2,496 matches
-
membrul acelei generații ar vedea că și Cornel ascultă aceeași muzică, ar dispărea radicalitea. Puterea de Întemeiere a limbajului Corin Braga: Mi se pare interesant că demersul lui Cornel avansează punând Întâi accentul asupra imaginației, apoi asupra limbajului. Ideea de alteritate radicală, necontrolabilă, amorsată prin conceptul de imagine, așa cum apare la Humboldt, ajunge În a doua parte să se Încarce În conceptul de limbaj. E vorba de limbajul creator și imprevizibil care, dincolo de schemele lui Chomsky, dincolo de toate generativismele și structuralismele
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
posibil cumva să existe În existențial un nucleu generator care să nu se subordoneze ideilor, care să ne facă incapabili să privim realitatea prin transparența ideilor platoniciene? Tocmai acest nucleu ireductibil este regăsit de Humboldt și de romantici. Este nucleul alterității de care vorbea Cornel. Pornind de aici, ajungem la al doilea moment, al teoriei limbajului. Avându-l pe Humboldt În spate ca zid, Cornel ridică problema limbajului care Întemeiază, a limbajului care creează realități. Sanda spune că a fost oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În punctul de fugă. O mobilitate e cerută privirii, o dinamică ce o salvează din constituirea unui orizont fix și unidirecțional. În termenii stănescieni, e vorba de o alergare. O alergare În care nu eul este cel căutat, ci o alteritate. Alergarea alergării sau, În termeni mai apropiați de acest text, vederea vederii (cu mine Însumi mă uit/folosindu-mă ca privire). Prima șansă a unei critici capabile să intre În inima textelor este aceea de a depăși nivelul accentului așezat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fără mișcare, fără direcție și totuși o temporalitate existențială (În Înțelesul chiar heideggerian al conceptului de existențial). Textele au un orizont, o aură; inimile, la fel. Primele pentru că necesită, pentru a avea validitate ontologică Într-un aici și acum, o alteritate - a receptării. Celelalte pentru că necesită, la rândul lor, pentru a se Împlini, o alteritate. Ceea ce vreau să spun este că textele, precum inimile (În dragoste), au alteritatea receptării prezentă deja În ele din momentul așezării În discurs. Există un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conceptului de existențial). Textele au un orizont, o aură; inimile, la fel. Primele pentru că necesită, pentru a avea validitate ontologică Într-un aici și acum, o alteritate - a receptării. Celelalte pentru că necesită, la rândul lor, pentru a se Împlini, o alteritate. Ceea ce vreau să spun este că textele, precum inimile (În dragoste), au alteritatea receptării prezentă deja În ele din momentul așezării În discurs. Există un loc al alterității În texte. Alteritatea e atârnată de capătul unei vederi care este a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru că necesită, pentru a avea validitate ontologică Într-un aici și acum, o alteritate - a receptării. Celelalte pentru că necesită, la rândul lor, pentru a se Împlini, o alteritate. Ceea ce vreau să spun este că textele, precum inimile (În dragoste), au alteritatea receptării prezentă deja În ele din momentul așezării În discurs. Există un loc al alterității În texte. Alteritatea e atârnată de capătul unei vederi care este a textului (de aici și vederea cu doi ochi: textul te vede așa cum și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
receptării. Celelalte pentru că necesită, la rândul lor, pentru a se Împlini, o alteritate. Ceea ce vreau să spun este că textele, precum inimile (În dragoste), au alteritatea receptării prezentă deja În ele din momentul așezării În discurs. Există un loc al alterității În texte. Alteritatea e atârnată de capătul unei vederi care este a textului (de aici și vederea cu doi ochi: textul te vede așa cum și tu Îl vezi. Mai departe, firește, vederea care se vede pe sine și, ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
necesită, la rândul lor, pentru a se Împlini, o alteritate. Ceea ce vreau să spun este că textele, precum inimile (În dragoste), au alteritatea receptării prezentă deja În ele din momentul așezării În discurs. Există un loc al alterității În texte. Alteritatea e atârnată de capătul unei vederi care este a textului (de aici și vederea cu doi ochi: textul te vede așa cum și tu Îl vezi. Mai departe, firește, vederea care se vede pe sine și, ca atare, o zonă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
orizont al lor, apoi o poziție, o structură, o vertebră ce face loc unui orizont al interpretului ce va să vină și, În plus, o aură verzuie, un orizont al interpretării. La fel, eul are trei mișcări: de identitate, de alteritate și o temporalitate suplimentară, doar uneori vizibilă, Însă esențială (ce prevestește un mult mai aprig ideal). Nu trebuie să ne așteptăm să găsim În această temporalitate - În timpul splendorii - semnificații În Înțelesul tradițional, al formelor discursive. Ele există mai degrabă la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu ne pierde, de a ține la sine această iubire ce ar putea deveni dulce. Pentru Heidegger - sau, mai precis, pentru Heidegger I, cel atât de aproape de o Înțelegere a timpului și totuși atât de Îndepărtat de o Înțelegere a alterității și a felului În care aceasta se disipează, se rezolvă -, lucrarea-Împreună este mai ales cea așezată sub cotidianitatea lui se, acea legare impersonală a ființelor până la dezindividualizarea lor totală, pierdere ce nu lasă urme vii, ci instituie iluzorii și impersonale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
A prin care podurile timpului se stabilesc În discurs (deocamdată Într-o covârșitoare instituire de absențe); și apoi timpul e gândit, el devine istorie. E privit și privirea e gândire și astfel istorie. Vedere-gândire-istorie. Devii timp În momentul În care alteritatea e accesibilă. Alteritate Înțeleasă deocamdată doar ca spațiere a timpului ca pod peste absențe, mișcare discursivă a gândirii și posibilitate a istoriei. Această alteritate respinge știindu-mă pentru că ea din mine, din timpul meu a plecat, din lizibilitatea mea, gravitație
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
podurile timpului se stabilesc În discurs (deocamdată Într-o covârșitoare instituire de absențe); și apoi timpul e gândit, el devine istorie. E privit și privirea e gândire și astfel istorie. Vedere-gândire-istorie. Devii timp În momentul În care alteritatea e accesibilă. Alteritate Înțeleasă deocamdată doar ca spațiere a timpului ca pod peste absențe, mișcare discursivă a gândirii și posibilitate a istoriei. Această alteritate respinge știindu-mă pentru că ea din mine, din timpul meu a plecat, din lizibilitatea mea, gravitație a inimii mele
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
E privit și privirea e gândire și astfel istorie. Vedere-gândire-istorie. Devii timp În momentul În care alteritatea e accesibilă. Alteritate Înțeleasă deocamdată doar ca spațiere a timpului ca pod peste absențe, mișcare discursivă a gândirii și posibilitate a istoriei. Această alteritate respinge știindu-mă pentru că ea din mine, din timpul meu a plecat, din lizibilitatea mea, gravitație a inimii mele care Însă se extinde, precum universul și nu se mai agață (decât acum abia) de mine (Elegia a treia). Și istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vorbește de un soi de existență asumată În lumea lui aici și acum, care e o existență de tip heideggerian. Este până la un punct ce a spus Heidegger cu Dasein-ul lui, cu o corectură: Heidegger n-a Înțeles conceptul de alteritate. Pentru Heidegger, Dasein este ceea ce se opune lumii impersonale a lui se. Câtă vreme Încerc să Înțeleg alteritatea altfel decât lumea impersonală a lui se, Dasein-ul meu va arăta altfel decât la Heidegger; ceea ce Înseamnă: am asumat foarte multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tip heideggerian. Este până la un punct ce a spus Heidegger cu Dasein-ul lui, cu o corectură: Heidegger n-a Înțeles conceptul de alteritate. Pentru Heidegger, Dasein este ceea ce se opune lumii impersonale a lui se. Câtă vreme Încerc să Înțeleg alteritatea altfel decât lumea impersonală a lui se, Dasein-ul meu va arăta altfel decât la Heidegger; ceea ce Înseamnă: am asumat foarte multe lucruri și abia Încep să mă desprind de ele, dar totuși Încep. Ei, În cartea asta probabil că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fapt nici nu te interesează așa ceva. Pentru că este evident, Horea, că, scriindu-te pe tine Însuți, nu ajungi automat și la scrierea celorlalți. Ar trebui să existe o devenire, o trecere, o perioadă tranzitorie Între una și cealaltă. De la teoria alterității la folosirea arbitrară a conceptelor Cornel Vâlcu: Acum Îmi vine ideea urâtă care seamănă cu ciudățenia pe care-am zis-o despre O plimbare de dimineață pe strada Servandoni (prima carte publicată de Horea). Plec de la ce spunea Ruxandra: tu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
arbitrară a conceptelor Cornel Vâlcu: Acum Îmi vine ideea urâtă care seamănă cu ciudățenia pe care-am zis-o despre O plimbare de dimineață pe strada Servandoni (prima carte publicată de Horea). Plec de la ce spunea Ruxandra: tu faci teoria alterității, dar alteritatea reală este, cu scuzele de rigoare, inclusiv publicul căruia i te adresezi. Alteritatea adevărată o constituie oamenii În fața cărora vei prezenta acest text. Înțeleg că teoria asta nu se poate naște decât În acești termeni, dar, cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conceptelor Cornel Vâlcu: Acum Îmi vine ideea urâtă care seamănă cu ciudățenia pe care-am zis-o despre O plimbare de dimineață pe strada Servandoni (prima carte publicată de Horea). Plec de la ce spunea Ruxandra: tu faci teoria alterității, dar alteritatea reală este, cu scuzele de rigoare, inclusiv publicul căruia i te adresezi. Alteritatea adevărată o constituie oamenii În fața cărora vei prezenta acest text. Înțeleg că teoria asta nu se poate naște decât În acești termeni, dar, cum să spun, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care-am zis-o despre O plimbare de dimineață pe strada Servandoni (prima carte publicată de Horea). Plec de la ce spunea Ruxandra: tu faci teoria alterității, dar alteritatea reală este, cu scuzele de rigoare, inclusiv publicul căruia i te adresezi. Alteritatea adevărată o constituie oamenii În fața cărora vei prezenta acest text. Înțeleg că teoria asta nu se poate naște decât În acești termeni, dar, cum să spun, nu poți vorbi la nesfârșit despre cât de minunat este să fii alteritar fără
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sunt trei pentru eu, iar pentru opera de artă intră În joc o altă temporalitate, apăsat istorică...). Toată cartea este despre patru lucruri: unul dintre ele este ceea ce eu definesc orizontul interpretului, adică, simplificând, al fiecărui ego. Celălalt este orizontul alterității, care poate fi orizontul operei de artă sau orizontul alterității obiectuale sau tradiționale. Un al treilea (și aici vin pe urmele lui Gadamer) este orizontul interpretării (conceptul său de fuziune a orizonturilor produce, În opinia mea, un alt orizont sau
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În joc o altă temporalitate, apăsat istorică...). Toată cartea este despre patru lucruri: unul dintre ele este ceea ce eu definesc orizontul interpretului, adică, simplificând, al fiecărui ego. Celălalt este orizontul alterității, care poate fi orizontul operei de artă sau orizontul alterității obiectuale sau tradiționale. Un al treilea (și aici vin pe urmele lui Gadamer) este orizontul interpretării (conceptul său de fuziune a orizonturilor produce, În opinia mea, un alt orizont sau se realizează fundamentându-se pe un al treilea orizont). Un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
-și mai află locul credința? Horea Poenar: Nu mai este evidență atunci când ești Într-o filosofie de tip Derrida sau când gândești acea urmă ca pe un element al percepției mele și nu ca pe o formă de prezență a alterității. Evident, ca să-i răspund lui Corin Braga, experiența este posibilă, reală, eu cred Într-o experiență de tip Nichita Stănescu, la care a vedea calul alb de pe colină este un accident de suflet. Acest accident de suflet pentru mine este
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
construi, În ideea logicii tradiționale sau a lui Betrand Russell, un discurs care să Îmi dea foarte multă stabilitate. Pe de altă parte, pot simți În ea prezența a ceva ce depășește aceste evidențe și care este o formă de alteritate, mai mult decât atât, o formă pe care eu o numesc estetică, pentru că este o „trecere” În noapte, o „trecere” neașteptată, dar În același timp constat, În momentul În care a venit, că e Îmbucurătoare, binecuvântată, și de aceea apar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
forma de regăsire a identității eului care parcurge mai multe etape. Una este, așa cum s-a observat aici, ego-ul Închis, cealaltă este Dasein-ul, așa cum l-a gândit Heidegger, o alta este alergarea care depășește eul și care se realizează spre alteritate. Pentru că timpul splendorii este, firește, o metaforă, dar o metaforă de depășire a identității eului Înspre astfel de evidențe care devin altceva, care nu mai țin de evidență. Corin Braga: Îmi reiau Întrebarea: Cum ai reacționa În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Tratezi problema doar la un nivel teoretic sau ontologicul poate să ajungă magic? Horea Poenar: Aici sunt totuși două domenii diferite. Să nu uităm că pentru mine calul care ar trece prin grădină este o metaforă pentru o teorie a alterității. În momentul În care Îi dau atâta realitate pură Încât ajung să și produc această urmă nu mai sunt În domeniul teoretic, deja sunt În domeniul incantatoriu, religios, magic etc. Chiar dacă ele se Învârt În niște orizonturi care dau o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]