17,219 matches
-
totul s-a preschimbat în cântec, era ziua de treisprezece ianuarie. Convalescența Convalescent irisul a privit soarele. într-o urnă mică așezată într-o poziție concentrică răspundeai unor scrisori confidențiale. Am urmărit cu atenție primăvara de afară. Senzația că renii aleargă printr-un nesfârșit mi-a amplificat spațiul. Am reușit să te identific cu o formă a nebănuitului etern. Trecând într-o altă persoană, fără acte de identitate, am reușit să te urmăresc pe pâcloasa peliculă a formei tale îndepărtate. Existai
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
bătrânii după obicei/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul lumii. Copilul, fascinat de spectacolul acesta al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării, este traumatizat de această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei amputată, dezintegrată, dizarmonică. Gestul copilului este, nu întâmplător, acela de a reface legătura dintre elemente, de a suplini golurile din ființă, de a reda funcționalitatea viului unei ființe
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
îndelung, ca și cum s-ar fi deshidratat în deșert, după un marș chinuitor prin căldura infernală a nisipurilor pustiului Gobi!... și eu să constat amabil, superior, băi, tu ești cam nebună!... m-ai speriat, ce naiba ai tuns-o așa?... parcă te alergau ștrumpfii ăia ai tăi albaștri, din benzile desenate...nu mă enerva... stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
crinul, Din trișcă ei îngână șoptitor Că numele ți-e mir mirositor Și țâța ta-i mai bună decât vinul, Iar oacheșele tale gingășii, Cum nu-s ale surorilor mezine, îl fac, cu caii săi cei purpurii, Pe Solomon s-alerge după tine, El, care are optzeci de soții Și-o sută șase zeci de concubine. 10 Din ce în ce dibaci la uitături, Când îți contempli Foamea printre gene, Mă-ntreb ce vraci te-a învățat, curtene, Să-ți pui
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
acum mai păstrez la București într-un sertar cu scrisorile de dragoste Ale tatei către mama O cutie mică, transparentă Cu o codiță cu fundă albastră Păstrat cu sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă urmează în curte dincolo de gardul de lemn al grădiniței chiar trece o linie ferată și chiar un tren adevărat ca și aici la Lewisburg, chiar
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
doi nu mănînc trifoi decît dacă lîngă gura mea gura lui dumnezeu fiind mănîncă și ea o dată cu mine trifoi cu patruzeci de foi scurt pe doi da voi vîna înaintea voastră acest taur mare și negru acest taur viteaz care aleargă spectaculos pe linia orizontului încurajat susținut aplaudat jertfit indecent de puterile și misterele fără limită ale zodiei mele da voi avea mîinile goale apoi firește voi merge la bal voi dansa ciuleandra cu inima taurului ucis elegant mă voi îmbăia
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
pește pe uscat o ușă plângea se închidea și se deschidea și somnul e frica de a fi Dumnezeu la o privire mai din adânc în fond sunt liber să-mi visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să dansezi să cânți dar de fapt sunt sclavul unicei arme ce o posed împotriva haosului a fi cuminte a nu răni a nu provoca suferință de câmpiile devin caverne de jocul devine luptă de alergarea hămăleală
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
de tine. Că nu-i dai cu vrăjeala. Zorea în fața mea. S-a răsucit brusc. - Așa-mi place. Nemțește. Se vede că ai treijdoi. Nu mai stai de coțușteli. Să mă suni. îți povestesc toată viața mea. A prins să alerge. Autobuzul ei era gata de plecare. închisese ușa. I-a făcut semn șoferului. I-a deschis ușa din spate și s-a aruncat în înghesuiala din mașină. - Dacă suni să-ntrebi de blonda. Așa mă știe toți! Abia când am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
iarna, cînd în casă-i cald și bine și-afară bîntuie înghețul. Zăbovesc pe cîte o filă, cu ochii aiurea, amintindu-mi de mine, de visurile mele și cum m-aș tot duce-n trenuțu acela pe lîngă care flăcăii alergau îndemnați de fete, culegeau prune, iar se suiau. Dovlecii enormi din grădina Anei! Soldatul care declanșează, c-o împușcătură, toată mașinăria nemțoaicei. (O, mai ales turcul care caută să taie sînii unei turcoaice, sînii pe care ba și-i arată
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
pe străzi și străzile sunt vii, își schimbă configurația, mă conduc mereu în altă parte. ajung pe un pod: malul celălalt nu există, dincolo de pod nimic nu e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă și curge. câțiva câini aleargă spre inima sângerânda, încă palpitând, a unui înger. nici zi, nici noapte - doar rază fascinantă a morții strălucește. din slavi se prăbușește un cuvant uriaș, ne strivește, ne face praf și pulbere pe mine și orașul meu. descrierea uneia dintre
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
privit în stradă printre uluci. Și atunci l-am văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru coborau fără zgomot în stradă. O umbră după alta săreau pe trotuar, alergînd fără zarva să-și ocupe pozițiile, astfel încît stradă să fie înconjurată de un cordon viu. În pofida întunericului, am putut vedea mitraliere și pistoale în mîinile oamenilor. Întreaga mișcare nu a durat mai mult de cîteva minute. Mi se uscase
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
nimereală, mi-am azvîrlit căciula pe banchetă și am încuiat ușa. Coridorul se întunecă de țărani, de ceferiști, de navetiști de la Ateliere. Era cald. Am scos capul pe fereastră. Jeni era deja pe scară, își făcea loc, zbierînd întruna. Ursescu alerga ca un cățel în coada mulțimii, încerca și el să se agațe. M-a pufnit rîsul. Mă simțeam tare mulțumit; fusesem mai șmecher decît toți ăștia! Cîțiva oameni îmi băteau cu pumnul în ușă. - Ocupat, am zbierat. Mama și copilul
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Faliment ceresc Despărțiți de ploaie ca de un imperiu; Acolo, singurătatea dăruiește pietre prețioase - ca un dumnezeu ajuns la faliment. Poem Să plângi pe zori, până când lumina nu va mai fi sângerie. Moartea, în primăvară în amintirea Marianei Marin Tinerețea aleargă pe gânduri, ochii ei plutesc în aerul subțire, nici o moarte nu o mai poate ajunge. Nici o moarte... pentru că tinerețea are la pieptul ei poezia învăluită într-o anume inocență; pentru că tinerețea stă aplecată asupra poeziei și nu vede moartea în
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
Dă-te bă la o parte să pot citi! Nu se dădea. S-ar fi târît înapoi cu burta pe piatră să șteargă tot ce scrisese. Dar l-am sculat cu prima monedă am dat-o de-a dura a alergat sprinten după ea pe a doua a prins-o din zbor pe a treia tot ca la început a căscat gura ceva mai spre stânga își calculase distanța si a înșfăcat-o din văzduh în dinți. Am scos cuțitul ca să
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
Emil Brumaru Afost o vreme cînd o carte cu un cît de mic defect îmi provoca panică, săream din fotoliul galben, alergam în pijama la librărie (nemaiavînd răbdare să mă îmbrac), completam lungi formulare, procese-verbale de vicii (!), iscăleam cîrlionțat și, victorios, întors din cruciadă, aduceam acasă, în palat, la etajul cinci, exemplarul "normal". Ce eroare! Cu vîrsta am început să apreciez, să
Catalog de nimfe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14431_a_15756]
-
lucios și petalele florilor formând clopoței aveau aerul fragil al porțelanului chinezesc cu pete verzi, umbre în care se desfășura poate adevărata viață a primelor flori ale anului. Nu era nici o floare care să semene întru totul cu alta. Astero alerga înainte și înapoi, de la Zoltan spre mine, lingându-ne la amândoi fețele. Apăruse și Rakel cu un pled roșu punându-l pe umerii lui Zoltan, care părea închis într-un cocon, exact așa cum îl văzusem eu în Templul Coral din
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Vienă Care este cea mai caracteristică bucată de oraș? Un parc? Un muzeu? O stradă? O universitate? O periferie? Pentru București mi-ar fi greu să dau un răspuns unic. în privința Vienei nu ezit: tramvaiul. Domnul general Prima dată am alergat, a doua oară am trecut pe roșu, în fine, m-am lămurit. Nici un vatman nu pornește înainte de a se face semaforul pietonilor verde. Scrutează strada ca un comandant de oști. Cea mai vagă bănuială că ai putea avea nevoie de
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n ghirlande de bujori înaintau spre bulevard frecându-și petalele, apoi se uitau neputincioși cum se ridică un abur abia ghicit din fiecare mică adâncitură cu care tocurile femeii percutaseră asfaltul și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la buze cărnoasa tulpină neagră și
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge. ' Cum vii cu mintea dezbrăcată Ca să-mi aduci în dar nimicnicia, După atâta vreme de zăbavă ? Întoarce-te și pregătește-mi Înfățișarea ta de sărbătoare'. Am alergat acasă într-un suflet Și-am început să caut prin dulapuri, Dar nici un strai, nici o-ncălțare Nu mă închipuia altminteri, Și se făcea târziu, trecură anii, Până în ceasul de-ntuneric Când m-am înspăimântat la gândul Că nu se mai
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
Ioana Postelnicu În anul 1939 era o vară dogorîtoare. Lumea părăsea capitala, alergînd la mare sau la munte, fugind de pîrjolul soarelui care încălzea caldarîmul. Am sunat la ușa lui E. Lovinescu, am intrat în apartamentul răcoros, comunicîndu-i că voi pleca în vilegiatură, și am venit ca să îmi iau rămas bun. L-am
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de orașul Sibiu, pe care o înfățișasem domnului Lovinescu, se topise în atmosfera casei părintești. Mi-am amintit de ea în clipa în care o telegramă, trimisă de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu un salt tineresc și mă salută cu o vioiciune care îmi cuprinse ființa. - La ce oră pleacă trenul spre faimoasa stațiune?, m-a întrebat. Au fost primele cuvinte, cu care mă salută. Am
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
ajuns, iată, să scuipi nisip și sînge. Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul, începînd să vorbească, de la o vreme, numai în aforisme. Ce de marmură, ce de ceramică, ce de bronz! Și ochii tăi căutîndu-l cu disperare pe Înger și tu alergînd, dînd din mîini, ori îngenunchind, umilindu-te - Fă ceva cu mine, nu mă lăsa!" -"Dar tu nu ești un poem ca să te pot scrie din nou ori măcar corecta, cu toate că am ajuns să-ți cunosc toate literele și virgulele". -"Dar
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
o parte cînd din cealaltă, unul după altul, colaci de fum. Trenul opri în cîmp. Soldaților orașul li se înfățișă mic și alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în pas alergător. Alergară cu sufletul la gură zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste șolduri îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
întîmpla? Nu simțeau nici un sentiment pentru camarazii cu părul lipit de frunte, cu fețele descompuse care colcăiau în mocirlă. Totuși voința le paralizase. Timpul parcă se oprise în loc. Mănușile transformate în cravașe ale ofițerilor nu reușeau să-i clintească. Aceștia alergau urlînd de-a lungul rîndurilor încercînd să-i determine să facă stînga-mprejur. Într-un tîrziu se puseră din nou în mișcare ca niște somnambuli, pornind îndărăt în pas alergător. Aflînd că însuși generalul Teodorescu, comandantul garnizoanei, fugise la bordul unei
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]