4,178 matches
-
ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona ștearsă care Înconjura centrul atenției, aparținând unor persoane care Îl Încadrau pe Froehlich și Gielke, cămășile scrobite ale celor aliniați În spatele lor, și fruntea unui băiat care stătea la picioarele lor, În poziție de lotus. — Îi recunoști? Vocea Dorei avea o seriozitate pe care nu reușeam s-o dezleg. Ei bine, da, mă rog, așa aveam impresia. Cancelarul Sănătății purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rău, măi ăsta, că dacă nu, vezi tu! Și când zic asta, nu-nseamnă că poate o să vezi! Am vreo cinci, poate șase anișori și ea mă ia cu dacă-nu și cu nu-nseamnă-că-poate, ca și cum plutonul de execuție ar fi deja aliniat afară, așteptând să mă lichideze. Și iată că în scenă își face intrarea tatăl: după o zi agreabilă, în care a încercat să vândă polițe de asigurare pe viață unor negri ce nici măcar nu-s siguri că sunt vii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era ușor de ales și de cules, pentru că de-a lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele se aplecau peste ușile deschise râzând și fumând. Pe partea opusă a străzii, un bărbat singur Într-o mașină cu două locuri pândea răbdător. Myatt era iritat de gusturile incapabile de compromis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plângând de lângă feriga din ghiveci, ar fi fost dăruit brusc cu o misterioasă rezervă de putere: — Pot să vă fac viața un iad. Dr. Czinner spuse Încet: — O să ningă. Trenul se târa, intrând În Nürnberg, și locomotivele uriașe, care se aliniau de ambele părți, reflectau imaginea umedă și metalică a cerului. — Nu, spuse el, nu puteți face nimic care să mă afecteze. Ea bătu În copertele ghidului Baedeker și el remarcă, nu fără o undă de umor: — Păstrați-l ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote, între care plutește mirosul generatoarelor diesel. Peste tot zac pahare de carton pline pe jumătate cu cafea. Număr în continuare - 378, 379, 380; sar peste baricada din capătul celălalt și-mi continui drumul. 412 de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aude un fâsâit de capac. În toată sufrageria nu e decât un fotoliu reglabil. Pe un bax de lapte este un mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
denigrării activității lui Razza Rob. Tasta literele și după aceea le ștergea din nou, iar și iar. Prin fața ochilor i se perindau imagini cu terenuri acoperite cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de încordare îi amintise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi însorită, cu nea Angelo Niculescu în mijloc, cu Lucescu pe vine, sprijinit cu palma dreaptă de pământ ca să fie limpede cine poartă pe braț banderola de căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
casei În care a locuit la un moment dat Joyce, Însă tăblițele stradale s-au topit una Într-alta și n-am reușit să dau de ea. A doua zi dimineață, la deschidere, mă aflam În Balon. Capetele s-au aliniat din nou și au clătinat iar. Shine fusese deja la spital și Întrebase despre Jerry. I se spusese că nu a pățit nimic din cauza căzăturii, Însă că suferise un accident vascular cerebral, era inconștient și i se dădea de mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
proști democrați, care se credeau mai egali dacât alții în fața legii. Intelectualii, veșnic nemulțumiți și puși pe harță, în turnurile lor de fildeș, nu aveau o influență prea mare asupra stării de spirit a națiunii».” Destul de greu putem să ne aliniem opiniilor care consideră că în România „libertatea de exprimare funcționează acceptabil, la fel ca autonomia de asociere și controlul civil asupra forțelor armate. Acestea sunt câteva dintre condițiile procedurale minime pentru o democrație, așa cum au fost ele formulate de politologul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
programe private foarte clar definite și să se protejeze pe ei înșiși de răspunderea legală pentru consecințele publice ale faptelor lor. Mai puțin cunoscută este tendința corporațiilor, ca pe măsură ce cresc în dimensiune și putere, să-și dezvolte propriile programe instituționale aliniate cu imperative inerente naturii și structurii lor, fără să se afle sub controlul deplin nici măcar al oamenilor care le stăpânesc și le administrează. Aceste programe se canalizează pe creșterea propriilor profituri și protejarea lor de incertitudinile pieței. Ele derivă dintr-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la ideea unei alianțe trilaterale care ar combina interesele economice a trei parteneri regionali: America de Nord (Statele Unite și Canada), Europa occidentală și Japonia. Globalizarea economică nu este nici în interesul omenirii, nici inevitabilă. Este o axiomă faptul că puterea politică se aliniază cu cea economică. Cu cât este mai mare unitatea economică, cu atât sunt mai mari concurenții săi dominanți, și cu atât se concentrează mai mult puterea politică în mâinile marilor corporații. Cu cât este mai mare puterea politică a corporațiilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dată. Dacă te impui cu forța, metalul ripostează. Ține minte măcar asta, dacă nu reții nimic altceva din tot ce te-am învățat. Totuși, ucenicul continua să demonteze bolțurile învârtind șuruburile în sens invers și îndoia flanșele dacă nu se aliniau ca lumea. Nici o mașinărie n-ar trebui tratată în felul acesta. Fetița, însă, era altfel. Înțelegea sensibilitatea unui motor și, într-o bună zi, fără urmă de îndoială, va ajunge un mecanic pe cinste. Se uită la ea cu mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au aruncat hodrobelele cimotiilor să poată intra, să tragă furtunul cu apă... Ce crezi că era? ridic din umeri. - Un rusnac care scosese frumușel la vânzare, pe tarabă, lângă țăranii cu varză, barabule, fasole... două kalașnikovuri, grenade, cartușe, încărcătoare... Le aliniase omu’ și-aștepta cumpărător. - Hai că... - Aștepta el, l-au pus la pământ mascații și rusnacu’ supărat de colo: „Uăi băiețî, da io cridem cî la voi îi dimocrațâi de-amu...”. - Ce-o fi înțeles el prin „dimocrațâi”? - Rusnacu’... râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în prezent, seara, cu ai mei stând pe scaune pliante și urmărind filmulețe respective proiectate pe latura albă a aceleiași case albe, douăzeci de ani mai târziu. Casa-i la fel, curtea-i la fel, geamurile proiectate în filme se aliniază perfect cu geamurile reale, iarba din film seamănă cu iarba adevărată, iar fratele meu din film și cu mine suntem țânci și alergăm ca bezmeticii în fața camerei. Sari la frate-miu mai mare care și-a mâncat nervii și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu-adevărat? Brandy citește o carte în ediție de piață. Cel mai adesea, Brandy citește broșuri lucioase agresive despre vagine, scrise de cine știe ce chirurg plastician, cu tot cu poze color înfățișând imaginea perfectă a felului cum o uretră ar trebui să fie aliniată pentru a asigura un flux descendent de urină. Alte poze arată cum ar trebui să fie adăpostit un clitoris de calitate superioară. Astea-s vagine de cinci cifre, de zece și douăzeci de mii de dolari, mai bune ca alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Rhea fug după noi, fluturând din mâini și trimițându-ne bezele și comportându-se ca niște oribile domnișoare de onoare până când se împiedică, gâfâind, în stradă, cu tocurile cui duse dracului. Pe cer se vede luna. Clădirile de birouri sunt aliniate ca într-un canion de-o parte și de alta a străzii. Manus e tot în portbagaj și deja am pus o distanță uriașă între mine și pericolul de-a fi prinsă. Brandy își așază mâna mare pe piciorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
A rămas răsucit, uitându-se la fotoliile de piele albă care se pot roti și lăsa pe spate. La covorul alb. La măsuțele de arțar cu ochi de pasăre, atât de lăcuite încât par ude. La canapelele de velur alb aliniate lângă pereții cabinei. La pernuțele asortate. La revistele Călătorul de elită, mari cât un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
responsabilă cu desfășurarea serbării le face semne disperate din spatele cortinei. Se retrag și intră primul număr: corul de pionieri al clasei a III-a A. Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie câteva minute bune pentru a se alinia pe trei rânduri, după voci. Vocea a treia se așază strâmb și e formată dintr-o armată de băieței, unul mai speriat decât altul. Învățătoarea clasei se proptește în fața grupului, face gesturi ample, se leagănă, mimează cuvintele și stârnește râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mausoleul construit din piatră, monument grandios ridicat întru memoria eroilor neamului. Învățătoarea le vorbise pe tot parcursul drumului despre evenimentul istoric în cinstea căruia fusese înălțat. Sanda o smulse din visare și aranjându-i fustița o împinse spre ceilalți. Elevii se aliniară pe clase, sub directa îndrumare a învățătorilor și așteptară, emoționați, să înceapă ceremonia. Erau cu toții îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jumătate de metru de material și să-și lungească fustele. "Simpatia" dintre doamna Vrăjitoru și Luana era reciprocă. Îi făcea fetei zile fripte din cauza părului cârlionțat și-i punea numai note mici. Asculta un șir de copii o dată, după ce-i alinia în fața clasei. Primul elev începea să turuie lecția și pe neprevăzute profesoara îl oprea și striga numele următorului. Pe Luana n-o lăsa să lege decât câteva fraze la sfârșitul cărora îi dădea, invariabil, nota șase. Când eleva Leon veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așteptau să vadă noile realizări în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce faceți, nu aplaudați?", ei începură să bată din palme îndelung și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana intonă încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Șocați, părinții încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările eroului cu pricina. Au, sub năsucurile cârne, mustăți dese și scurte, desenate cu carioca. Spectatorilor nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]