2,639 matches
-
Produse din carne conservate prin sterilizare E239 Hexametilentetramina Conservant Brânzeturi E235 Natamicina Conservant Brânzeturi uscate, cârnați afumați E234 Nisina Conservant Brânzeturi, budinci E203 Sorbat de calciu Conservant Brânză topită, cartofi congelați, produse panificație E202 Sorbat de potasiu Conservant Pâine feliata, aluaturi, sosuri, fructe de mare semipreparate E201 Sorbat de sodiu Colorant Produse patiserie și cofetărie, creme, iaurturi aromate E200 Acid sorbic Conservant rânza topită, cartofi congelați, produse panificație E180 Litolrubina Colorant Sortimente speciale de brânză E175 Aur Colorant Ornamente produse cofetărie
Lista completă a E-urilor şi alimentele în care se găsesc [Corola-blog/BlogPost/93031_a_94323]
-
buzna Actorul! Poimâine, Caravella. Caravella poate să vină: ești singurul care știe cum arată. În roman, nu are chip. Numai picioare. Veți sorbi împreună supa în care ți se pune mereu bromură sau altceva - și în ceai se pune, în aluatul din care se frământă pâinea, precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca bătrânul acela. El studiase În profunzime obiceiurile popoarelor de la Răsărit. În lungile nopți de navigație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mi lipesc obrazul de tălpile ei. Erau moi și calde ca niște cățeluși nou-născuți. Îmi cînta dimineața În pat opere Întregi, era cînd Gilda, cînd Margareta, cînd Sparafucile, cînd Mefisto... o ascultam ca-n transă și frămîntam bucățica mea de aluat și creșteam. Dar el, care doarme acum În camera alăturată, ce lapte suge, ce mîini Îl apără? Poate vorbește cu tatăl lui despre retragerea de pe Prut, poate cîntă În somn „Hai taică să ne povestești de șarja de la Robănești“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa e, fiindcă sunt pline de pământ - spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
întors prin cenușă înapoi în oraș. — Mamă! Mi-am pus jos stiloul, pe caiet. A venit tata. A deschis ușa spre camera principală și am auzit cum se prăjeau peștii în bucătărie. — Bine, David, zise ștergându-se pe șorț de aluatul gras. Trebuie să fi venit cu banii. S-a grăbit spre ușă și l-a întâmpinat chiar în clipa în care deschidea ușa. — Frank, ce-i cu toate astea? Se uita la sacii de pe umărul lui și la pachetele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sunt una și că a le percepe separat, rupte unul de celălalt, fără corespondență reciprocă, înseamnă să rupi și viața în două. Și îmi mai închipuiam, desigur nu pe Sonia, ci pe o altă femeie sau fată cam din același aluat cu mine, mi-o închipuiam pe această fată îndrăgostită cu o ardoare excesivă, excepțională. Iat-o întorcându-se acasă. Uite cum în întunericul de pe bulevard o ajunge din urmă un golan pe care nu-l cunoaște. Nici măcar nu poate vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sensul de grădină cu pomi, livadă), dar și operațiunea de a transforma grâul în pâine o realizăm folosind termeni de origine latină: a măcina, moară, a pisa, piuă, făina, care se cerne prin ciur, se amestecă cu apă, se frământă aluatul, se coace în cuptor, și se scoate pâinea, dar și plăcinta. Pe de altă parte, descoperirile arheologice din așezările de tip Dridu, brăzdare de tip simetric, săpăligă, securi, oticuri de fier, râșnițe de piatră, atest practicarea agriculturii de către comunitățile locale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rar se coceau în ulei, în tigaie. Dacă nu se coceau plăcinte, în cuptorul de afară (o lipitură de lut galben pe un cadru din nuiele de alun!) se coceau alivenci pe frunze de hrean sau de bostan. Era un aluat din făină de porumb, în care se amesteca iaurt (chișleag) și ouă, până se făcea o compoziție ca o smântână groasă, care nu curge. În cuptorul încins, se așezau la rând alivencile pe frunte mari de varză sau hrean, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Se făcea la Paști, se mai făcea de înălțare. Acum se face la hram și, probabil, și la alte zile semnificative pentru familie. învârtită: făină superioară, ulei, zahăr, nucă pisată. Nu reușește la fiecare, deoarece este o tehnică a prelucrării aluatului din care se facă foi subțiri, cât mai subțiri, întinse pe masă cu sucitorul; pe fiecare se unge cu ulei și se presară miezul de nucă cu zahăr. Din mai multe foi, între 5 și 10, se face un rulou
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vieți Întregi de muncă și nici ce făcea războiul cu țara. A murit de embolie În noaptea Tuturor Sfinților, cu un Cohíba În gură și cu o fetișoară de douăzeci și cinci de ani pe genunchi. Fiul lui era plămădit din alt aluat. Arogant cum numai imbecilii pot fi. Prima lui mare idee a fost să Încerce să vîndă stocul de cărți al catalogului editurii, moștenirea tatălui său, pentru a le transforma În pastă de hîrtie, sau așa ceva. Un prieten, alt filfizon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
făceam numai prostii, am ajuns să mă întreb cum s-a făcut că am reușit să fiu promovat inspector, Și eu la fel, Și dumneavoastră, domnule comisar, Și eu, și eu, dragul meu, în poliție toți suntem făcuți din același aluat, restul e o chestiune de mai mult sau mai puțin noroc, De noroc și de știință, Știința, doar ea singură, nu întotdeauna e suficientă, pe când cu noroc și în timp se obține aproape totul, dar nu mă întrebați ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vroia să spună că n-o înțeleg. Ei, da, n-o înțelegeam, n-am înțeles-o niciodată, așa cum nu te înțeleg nici pe tine, parcă nu ești de aici, pari sau ești altfel... Așa era și Ani, un altfel de aluat. Prea complicată, și asta îmi plăcea - citea mult, și asta nu face bine unui actor, așa cred eu, îl intelectualizează, își pierde spontaneitatea, devine artificial, un actor inteligent trebuie să-și lase inteligența acasă, dacă o are... -, am și sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aversul și reversul aceleiași medalii... -6- Plăcerea de a trăi. Două epigrame permit reconstituirea unor mese epicuriene. Nimic de-a face cu fileurile de urs, brânza cu vin îngroșat, capetele de melci, porcii umpluți cu caltaboși și cârnați, Priapii din aluat dulce, vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată ca în Satiricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
eternitatea crîșmei. Să te poți confesa. Să poți să bei. Și, uneori, eventual, să vomiți. Să vomiți ceea ce nu asimilezi. Și, uite, dintr-așa o îndeletnicire, puneam pe masa soției și copilului meu o pîine. Albă. Sau intermediară. În care aluatul creștea precum scriptele scenariilor. Atunci am văzut, prima dată, că, uneori, prejudecata "accesibilității" spotului, care trebuie "consumat" de oameni de toată mîna (targetul) scuză mijloacele estetice fracturate la mijlocul drumului. Dar, oricum, parcă, în 2001-2002-2003, anii în care am avut, mai
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
pe toți baltă cosea harnic la cuvinte cum cârpești ciorapii copiilor așteptând să se deschidă cuminte o poartă dinspre viitor inele de glezne inele de mâini inele de nas inele de urechi cuvinte noi cu înțelesul vechi destine frământate ca aluatul de pâini Referință Bibliografică: inele, inele / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
INELE, INELE de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361377_a_362706]
-
Este un timp bolnav al celor ce cred că toți trebuie să se privatizeze, să-și caute o meserie de rob în amăgirea existenței și a fiindului debusolat. Câțiva, care au luat din fugă totul, fiind reali în dospirea unui aluat clăbucit și smuls din fața celor mulți, cu mâinile lor murdare, de la cei ce așteptau cuminți o lege normală de conviețuire umană, fac legi ejectate și toaletizate în intimități improprii, cu care de altfel gândesc. Romanul superrealist necesită o analiză atentă
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
cunosc cum însă fără să aibă o activitate sau un succes al fiindului în nefiind decât să aibă banul, care să îl facă stăpân viciat, puternic peste toți cei care sunt obligați să i se închine, slugi amorfe din același aluat cretin de dezvoltare cu al său, rupți în permanență de mijloc, un embrion greșit genetic. Literatul surprinde viața așa cum se extinde din mentalitatea entității-om fie că este european, american sau de oricare altă spațialitate continentală. Parcurgem un secol instabil
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
așa cum îi place lui Mihăiță. Cozonac cu mult rahat și sarmale cât pumnul de mari, ce zici? Poate vine Petrică la colindat dacă îi mai trece gâtul... În scurt timp, mirosurile începură să dea năvală prin casă, aburind ferestrele. Frământă aluatul cu mâinile tremurătoare și deformate de artrită, împături frunzele de varză pe pipăite, pentru că privirea nu o mai ajuta și deretică încă odată în căsuța ei încălzită de la cuptorul încins. Găsi câteva globuri într-o cutie de carton rătăcită prin
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
este o insultă să dai cu cineva mâna folosind-o pe cea stângă. Așa că brusc schimb membrul inferior și mă reped, înfigând cazmaua mâinii drepte, în miracolul culinar oriental. Duc la gură un fel de material cu o consistență de aluat proaspăt frământat, având gustul dulceag al cremei de vanilie asezonată cu puțină sare, avocado și dovleac copt. Nu e rea! Foarte gustoasă chiar! Comeseanul din fața mea se uită la mine, îmi face cu ochiul și ridică pollexul - degetul mare, în
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
trăiri înveșmântate în haină metaforică, trecute prin turnesolul iubirii care desparte albastrul de roșu, stările meditative de cele nevoit cotidiene în care se află natura umană pe parcursul existenței sale. Nu întâmplător, cei care au iscusința de a ști să plămădească aluatul cuvintelor în chip fericit, sunt binecuvântați, poate mai mult decât ceilalți trăitori tereștri, cu viziuni lirice menite să-i înscrie în marele catalog al creatorilor de opere nemuritoare. Păstrând proporțiile, Georgeta Resteman - cu o cumințenie brâncușiană, își decantează prin propriul
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
milostiv fiind și Dumnezeu, din durerosul meu frământ, ce-ai rupt, al inimii și-al pâinii ce Ți-am adus la cină, mi-ai dat și mie să mă-nfrupt, ceva ce mi se pare, ciudat prin ne-nțeleasă preschimbare, cum aluatul meu gusta acum a trup de Dumnezeu și-a sânge de lumină. ULTIMA POSIBILĂ MINUNE „Caiafa, unul dintre noi I-a dat ideea ca de pe cruce să coboare, dar n-a răspuns, cred ca să facă-n ciudă și nouă și
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
ciocul lor”. În colț, la Pantilică, un dulap și o tiribombă mică, învârtită de Gheorghe Netotu', îi distrează pe tinerii țărani care chicotesc și se veselesc, sorbind din sticlele cu bilă limonada aromată și mâncând turtă dulce, nucată, păpuși din aluat, vopsite în culori vii și sarailii de la prăvălioara lui Anton Naumovici, cofetarul. La cinematograful din sala Băncii „Înfrățirea”, adus în Domnești de comerciantul Vică Ionescu, rulează un film cu Stan și Bran. Râsetele se aud de afară, din stradă, pentru că
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]