839 matches
-
Acasa > Versuri > Farmec > LENEȘĂ NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se-ntinde lenevind alene Și cască noaptea, odihnită. Din neguri reci, vise viclene O-nfățișează iar, trudită. Alungă răul, voalu-și lasă Spre orizont. Of! Dintr-o dată, O rază veselă, în casă Pătrunde,-n roșu îmbrăcată. Ar vrea un nor să-nnegureze Fereastra albă, s-
LENEȘĂ NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370805_a_372134]
-
pierdute în visare, omăt de amintiri apare... Aici la Bancă vin pe rând să schimbe adesea câte-un gând bătrâni cu saci de întâmplări trăite aici, sau peste zări. Iar inimi bat și se-nfioară. Idei iar vin și apoi zboară alene-n ora de păreri cu ce e azi, cu ce-a fost ieri. În binecuvântat' odihnă să simți mirosul de rășină. Priviri admiră sau măsoară tăceri de verde, ne-nconjoară. O vrajă ades misterioasă ne face viața mai frumoasă... Cum
LA BANCA ALBASTRĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370975_a_372304]
-
CAD FULGI DE NEA Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad fulgi de nea iubito din cerul ca marama Ne troienesc cu vise când ne ținem de mână Și ne plimbăm alene fără să ne dăm seama Că timpul a-nghețat și poate tot amână Unirea noastră care demult o așteptăm. Zăpada-acesta albă să ne pecetluiască Iubirea, mai profundă mereu s-o deșteptăm Când iarna va porni din nou să geruiască. Cad fulgi
CAD FULGI DE NEA de NELU PREDA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369887_a_371216]
-
către sfârcurile tale, Le cuprind cu degetele frumos, agale, Și-ți șoptesc la ureche că au ieșit-ncale, După care, fin, cobor palmele mai la vale. Acum, sângele începe să-mi fiarbă-n vene, Adulmecându-ți pielea ta cea fină, cu alene, Mă înfierbânt și mintea mi-o cam perturbă, Te iau de mână și mergem undeva la umbră. La răcoarea unui pom, noi facem cu drag amor, Te pătrund, la dorința ta, cât mai adânc, cu dor, Aici mi-ar place
ZĂU CĂ MI-AR PLACE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370030_a_371359]
-
am dat deoparte frunzișul des, să văd cine se învrednicește cu o așa frumoasă îndeletnicire. Era una dintre cele trei fete ale familiei vecine cu noi, de vreo 12-14 ani, care purta câteva flori de câmp în mână și mergea alene pe o potecă inundată de pir. Fără să mă vadă și fără s-o întrerup, am privit-o atent și am ascultat-o până a dat să treacă la o altă melodie. Mergea legănându-se în ritmul cântecului, agățată la
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
aceeași părere o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. - Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare acolo... - Și cine pescuiește în locul nostru? - Lasă-i ca să ia și ei o pauză! Nu simți cum te toropește căldura și te îndeamnă la somn? Hai, ridică-te, să iau pătura
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă, dar cu regret pentru locul ce-mi oferise o binecuvântată odihnă, am pornit spre cabană. Mergeam alene prin iarba înaltă, deodată aud voci, care se certau, era un glas de femeie care plângea și un glas de bărbat care țipa și înjura. Glasul bărbatului părea fi al unui om beat, am mers ceva mai atent, fără să
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
de rod. Cuvintele mele nu reușesc să redea valorile artistice, care se adresează direct sufletelor noastre, ca sunetele armonioase ale unei simfonii de George Enescu: „Toamna-i o risipă de iubire, de flăcări/ Ce-ngroapă pământul în fluturii-frunze/și calcă alene prin stele, pe roșii cărări/ Când arborii-și ard veșmântul demuze/ grădinile zac mocnit, foșnindu-mi arame/ din frunze agonice, cu fructe-n talaz/Aduse-n miresme, răsfiră marame/ când ziua tresare și cerul nu are răgaz.” (Toamna-i o
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
fir de armonie, dorul de tine dorința-nvie... Suri zorii cădelnița-și fumegă, pe cușma nopții ușor lunecă, pal se deschide-un ochi de cicoare, curând măturat de gri fuioare. O nouă zi se-agață de gene, înflorește din nesomn alene, și azi ca și ieri clipele se țes cu același în suflet înțeles. Suntem iubite, stropi de lumină, căzuți din a cerului grădină, cu ramul aplecat spre seară vom înflori-n altă primăvară. Referință Bibliografică: Somnul curge vis s-adape
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
se mai vorbea. Într-adevăr toată lumea avea pe buze un singur subiect. A fost furat trupul nazarineanului.”spuneau cu toții șoptit. ,,A înviat!”, spuneau alții. S-a sculat din moarte! Mormântul este gol! ” Se învârtiră prin piață mai mult timp mergând alene și înconjurându-i pe cei care păreau mai convingători. Ajunseră astfel în fața a câtorva femei care apucaseră să relateze ceva. Lumea le înconjură imediat dornică să le asculte povestea. Așa făcură și dânșii. -M-am trezit foarte de dimineață cum fac
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
le cunoștea semnificația, plecau spre casele lor pe banii firmei, ca apoi să revină după alte șapte zile la hotelul din Venus, unde erau cazați, pentru alte trei săptămâni de alergat pe câmpiile Dobrogei. Trenul se mișca în noapte când alene de parcă era o mocăniță de munte, când alerga sprințar spre destinația finală. Undeva prin nu știu ce gară sensul de mers s-a schimbat, de parcă mecanicul de locomotivă a uitat ceva în ultima gară abia părăsită și ne întoarcem spre locul de
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
de jurnalele de călătorie și de reportajele turistice prin intermediul cărora „circulă” cultura și civilizația lumii ca sângele în corpul uman, am lecturat cu mare plăcere acest volum. M-am lăsat de fiecare dată pradă extazului și în timp ce privirea îmi aluneca alene peste cuvintele cu măiestrie „brodate” în filele cărții în fraze de o savoare aparte, încântătoare, cu ochii minții vedeam acele imagini clare pe care le descrie autoarea în pelerinajul său alături de nepoțica sa Mara, fiica Andaluza și ginerele Tibi de pe
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
neamuri, Eu, de durerea ei nu mă dezic. Când apele-și desface-n curcubeie Și în havuz țâșnind, arteziene, Găsim în ploaie suflet de femeie Și-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin ceața grea, abia se mai ivește Un licăr stins al soarelui, el, blândul. Coboară noaptea tainică și crește Și dorul vechi în inimă
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
auzea din ce în ce mai aproape. Puținii călători, îl priveau îngroziți cum se topea încet în balta de sânge, de parcă toate-i veniseră când nu mai era nevoie. Brancardierii îi așezară brațele culese dintre traversele năclăite de sânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletul sirenei îndepărtându-se îi împrăștie pe călători spre rosturile lor, într-o toropeală cleioasă, cernită... Gheorghe NEAGU Focșani mai 2016 Referință Bibliografică: MÂNA / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
simplu de nesuportat. Cu brațele dezgolite, un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare, strigând: - Prinde-mă! Prinde-mă! Tot privind înapoi se împiedică și căzu. Prin ușa întredeschisă, o voce plină de dojană se auzi ieșind alene, ca o tânguire, spre cel căzut: - Te-am rugat să fii cuminte! Cât ai să mă mai chinuiești? Băiatul se ridică brusc, îmbufnat. Își șterse cele câteva fire de iarbă strivite de pe genunchi, apoi o porni sărind de pe un picior
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
nu se sparge eu dorm puțin apoi pornesc prin lume el, tigrul pleacă-n junglă viața-i cântă-acolo corbul pe umăr îmi șoptește-ncet: ești orb și-n tine fiecare nuanță mi te cerne când vei simți odihna coborând alene prin fiecare fibră-a trupului rebel las-o să-ți curețe furia frământarea apoi cu mine-n ochiul vindecat pornești la drum - te-ai ridicat din cele visuri pline să cerni lumina-n fagurii de viață pe chipul tău sunt
FAGURI DE DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370158_a_371487]
-
din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Nu vreau soclu, nu vreau cioclu, am urcat cu liftul până la cer, madam Lucifer, acolo m-a întâmpinat un ziler, făcea curățenie, de utrenie, ce faci aici, atât de devreme? M-a întrebat alene. Ești viu? Mergi la treabă. Poți lua și o roabă. Rob cu rob să ne unim, spune un angel din exil. Raiul seamănă c-un stup, cunoscut, dragă, te pup, o sticlă tot mai destup, apoi fiecare spune - salutare! Strugurii
NU VREAU SOCLU, NU VREAU CIOCLU, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370225_a_371554]
-
prin ungherele înlăntrului meu... Plouă, plouă cu ore, minute, secunde-n neștire plouă în mine, iubire, căci nu mai am timp, nici aur să-i plătesc vieții o nouă zi de simbrie, așa c-am s-o las printre vene, alene-n pământ să se scurgă. Plouă, plouă în mine cu dor de senin și de tine, cu uitarea ce noaptea așterne în noi, plouă cu galben și roșu, iubire, peste ochii mei triști, de dragoste goi. Plouă cu vise, de
BACOVIAN de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370294_a_371623]
-
peste patimi, albatrosul blând, Și-n al lui cer anii îl găsesc cu păr cărunt! (o poezie de Valerian Mihoc) Albatrosul - de Charles Baudelaire "Adesea, marinarii, spre-a-și alunga plictisul, Prind albatroși, largi păsări pe mările de fum, Care-nsoțesc alene corăbiile pe-abisul Amarelor noianuri, lunecătorul drum. Abia aduși pe punte, și regii de azure Se-arată a fi deodată stângaci, fără de gând, Mari aripile-și lasă, o, albele armure! - Ca niștea vâsle triste alături atârnând. Cel călător de ceruri
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
abstractă și fierbinte, Ce-ți ninge-n palmă florile de tei. Tăceri albastre aruncate-n luna, Culori aprinse,-ntinse pan’ la cer Ne dau un fel de dragoste nebună Ce ne consumă ritmic, efemer. De azi încep să număr anotimpuri. Alene-și face cuibul statuar Un timp opac, ce-nchide printre ziduri Iubiri solemne că un sanctuar. Referință Bibliografica: Trei anotimpuri / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1630, Anul V, 18 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lăură
TREI ANOTIMPURI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352922_a_354251]
-
o floare... Sfios, ținând în mână un gingaș trandafir Te-ai așezat aproape, șoptindu-mi: „Te-admir!” Un mac de foc - copila și tu - tot un copil, Prin pânzele iubirii te-ai strecurat tiptil. Cu chip de Făt-Frumos ai coborât alene Citeam în ochii-ți calzi dorința printre gene Învăluită-n taină, pătrunsă de-un fior, Și-n suflet ca o vrajă te-ai cuibărit, ușor. Mi-ai dăruit o floare cu jar de catifea Petale de iubire să împletesc din
MI-AI DĂRUIT O FLOARE... de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353943_a_355272]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE Autor: Emanuel Enache Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu capul rezemat de umărul singurei redactore din liceu prezentă în mașină, priveam alene pe drum, cu nici măcar o grijă în minte. “Mai e o oră și începe olimpiada.”, colega din a VII-a exprimă după ce oftă. “Lasă, dragă, că te aducem și la școlile mai mari, n-ai tu grijă!”, doamna Olariu răspunse
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
aleg, Căci lacrimi albastre pe pleoape-au crescut; Se cerne Sahara, nu știu s-o 'nteleg, Mi-e trupul clepsidră și brațele-s scut. Furtuni de nisip îmi picură-n vene, Zvâcnesc în tăcere aceleași chemări Și clipa măsoară trecutul alene, Dar viața mă poartă pe alte cărări. O ANĂ În mine port zidită o icoană Ca o lumină -ntre pereți de lut, Dar dacă ți-ai dorit să-ți fiu o Ană, Mă iartă, dragul meu, nu am putut. Nu
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești» și „se nevoiește alene a se desprinde“ «de oglinda înlănțuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitația din jur», este cuprinsă de «un sentiment de seninătate» și își invită iubitul „să-l trăiască o vreme“, «poate o viață», căci «îndelungată a fost furtuna, spulberătoare
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
cu o insolită crevașă, o „despicătură” tăiată în răstimpuri de eră geologică de agenții de eroziune în scoarța de calcar, granituri și șisturi cristaline ce se va fi format la începuturile orogenezei și pe fundalul căreia curge năvalnic sau susură alene firul limpede ca de cristal al Dâmboviței dinspre izvoare.. Împletită din zbătuceala mirifică și perpetuă a șuvoaielor ce se pornesc cu miliardele de unde dinspre văi și viroage, dispuse pe o parte și alta a cursului principal de apă, Dâmbovița își
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]