2,520 matches
-
este, ca într-un fel de unitate primordială, o sonoritate care trezește alte sonorități, un înțeles care evocă alte înțelesuri, un semnal simplu și o expresie complexă, un lucru în sine și un lucru în relație, o identitate și o alteritate, un fapt natural și un fapt cultural, și toate în același timp, ca muzica unei orgi.
Despre poezie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4996_a_6321]
-
însă și româna). Iar dacă aveți rezerve cum că tema ar fi de interes restrâns, vă puteți convinge din vizitarea site-ului că ea atinge numeroase domenii ale vieții publice curente, de la prestația mass-media până la modul în care interacționăm cu alteritatea. Despre Siria, de foarte aproape În revista „London Review of Books” din 24 mai a.c., Layla Al-Zubaidi, directoarea biroului din Beirut al Fundației „Heinrich Böll”, publică un jurnal la cald al unei călătorii în Siria la începutul acestei luni. Autoarea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
e fraged, cel al gîndului searbăd.// Pînă și din propriul ei trup am văzut-o plecînd./ Ea s-a adăpostit în inima mea,/ în piramida fără oprire” (Ea strălucește). Performanța unei atari producții nu e identificarea cu pretextul tematic, ci alteritatea, îndepărtarea nostalgică de acesta, pînă la negație: „Nu mai am nici un semn de la tine. Uneori, marea vine la mine - și marea nu ești./ Uneori vine muntele - și muntele nu...” (Tratat de singurătate). Fundalul poemului nu e de factură ontologică, ci
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
în propria vreme”, pentru ca poezia să se scrie în timpul coautorului, al lui altcineva, primul își pierde speranța, Celălalt o regăsește, poetului - „mumia vie” - rămînîndu-i șansa de a fi solidar cu altcineva pentru a fi „fericiți în afara vremii noastre veninoase”. Tema alterității structurează cartea lui Nicolae Prelipceanu, aproape fiecare poem adunîndu-se în jurul figurilor celor mai diverse care marchează prezența stăruitoare în absență a Celuilalt; cel din oglindă sau din spatele ei („în spatele oglinzii e chipul meu al tău al ei al tău al
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
suspendate, iar ochiul camerei străbate jungla sau se fixează obstinat asupra unui bivol urmărindu- i neliniștea și fuga prin ierburile înalte ca în lungul plan-secvență de la început. Moartea este acolo, dar ca prezență subtilă, vagă, încă inaccesibilă, nu ca o alteritate radicală. Treptat, moartea devine o prezență familiară sau chiar una familială. Drumul precipitat prin brusă către peștera-uter, printre puținele elemente simbolice revelate, reprezintă scurta agonie a lui Boonmee, dar creează și premisele renașterii sale. La fel de confuz și cu acel grotesc
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
nu doar inevitabile, ci și consubstanțiale naturii umane. Firește că, din punct de vedere al retoricii critice, „noua Nadine Gordimer” e la fel de plină de aplomb ca în cărțile mai vechi. Ea scrie despre identitatea femeii negre, despre violența tranziției, despre alteritatea descoperită de personajul sud-african submersat în realitatea lumii arabe, despre vulnerabilitate, multiculturalism, despre „celălalt”, despre exotism. Nu se înțelege însă dacă dincolo de virtuozitatea textuală există și altceva decât mimetismul ideologic frustrat al unei autoare conștientă că vocea ei s-a
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
Nevoia de contramodelul oriental se vădește nu doar în dorința de evaziune, ci și în dezacordul cu unele situații europene, care-i prilejuiesc autoarei satira socială. Virginia Woolf surprinde relațiile între Europa și Orient în termeni de gen sau sexualitate, alteritate, identitate culturală. Parametrii geografici și temporali (Anglia - Turcia, sau, cum spune Orlando, „Persia”) prilejuiesc asocierea cu bătrânețea/ tinerețea, bărbăția/ feminitatea. Contrastul pare domolit prin aplecarea, atât a occidentalilor cât și a orientalilor, asupra șlefuirii cuvintelor, „până ajung să fie o
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
Paul Cernat Mircea Anghelescu, Poarta neagră. Scriitorii și închisoarea, Editura Cartea Românească, București, 2013, 256 pag. Dincolo de vechile preocupări privind romantismul și preromantismul românesc, există, în cărțile publicate de Mircea Anghelescu, o deschidere către formele alterității insuficient cunoscute sau acceptate. Stimulată de formația inițială de arabist a comparatistului ori ținînd, pur și simplu, de apetitul explorator al istoricului literar, ea se manifestă, tot mai vizibil, în studiile post-decembriste despre exil, despre literatură și paraliteratura biografică, despre
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
scriu nu doar despre diversitate, ci și despre diferență și unicitate. N-aveam cum să scap din vedere o «semanaliză» a prezenței, un posibil discurs despre spectacol constituit în afara artelor spectacolului. Apoi ar fi urmat, la rând, repetiția, multiplicitatea, virtualitatea, alteritatea, comunicarea instantanee, atingerea, fantasma, surogatul, corpul, absența, voyeurismul, diseminarea, indeterminarea, interfața (și eu eram acolo o prezență de interfață de care nimeni nu era conștient)”. Despre toate acestea scrie pertinent eseistul, pornind de la realitatea socială în care trăiește - una de
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
scriere ce se vrea „totală” și ascensională. O carte savant construită, în care poezia se subsumează - repet - rugăciunii, dînd seama de cele esențiale. Căci, dacă nu poate servi drept ars moriendi, ea caută măcar să recupereze efemeritatea vieții în relație cu alteritatea supremă. Rezultatul, neobișnuit, poate lăsa senzația de prea mult, prea abstrus, prea alambicat. Să nu ne lăsăm însă înșelați. Partea din toate... este o apariție editorială de substanță, una dintre acele cărți ce sfidează, cu grație meditativă, timpurile.
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
Miheț Dora Pavel, Do Not Cross, Editura Polirom, Iași, 2013, 184 pag. Tot ce-a scris până acum Dora Pavel ține de ideea de captivitate. Începând cu identitățile atomizate și încheind cu interogaț iile viciate, nimic nu scapă de teroarea alterității în lumea scriitoarei din Deva. Nu e de mirare că Dora Pavel construiește stranii hărți interioare, ce duc, fără excepție, spre ambiguități esențiale. Poezia ei era o tentativă de armonizare a sufocării existențiale. În proză, ea mizează pe felul cum
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
de la pensée nomade (1999), Laissez-passer. Topographie littéraire d’une Europe des frontières (2004), În căutarea centrului pierdut (2010), Il n’y a pas de dîner gratuit. Petit abécédaire de la rencontre en littérature (2011). Sunt texte despre ospitalitate, călătorie, întoarcere și alteritate. E limpede că scriitoarea nu poate să se obiectiveze și pornește - sentiment arhiprezent - de la sine spre ceilalți. Așa încât, eseurile ei seamănă cu povestea unui intelectual ajuns într-un punct fix al lumii, de unde cercetează semnificațiile frontierei. Straniu hibrid de comparativism
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
și privilegiază întâlnirea cu esențialul. Miza este transgresarea limitei, cum simte și Apostol Bologa, „un nou Hyperion (...) programat să răstoarne, la momentul oportun, ordinea stabilită a lumii”. La fel, în Donna Alba „vecinătatea frontierei potențează aspectul dual, ritual, dramatic al alterității”. Partea secundă a volumului, cu aplicații pe texte românești, au numeroase verdicte de luat în seamă, incitante, fără excepție. Să mai amintim câteva: „gândirea mistică - aflată la temelia prozelor fantastice din volumul La țigănci - nu lucrează la identificarea lucrurilor, ci
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
frontieră, observă eseista. Totuși, linia de hotar, „contradictorie” și „misterioasă” ajută desprinderii, cum se petrece în Rusoaica și Pădurea spânzuraților. Între cele două lumi, crede Corina Ciocârlie, se instituie o gâlceavă dintre aproape și departe, ce duce adeseori la „descoperirea alterității și reinventarea sinelui”. Esențială rămâne pentru cercetătoare tema agoniei imperiale. Așa se explică de ce Baudrillard apare, și în acest volum, drept gânditorul cel mai apropiat de orizontul ei critic-speculativ. Corina Ciocârlie se numără printre puținii, din păcate, eseiști, de la noi
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
literatură au aderat la un proiect comun, în care urmau să-și prezinte împreună poeziile și textele scurte de proză. Motivul? Erau sătui de refuzurile autorităților culturale ale vremii, opace la literatura lor, bănuitoare la ceea ce s-ar putea numi alteritatea mesajului lor. Pentru cei nouă (Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johanmn Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner, Ernest Wichner) „poezia este acțiune.” Fără a avea un lider formal, fără o ierarhie prestabilită sau dezbătută, grupul, denumit
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
nu poate dispărea.) Trebuie să te zbați pentru gloria din timpul vieții; să dai din coate e nefiresc, dar e necesar. Am mai discutat și despre relațiile dintre părinți și copii. Esențialul este atunci cînd se ajunge la puntea conștientizării. Alteritatea părinților, personalitatea lor individuală, lipsurile lor și, adesea, inferioritatea lor. O relație solidă, bazată pe respect, trebuie menținută (E10) - dar respectul nu poate apărea atunci cînd „adevărul” (oricît de fals ar fi) pare limpede. Părinții cuiva par un „x” inferior
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
directe - făcând să se reflecte în permanență două imagini: cea a naratorului care- și provoacă un chinuitor proces de anamneză, izolat în cabana sa de munte, și o alta, ivită la răstimpuri din străfundurile conștiinței sale, masca hâdă a unei alterități amenințătoare, sau chipul grotesc al unui sine cu care s-a pierdut contactul. Inițial inexplicabilă apariție, ulterior concretizată sub forma unei temeri străvechi, declanșatoare de nevroze, imaginea lui Lulu, cu „țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
mod. Cred că asta corespunde stilului dispersat în care am ajuns să le văd pe toate, urmând logica unei priviri care se fixează capricios și neașteptat...”. Adeptul criticii de (re)cunoaștere, de identificare - în primul rând cu sine, apoi cu alteritatea, autori, opere - aici, în felul cel mai simplu și direct, se expune. Iată, prin urmare, o adevărată, admirabilă autoscopie: cum scriem, așa citim. Stilul, în sensul larg, scris-cititului, suntem fiecare dintre noi și devine important să ne (re)cunoaștem. Din
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
țărm prea îndepărtat, Corina Ciocârlie rămâne, oarecum, în aceeași zonă de interes. Chiar dacă acum explorează modul de a gândi sau de a imagina limita, în spațiile brăzdate de frontiere ale Mitteleuropei și ale Balcanilor, problemele sunt, în esență, aceleași (identitatea, alteritatea, călătoria, exilul), dar privite din unghi diferit. Tema seducției (frumos anunțată de jocul de cuvinte al subtitlului) reprezintă, cum se va vedea, atât ingredientul de coagulare a unei materii literare diverse, cât și punctul de fugă de pe „frontiera“ frontierei. Deși
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
întregii sale creații. Pentru James, mai intens decît pentru oricare alt prozator din secolul al XIX-lea, realitatea reprezintă o noțiune goală, un compromis indus de nevoia noastră de stabilitate într-o lume profund incertă. Felul în care interacționăm cu alteritatea rămîne distorsionat, grefat pe subiectivitatea noastră individuală -, nu doar restrictivă, ci, după autorul lui The Ambassadors/Ambasadorii, de-a dreptul falsă. Noi nu corectăm „adevărul”, adaptîndu-l universului interior, ci îl modificăm pur și simplu, „inventîndune” o existență în interiorul căreia ne
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
adăpost, un loc de retragere, ceva stabil și anume Chiara, deși totdeauna am susținut sus și tare că eu sunt ca apa și ca vântul - curg, bat, mă transform, mă preschimb, iau mereu și mereu alte forme, găsindu-mi în alteritate, în aceste neobosite metamorfoze și contopiri cu tipare străine satisfacția și esența mea de a fi. Eu trădam, înșelam, mințeam, aveam dorințe și necesități care nu fac parte din lista comodă, ortodoxă a ceea ce este bine, și în vremea asta
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
însuși. Al doilea simptom este vraja pe care o resimțim răzbătînd dinlăuntrul cuvintelor abstracte. Există o fascinație pe care sintagmele goale le exercită asupra minții noastre. A fost o vreme cînd o expresie ca ,pura cunoaștere de sine în absolută alteritate", una din miile de sintagme tehnice cu care Hegel își presară jargonul asfixiant al cărților sale, îmi provoca fiori de emoție solemnă, silabisind-o ca pe o formulă magică în care se ascundea misterul ultim al lumii. O repetam apăsat
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
narațiuni identitare. În continuare, făcând referire la dimensiunea identitara a securității, trebuie menționat faptul că o problemă a diplomației publice, poate mai ales la nivelul Uniunii Europene, este aceea ca inca se mai face definirea identității statelor prin referirea la alteritatea 11 tip "uș vs. them". Această situație privește în unele situații relațiile dintre statele din cadrul Uniunii Europene, iar în altele caracterul euronaționalist prin care se realizează o excludere a celor care nu aparțin acestei organizații. În același registru, Buzan face
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
dicționar aparțin mai multor culturi. Au scris cu naturalețe în două sau trei limbi, operele lor au marcat fundamental viața culturală a locului. Grație lor a fost posibil dialogul intercultural, ei au fost primii care au creat punți către înețelegerea alterității, fără însă ca istoriile literare și dicționarele de scriitori apărute pînă în prezent să le sublinieze convingător meritele. Iată doar cîteva nume, luate aproape la întîmplare: Robert Reiter (Franz Liebhardt) a scris în germană, română și maghiară, Andreas A. Lillin
De la Osman Pașa la Robert Șerban by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11178_a_12503]
-
sine" (p. 112). O idee ce trebuie reținută. Ca și aceea despre lirismul idilic și ludic din Cărticica de seară și din ciclul Buruieni, echivalent cu o exorcizare a demonilor, o ieșire a poetului din sine însuși, ,o deschidere spre alteritate" (p. 113). În euforiile copilărești de percepție încântată a lumii, Arghezi ,devine poetul creației permanente. În veșnică înnoire, universul său permanentizează momentul genezei"(p. 123). Jubilația afirmă ,miracolul eternei geneze"și ,puterea harului". Centrul de foc al poeziei argheziene este
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]