1,324 matches
-
mâncare. Venea mereu acasă cu sacoșele pline cu de toate, Mirelo, ce bucurie, antricoate și mezeluri, pungi cu zahăr și orez, conservăraie și pâine la discreție, și asta-n vremurile alea de izbeliște, când se dădea, zahărul și uleiul de la alimentară pe tabel, iar pâinea și salamul tot cu porția și cu buletinul, iar tu nu numai că nu duceai lipsă, dar aveai și pentru alții. Pentru prietenele tale, Mirelo, fomistele, perversele și profitoarele care-ngroșau obrazul și căscau gura, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce coate groase ai! Și dacă vrei să știi, m-ai lovit peste ureche! Aoleo ce mă doare urechea! Aoleo! Atacatorul coboară la prima în huiduielile mulțimii. Noi ne dăm jos în Băneasa. Tanti Cucu vrea să trecem întâi pe la alimentară, să ia ceva consistent de mâncare: - Că știu eu că pițipoanca aia a ta n-a gătit nimic! - Hai, bre, vezi cum exagerezi? Avem ciorbă de văcuță, iar maică-sa ne-a trimis niște sarmale cu urdă. - Pe alea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
crenvuștiul dintre ei - sunt sigur că au același gust ca Ramses al IIlea. - Un crenvuști? Un crenvuști printre cârnați? Ce caută sfrijitul ăsta aici? Eu am cerut trei cârnați, escroaca naibii! Leo, ia îmbracă-te tu și dă fuga la alimentară să schimbi crenvuștiu’ ăsta. - Unde să mă duc acuma, la două ore după ce i-ai cumpărat? Cine crezi că îi mai schimbă? - Aoleo, da’ bleg mai ești maică! Tot io trebuie să lupt cu viața, că voi, ăștia tinerii, mămăligi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
împrietenit cu tot soiul de colonei, nomenclaturiști și turnători. Până la urmă n-au reușit decât să-și înfunde burdihanul cu câteva felii de salam în plus. Au tras și ei sforile scămoșate ale ușilor din dosul magazinelor de încălțăminte, ale alimentarelor, ale farmaciilor. Cel puțin bunică-meu Tupilat, convins cu multă bătaie de cap să vină măcar la pensie în târgul Romanului, când voia să ne scutească de stat la rând la pâine și lapte, își punea sutana gri, pălăria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de a spune NU la toată linsoarea și mersul în patru labe din jur. Decât să umble să-și facă PCR-ul necesar - pile-cunoștințe-relații -, prefera să încarce sticlele de apă minerală golite într-un cărucior de butelii, să meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dl. Chitic. La ieșirea Cristinei, toți începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă sub tejghea de frică să nu le reclame, trecu de șirul lung de blocuri și pătrunse în zona caselor. Aici ședeau mai toți prietenii lui. Apoi, când să cotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
patruzeci de ani. Își petreceau bătrînețile împreună, călătorind prin lume cu oferte turistice speciale pentru vîrsta a treia, promovate de statul german. Era „Germania untului”, statul social capitalist la care am visat cu toții pe vremea cînd untul dispăruse din vitrina alimentarelor comuniste. Mi-am adus aminte de această imagine cînd am citit declarația domnului Baconschi, minis trul nostru de Externe, afirmînd răspicat că „vremea asistențialismului a fost gonită de criza mondială. Cu atît mai bine pentru România”. Contextul mai larg este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era invitată la niște prietene, așa încît casa, meschină ca întotdeauna, era parcă mai rece ca oricând. La miezul nopții am stins luminile și, cu figurile albăstrite de ecranul TV, ne-am pupat și-am băut din vinul prost, de la Alimentara. Apoi m-am îmbrăcat și am ieșit să iau puțin aer. Nu mă putusem stăpâni să nu mă gândesc la ea imediat după ultima secundă a anului trecut și mă gândeam mai departe la ea în timp ce mergeam de-a lungul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încurcat din umeri. - Nu, spuse, nu înțeleg. - Pentru că, în acest caz, pelerina a fost sigur furată. Furată de la Muzeul Armatei... Și totuși, adaogă gânditor, spui că nu-l cunoști... - L-am văzut doar de două sau trei ori, ieșind de la alimentara Mătăsari. El ieșea și eu mă îndreptam spre intrarea B. Mă duceam să cumpăr niște mezeluri... De data aceasta micșoră pasul ca să-i poată privi cu atenție pelerina. Nu se înșelase: peticele erau cusute exact pe locul și pe măsura
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum trage cu sete din țigară și tăcu, zâmbind încurcat. - Nu vă mai astîmpărați! șuieră printre dinți, strivind țigarea cu piciorul. Vă țineți de prostii. În loc să vă vedeți de treabă... II Când, o jumătate de ceas în urmă, ieși de la alimentară, îl găsi rezemat cu spatele de zid, așteptîndu-l. - Pantelimon, îl întrebă, de când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon înghiți cu greu și-și trecu pachetul în cealaltă mână. - Nu-l cunosc. Nici nu știam că-l cheamă Zevedei. L-am zărit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Armatei. De când îl cunoști pe Zevedei? Pantelimon își trecu pachetul în mâna stângă. Dar se răzgândi repede și, apucîndu-l cu mâna dreaptă, se trase spre zid. - V-am spus. L-am cunoscut acum o jumătate de ceas. Mă duceam la alimentară pentru niște mezeluri, și el m-a oprit, și m-a întrebat: Vă rog, dacă nu vă supărați, îmi puteți spune în ce an suntem? Și i-am răspuns... Pantelimon își înălță brusc fruntea, și zâmbi. - Nu înțelesesem, credeam că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eu bine de ce, mă gândeam la orașele de provincie, bunăoară, la Slatina. - Dar de ce tocmai la Slatina? îl întrerupse Ulieru căutîndu-i privirile. Pantelimon ridică încurcat din umeri. - Pentru că, n-am apucat să-ți spun, pentru că, în sfârșit, alaltăieri, îndreptîndu-mă către alimentară, m-am întîlnit din nou cu individul acela cu pelerină, știi care... Tipul despre care spuneai că dacă s-ar putea dovedi cu precizie... Ulieru se apropie în vârful picioarelor de ușă și o deschise brusc, privi în dreapta și în stânga
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără să-l privească, se adresă lui Pantelimon. - Nu știam că-l cunoști pe Năstase... Pantelimon tocmai sfârșise de desfăcut pachetul cu mezeluri. - Nu cred că-l cunosc. Cine e Năstase? - Ai stat mult de vorbă cu el alaltăieri, în fața alimentarei Mătăsari. Să știi că e un element foarte capabil. Și un om integru. Poți să ai toată încrederea în el. Dar, adăugă căutîndu-i privirile, pentru că suntem numai noi doi, îți pot spune că l-ai cam dezamăgit. - Eu? exclamă Pantelimon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar trebui să-l considerăm nebun; și nebun, sigur nu e. - Și cu toate acestea, începu timid Năstase. - Cei care nu-l cunosc bine ți-ar da dreptate, îl întrerupse Ghibercea. Căci ce sens ar avea să acosteze oamenii în fața alimentarei Mătăsari, pe care o știe sub supravegherea d-tale, să-i acosteze și să-i întrebe în ce an suntem, aducând deci vorba despre exemplarele apocrife? Și ce sens ar avea pelerina lui cu două petice cusute pe locul epoleților
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
discret vârful scobitoarei, ascultă. - Ce e cu pelerina lui Zevedei? întrebă deodată. L-am cunoscut și eu pe vremuri... La semnul lui Ghibercea, Năstase deschise dosarul din fața lui și citi câteva fraze, în timp ce pe ecran apăruse Zevedei ieșind radios din alimentara Mătăsari și săltîndu-și pelerina pe umeri. - De felul lui e mai puțin vesel, adăugă Năstase. Dar în ziua aceea găsise șuncă... Imobilizat pe ecran, Zevedei continua să zâmbească, cu pachetul îri mâna stângă, iar cu dreapta pregătindu-se să-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în noiembrie 1967 și se află de-atunci sub supraveghere. Nu are prieteni. Singurul cu care stă de vorbă la cantină și se întîlnește câteodată este tovarășul Ulieru, de la direcția contabilității. - Cum arată? întrebă Pantazi. Îl văzu pe ecran, în fața alimentarei Mătăsari, apoi în laborator, privind încruntat conținutul unei retorte, apoi înaintînd pe stradă alături de Ulieru; în cele din urmă, apucând brațul unei tinere, parcă ar fi vrut s-o îmbrățișeze. - Este tovarășa Sanda Irineu, explică Năstase. A studiat patru ani
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Zevedei! Pentru că, nu e așa? ai mărturisit chiar de la primul interogatoriu că te-au impresionat peticele cusute în dreptul epoleților. Pantelimon începu să se miște stânjenit pe bancă. - Dacă n-ar fi fost peticele, Zevedei nu te-ar fi oprit în fața alimentarei Mătăsari, ca să te întrebe în ce an suntem, și, astăzi, d-ta ți-ai fi văzut liniștit de treabă, în laboratorul d-tale. N-ai fi devenit obiectivul nr. 1 al câtorva servicii secrete, în așa măsură încît trebuie să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acu nu vezi unu să-și mai aducă aminte. Așa-i pe lumea asta, cât ai să dai, ești bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată... Poate totuși c-apare Ivona, poate-o fi p-aci, la colț, la alimentară... Numa de nu s-o fi dus la vrunu din ceaiurile ei de cucoane, s-adună așa cucoane, ciopor, le-a văzut ea la Ivona, s-adună când nu le e bărbații acasă, când la una, când la alta, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost. Într-o zi, madam Ioaniu chiar că a dispărut. A venit ei acasă și-a găsit ușa dată de pereți. Atâta noroc ce-a avut cu Cristidoaia, c-aia cum își vâră nasu-n toate, când s-a dus la alimentară, i s-a părut că nu-i lucru curat, dac-a văzut ușa lu madam Ioaniu dată de pereți. Și-a dat telefon la servici, la Vulpe. Și-a răscolit ei, vulpea de Ivona și cu zurliu de bărba-su, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Niki... Și până să se facă boilărul, cine știe... Ia-i, madam Delcă ! — De ce să nu se facă boilăru ? Și cum să iau toată suta, madam Scarlat ? ! Las’ că mă duc să schimb... Unde să te duci ? — Cum unde ? La alimentara... E închis până luni, e inventar... N-ai unde să te duci. — Ee-tee-acu, că n-am un-să schimb ! Doar n-a-nchis la toate. Mă duc la tutungerie... — E trecut de patru, vezi și dumneata, a închis. N-avea grijă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orice ar fi vorba, e mai bine decît să stai În unitate, pentru că ești În lume și poți ajunge la un telefon public sau Îți poți cumpăra chestii pe care nu le găsești la chioșcul unității. Mă rog, teoretic, pentru că alimentarele, acolo e nevoia noastră cea mai mare, sînt pline cu conserve suple de mazăre și borcane grase cu pastă de roșii și oferta se oprește cam aici. Dar aceste drumuri și activități comune au folosul lor, leagă prietenii. În camion
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de parcă i-ar fi făcut farmece. Nu e lampa lui Aladin, nu iese nimic din ea dacă o mîngîie. Uneori poate să treacă și o săptămînă fără să o folosească. Întoarce-te puțin În timp și vino pînă aici, la alimentara din colț, să vezi cum cazi din paradis și-ți rupi gîtul, Împreună cu turma de pinguini cu ochi lucioși Înnebunită de așteptare... așteptînd ceva, orice cu un aspect comestibil... chiar nu-ți mai amintești?... ORICE care poate ajunge În stomac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zvonuri, sînt oameni care ascultă radio Europa Liberă, sînt oameni care mai vorbesc Între ei lucruri. Înțeleg că Congresul ar fi trebuit să aducă o schimbare. —...chiar nu se mai găsește nimic de mîncare, nici măcar pe sub mînă. Relația mea de la alimentara de pe Dezrobirii... știi tu, nea Mitică... nu mai funcționează, mi-a fost foarte greu să-ți aduc ceva. În mod ciudat, mai ușor am făcut rost de benzină... Eu n-aș putea să jur că a fost vreodată altfel. Măcar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cinci sute de mii lui nea Guță de la Salvare și ne duce la destinație. Totul e ca destinația să nu-și mute destinația. Anul trecut am ajuns tocmai la Miercurea Ciuc. V-ați rătăcit? Nu. Dar se terminase apa minerală la alimentară și tot mergând pe firul ei am ajuns acolo. CU SORCOVA Doamnelor și domnilor am plăcerea să vă anunț că, indiferent de exactitatea orei, suntem într-un Nou An de grație, adică e bine. Conform rugăminții colegiale a șefilor nevestei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]