1,588 matches
-
adevăr, și adevărul poate să fie cu găuri ca un cașcaval de acela care pute, deși unora le place" (p. 209). Prin urmare, întreaga anchetă a romanului în căutarea adevărului e inevitabil să nimerească în găurile acestui cașcaval: iluzoriul Adevăr. Alienarea lumii se revelează prin inserturi de elemente aparent fantastice, prin viziuni halucinante, episoade macabre, intruziuni grotești, personaje insolite, psihologii distorsionate, anormale. Naturi umane paradoxale multiplică exasperant vocile narative și versiunile despre o realitate incertă. Adevărul se pierde în ceața relativismelor
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
iubește și urăște lumea pentru că o înțelege în punctul înalt în care simte umbra lui Dumnezeu. Uriașa desfășurare de forțe poetice nu e un lucru rău și în nici un caz subiect al deriziunii „colegiale”. Ființa, trestia gânditoare care percepe simultan alienarea socială, dar și solidaritatea cosmică, parcurge o regresiune genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina se străvede/ Și-n prispa
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
în triunghiul întunecat" (fugă pentru instrumente necunoscute). O insațiabilitate expresionistă marchează, cu repetiție, ecoul fie și distorsionat al unei istorii crude. Foamea de experiențe ale umanului (id est de realizare întru uman) ce reprezintă altceva decît o reacție împotriva încătușării, alienării, mortificării umanului într-un context în care unica expresie admisă nu era decît cea relativ abstrasă a lirismului? "Nu ne mai ajung tumefiatele simțuri,/ tentacule retezate ale bătrînei meduze arhaice,/ îmblînzite încet cu pedeapsă și foame,/ înguste ferestre, zidite cu
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
voluntarului prozator va figura nu la începutul, ci la finalul romanului („Moartea n-ar trebui să lase ferestre deschise după trecerea ei”). În centrul acestui carusel al iluziilor se află însă câteva episoade cu fundal autohton, ce esențializează și particularizează alienarea globală. Unul dintre ele se petrece în trecut (la mijlocul deceniului al optulea, deci chiar când Matei Vișniec își făcea rodajul în literatură) și are drept fundal restaurantul scriitorilor de la Casa Monteoru. Cu eroii, cu infatigabilii: Jebeleanu, Mazilescu, Nichita Stănescu, Pâcă
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
Horia Gârbea Nu vreau să vă pierdeți vremea cu o introducere despre rostul jocurilor în societate, despre alienarea noastră, care ne jucăm singuri la PC, față de strămoșii care se jucau în grup socializîndu-se. Vreau să ajung mai repede la țintă: jocurile din societatea românească așa cum le zugrăvește literatura. Lumea interbelică de la noi, ca și secolul XIX au fost
Trecute vieți de fanți și de birlici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10624_a_11949]
-
critici. În celelalte povestiri înspumate în tragismul lor intrinsec, George Terziu cultivă hazardul și absurdul cu abilitate, căzând de bună voie în butaforie, autoironia și comicăria de care dau dovadă el și personajele sale îndulcind, într-un fel, absurdul și alienarea care străbat România de la Nistru pân’ la Tisa... Daniel, personajul din „Afacerea”, zice autorul, „nu era prost”. Păi, cum să fie prost un licean care studiază la Liceul „Mihai Eminescu”? El avea o prietenă, Stafida, cu care făcea și sex
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
Noi sîntem idealiști, nu știai? Ne situăm întotdeauna de partea binelui. Unde ne aflăm noi, acolo se află și binele. Cînd nu mai credem asta, înnebunim.” Ca și Diana, el nu se mai poate întoarce acasă, iar această dramă a alienării de propria țară din incapacitatea de a se conforma unui ideal de ipocrizie impus de la centru (căreia supremă victimă îi cade actrița) e una din temele lui Fuentes. Scris atunci cînd toate iluziile fuseseră de mult spulberate, romanul își trage
Diana, zeița înfrîntă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13498_a_14823]
-
precum și documente din fondul „Casa regală“. Maria, Regina României. Însemnări zilnice. Editura Albatros, București, 2005. Preț: 316 000/31,6 lei. Odiseea unui informatician Este începutul temelor din cărțile viitoare ale lui Michel Houellebecq: singurătatea existențială, lipsa de comunicare interumană, alienarea, criza sexualității occidentale. Este odiseea personajului principal, un informatician de 30 de ani care își practică meseria fără zel sau convingere, acceptându-și cu resemnare condiția de rotiță în angrenajul unui sistem. O călătorie în provincie îi va permite să
Agenda2005-27-05-pt timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283898_a_285227]
-
trăiască absurdul existenței. O verișoară îl întreabă mult prea în directă legătură cu Kafka, bineînțeles nenumit: "Trăiești tu viața noastră? mă întreabă într-o zi nu fără ironie -, or ai intuiția uneia subreale, ca o insectă!" Răspunsul trebuie conectat la alienarea kafkiană: " - Sunt subreal, am răspuns amuzat. Lucrurile reprezintă un paravan sub care mă îndepărtez treptat. Efortul de orice clipă, mi-e de a rămâne subreal!" (p. 80). Nu e greu să deslușim aici o declarație programatică a prozatorului, aflat în
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
obișnuiesc, se ajustează unul cu altul, cea a asimilării, când se realizează un transfer reciproc de gusturi și mentalități, partenerii gândind și comportându-se aproximativ identic, cea a stratificării, cănd partenerii se ierarhizează în funcție de statutele deținute de ei, cea a alienării, echivalentă cu fugă, îndepărtarea de celălalt, ruperea relațiilor. Pentru ca să nu se ajungă la această alternativă, pentru ca să se mențină prietenia sau chiar dragostea este nevoie de o continuă menținere a acestor prime tipuri de relații : cooperare, competiție constructivă, acomodare și asimilare
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
oricine dintre „insulele rătăcitoare” ale României de acasă, plus României de pretutindeni, faptul divers cel de toate zilele este acesta! Evenimentul național cel mai răsunător al ultimei perioade conduce la căderea liberă a societății, previzibilă dar inevitabilă, într-o anume alienare justițiară. În românia, fiecare pare că se așteaptă să fie adus la o poziție interschimbabilă în raport cu fiecare: bun-rău, drept-nedrept! Nesiguranța pare să fie particularitatea de bază a vieții românești pe diverse și largi planuri, dar curios de necontrolabil și în
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
va întâmpla a fi dacă e prea mult aspirat!! Există astfel o nouă cultură... demențială, ajutată de net și programe neînvățate la ora de morală... Nu că ar fi acestea vinovate, pentru tratamente aplicate din setari sau opțiuni.. Ooo , ce alienare mai paște pe “marii oameni din fb.(nu c-ar fi el vinovat de opțiunile pe care s-a format), care zic că: “te apreciez ca om, dar mai mult îmi place când mă apreciezi că-mi dai like..”, hmm
CULTURA CE APRECIAZĂ BINELE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384577_a_385906]
-
Te desprindeai ca să fugi mai mult, Îți învârteai mijlocul mai într-una, Zâmbeai că eram ca cel mai slut... Atunci în incoștienta binecuvântare, Eram cum n-am mai fi atât de fericiți, Acum cu'atatea griji de'a le fi alienare, Abia mai știm cum fost’am copilariți... La mulți ani tuturor cu suflet de copil..! Să trăiască cei care nu au uitat și nu pot fi altfel decât cu/prin candoare, libertate, curiozitate, dezinteres, mai ales față de cea mai mare
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
RUBIN Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Din spațiul pur, gândit imuabil, mă reflect în pereți de oglinzi. M-arăt o siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, își înmuiase arătătorul într-o esență de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaș, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
a deveni un animal social, moral, spiritual, eliberat de jugul și servitutea păcatelor. Ceea ce își dorește creștinul este dreptul la libertate duhovnicească, dreptul de a rămâne o ființă liberă, de a nu se lăsa coborît în robia instinctului și a alienării morale. Paradoxal este faptul că se pleacă de la unele principii inocente, umanitare, de la deziderate istorice ale omului, de la voința de libertate și autodeterminare, de la principile oracolului delfic „cunoaște-te pe tine însuți”; de la principiul shakespearian: „propriului sine fii credincios”, de la
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
obiectul acestei descrieri, ba dimpotrivă, fascinația sa pentru aceste volume se transformă în explorare continuă care duce la transformare și schimbarea sensului. El ia un volum grosier și îl face diafan sau aduce în operă animale exotice ca să sublinieze stranietatea, alienarea socială. Rinocerul cu formele sale stranii, acest melanj de stângăcie, timiditate și violență a devenit de peste nouă ani, personaj. Așa cum un scriitor cercetează ani de zile același personaj, la fel sculptorul cercetează aceeași formă. Până îi respiră aerul. Apoi, impregnat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori substituți religioși, care sunt oferiți de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Ortodoxia, însă numai atunci când își menține autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri și dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte și inconsecvenței noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocși doar cu numele nu și cu fapta, precum și a modului greșit în care purtăm dialogul cu ea. În concluzie, doresc
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
de cunoaștere(N.Minovici, I.Stănescu, B. Brenner, 1937). În lumea diurnă ne-am obișnuit să numim în cuvinte potrivite doar nouă, aisberguri ale căror vîrfuri se văd fragmentar precum niște accesorii sociale nepotrivite lumii ordonate: cerșetoria, vagabondajul, delincvența, prostituția, alienarea, sinuciderea, vrăjitoria etc. Nu sunt oare toate aceste realități sociale, forme de manifestare ale nocturnului pentru a avertiza lumea diurnă, de necesitatea unui dialog, a unei cunoașteri lăsată de izbeliște și cuprinsă doar în statisticile seci ale medicinii legale, criminalisticii
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
al secolului XX, ce se afirmase dintru început ca un gânditor original printr-o etică fenomenologică originală centrată pe figura Celuilalt și a alterității. Realizând mediul în care ne ducem traiul alături de ceilalți, adică într-o lume a singurătății și alienării, a indiferenței și egoismului, a prezentului dând uitării trecutul, Lévinas a propus deci, redescoperirea Celuilalt, a unei lumi fundamentate pe grijă și altruism. Unii au spus că Lévinas a făcut literatură în filozofie. Temele cărților sale sunt cele ale libertății
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
inclusiv statele: da, încet-încet, va măcina și Statele Unite ale Americii. Devenită lege mondială unică, legea pieței va duce la apariția a ceea ce voi numi aici hiperimperiul, entitate planetară de necuprins, făuritoare de noi valori comerciale și de noi forme de alienare, de bogăție, dar și de sărăcie extreme; curbe de sacrificiu vor fi impuse naturii înseși; sectorul privat își va adjudeca totul, inclusiv armata, poliția și justiția. Ființa umană își va adăuga treptat proteză după proteză, înainte de a deveni ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe cale să devină ei înșiși niște artefacte. Apoi, inutil în cele din urmă propriilor creații, omul va dispărea și el. Dacă omenirea refuză acest viitor și întrerupe în mod violent procesul globalizării, înainte chiar de a se fi eliberat de alienările ei anterioare, ea va bascula într-o succesiune de barbarii regresive și războaie devastatoare, utilizând arme încă de neimaginat astăzi, opunând state, grupări religioase, entități teroriste și pirați privați. Voi numi acest război hiperconflictul. Și el ar putea face omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
produse industriale, iar munca forțată cu sistemul salariat; ea concentrează tot mai mult bogăția în mâinile unui număr restrâns de proprietari, acordă libertăți tot mai mari cetățenilor și consumatorilor, punând în același timp la punct, pe ascuns, noi forme de alienare pentru muncitori. Această a cincea „inimă” nu mai este un simplu oraș; acum este vorba de o întreagă regiune; industria e concentrată la Leiden, iar șantierele navale la Rotterdam. Regenții burghezi ai Amsterdamului domină provincia și controlează beneficiile, în ciuda conflictelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Ordinii economice transformă noi servicii în produse industriale și noi țărani în salariați cu venituri precare; ea concentrează tot mai multe bogății în mâinile unui număr tot mai mic de indivizi, suscită libertăți mai mari pentru cetățeni și consumatori, precum și alienări mai mari pentru cei care muncesc. Proletarizarea țăranilor, începută odată cu delimitarea oficială a proprietăților, se accelerează. Pentru a supraveghea și a controla acțiunile muncitorilor și ale revoluționarilor, apar actele de identitate: cei care muncesc au devenit acum mai periculoși decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ansamblul țării: în amonte, ea impulsionează dezvoltarea oțelăriilor, a minelor, a sticlei, a companiilor petroliere, iar în aval duce la expansiunea rețelei de drumuri, a sectorului bancar și a comerțului. De asemenea, începe să se contureze o nouă formă de alienare, prin munca la banda rulantă. Totuși, în 1907, fabricanții francezi de automobile domină în continuare piața mondială: ei produc în cursul acestui an 25 000 de automobile îadică la fel de multe ca și Statele Unite și de zece ori mai multe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai bine decât în alte țări, pentru acceptarea statutului lor de consumatoare. în plus, publicitatea, aflată la începuturile ei, reamintește neîncetat femeii, uneori într-un mod foarte explicit, pretinsul ei „raport particular” cu proprietatea: sub pretextul „eliberării” sale, piața proclamă alienarea ei. Ca și precedentele, această a opta formă îi transformă din nou pe țărani în meșteșugari și în salariați cu statut precar; ea concentrează tot mai multe avuții în mâinile unui număr restrâns de persoane, revoluționează condiția femeii, statuează mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]