beneficiu/ risc . Principalii factori de risc care trebuie luați în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt : - Diabet zaharat , insuficiență renală vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină - aldosteron și
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
angiotensină- aldosteron , trebuie evaluat raportul beneficiu/ risc . Principalii factori de risc care trebuie luați în considerare în cazul hiperkaliemiei sunt : - Diabet zaharat , insuficiență renală vârstă ( > 70 ani ) - Combinația cu unul sau mai multe medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină - aldosteron și/ sau suplimente de potasiu . Medicamentele sau clasele terapeutice de medicamente care pot produce hiperkaliemie sunt substituenți de sare care conțin potasiu , diuretice care economisesc potasiul , inhibitori ECA , antagoniști ai receptorilor angiotensinei II , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS , inclusiv inhibitori selectivi
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
pacienții cu cardiopatie ischemică sau boală cardiovasculară ischemică poate determina apariția unui infarct miocardic sau a accidentului vascular cerebral . 26 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Similar altor medicamente care acționează asupra sistemului renină- angiotensină- aldosteron , telmisartanul poate provoca hiperkaliemie ( vezi pct . 4. 4 ) . Riscul poate crește în cazul administrării concomitente cu alte medicamente care pot produce la rândul lor hiperkaliemie ( substituenți de sare care conțin potasiu , diuretice care economisesc potasiul , inhibitori ECA , antagoniști ai receptorilor
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație este crescută de către telmisartan . Concentrația plasmatică a aldosteronului este scăzută de către telmisartan . Telmisartanul nu inhibă renina plasmatică umană și nu blochează canalele ionice . La om , administrarea unei doze de 80 mg telmisartan inhibă aproape complet creșterea provocată tensiunii arteriale determinată de angiotensina II . Efectul inhibitor se menține peste
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
excreției urinare a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie . Litiu : asocierea litiului cu Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS nu este recomandată ( vezi pct . 4. 5 ) . Generale : la pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de exemplu , pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă , inclusiv stenoza arterei renale ) , tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină- II , care afectează acest sistem , s- a asociat
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei- II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină- II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza- II ) , o enzimă care generează
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct excreția sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 10 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă , diureza începe după 2 ore de la administrare , efectul maxim apare la aproximativ 4 ore și se menține timp de aproximativ 6- 12 ore . Asocierea hidroclorotiazidei cu irbesartanul determină , în intervalul de doze terapeutice , scăderi ale tensiunii arteriale dependente
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
excreției urinare a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie . Litiu : asocierea litiului cu Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS nu este recomandată ( vezi pct . 4. 5 ) . Generale : la pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de exemplu , pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă , inclusiv stenoza arterei renale ) , tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină- II , care afectează acest sistem , s- a asociat
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor angiotensinei- II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină- II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza- II ) , o enzimă care generează
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct excreția sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 24 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă , diureza începe după 2 ore de la administrare , efectul maxim apare la aproximativ 4 ore și se menține timp de aproximativ 6- 12 ore . Asocierea hidroclorotiazidei cu irbesartanul determină , în intervalul de doze terapeutice , scăderi ale tensiunii arteriale dependente
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
eliminării urinare a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie . Litiu : nu este recomandată asocierea litiului cu Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS ( vezi pct . 4. 5 ) . Generale : la pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de exemplu , pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau afecțiune renală preexistentă , inclusiv stenoză a arterelor renale ) , tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină- II , care afectează acest sistem , s- a
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza- II ) , o enzimă care generează
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 38 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă , diureza începe după 2 ore de la administrare , efectul maxim apare la aproximativ 4 ore și se menține timp de aproximativ 6- 12 ore . Asocierea hidroclorotiazidei cu irbesartanul determină , în intervalul de doze terapeutice , scăderi ale tensiunii arteriale dependente
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
eliminării urinare a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie . Litiu : nu este recomandată asocierea litiului cu Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS ( vezi pct . 4. 5 ) . Generale : la pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de exemplu , pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau afecțiune renală preexistentă , inclusiv stenoză a arterelor renale ) , tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină- II , care afectează acest sistem , s- a
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza- II ) , o enzimă care generează
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 52 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă , diureza începe după 2 ore de la administrare , efectul maxim apare la aproximativ 4 ore și se menține timp de aproximativ 6- 12 ore . Asocierea hidroclorotiazidei cu irbesartanul determină , în intervalul de doze terapeutice , scăderi ale tensiunii arteriale dependente
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
eliminării urinare a magneziului , ceea ce poate duce la hipomagneziemie . Litiu : nu este recomandată asocierea litiului cu Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS ( vezi pct . 4. 5 ) . Generale : la pacienții la care tonusul vascular și funcția renală depind predominant de activitatea sistemului renină- angiotensină- aldosteron ( de exemplu , pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă severă sau afecțiune renală preexistentă , inclusiv stenoză a arterelor renale ) , tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagoniști ai receptorilor de angiotensină- II , care afectează acest sistem , s- a
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza- II ) , o enzimă care generează
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 66 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină- aldosteron . Pentru hidroclorotiazidă , diureza începe după 2 ore de la administrare , efectul maxim apare la aproximativ 4 ore și se menține timp de aproximativ 6- 12 ore . Asocierea hidroclorotiazidei cu irbesartanul determină , în intervalul de doze terapeutice , scăderi ale tensiunii arteriale dependente
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]