1,068 matches
-
ȘI ANOTIMPURI (versuri, copertă Mihai Cătrună, București) Spectrul iubirii este multinuanțat, indiferent de textura sau de culoarea lor lirică, anotimpurile curg din izvorul clipelor în care autorul traversează stările de inspirație și devoțiune, ajungând să fie pedant, cuceritor, un erudit alunecos. Chiar dacă trăirile sale împrumută culorile anotimpurilor - verdele primăverii, roșul solar al verii, arămiul toamnelor bogate, albul zăpezilor iernii - poezia prezentului volum este dominată de albastru, un albastru pur, curat, fără urme de frivol, însă cu un eros subtil. Poetul focșănean
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
sensul că eul liric parcurge un traseu inițiatic spre centrul propriului suflet, labirintul interior fiind complex, indicând aspecte ale unui spirit preocupat de sfere înalte. Femeia constituie supratema creațiilor lirice ale acestei cărți, este femeia din vise, acea Fată Morgana, alunecoasă, învăluită în mister, incertă, creație a unor gânduri obsesive. Este iluzie vizuală, imaterială, venită din alte sfere, menită să îi dea autorului senzații nebănuite. Poeziile acestui autor imprimă lectorului un minunat sentiment de nostalgie pentru poveștile de altădată, cu zâne
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
care duc sus; ne îndreaptă privirile, în drumul spre înălțime, spre toate frumusețile lui. Și are muntele acesta al preoției frumuseți chiar la poalele lui! Ne arată frumusețile, dar ne atrage luarea aminte și asupra primejdiilor. Poteca urcă, dar e alunecoasă! Trebuie să înfigem bine piciorul în pământ; să ne uităm și în dreapta și în stânga. În dreapta, să nu cădem în prăpastie; în stânga, să nu ne vină cumva de sus o piatră sau o stâncă desprinsă din munte. Să nu fim nici
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
pe motiv că... jignește); iubirea aproapelui transcende limitele sexului-pereche; tema religioasă se ascute (experiența milenară a creștinismului e luată cu asalt de ofensiva virulenței religiei mai tinere, de la Răsărit); substanța dubioasă din care sunt făcuți banii se schimbă și devine alunecoasă, nesigură (Hârtie? Plastic? Biți? Aer?); rolul tradițional al femeii în familie revine la modă, cel puțin ca temă de discuție; diverse scenarii nonconformiste dobândesc credibilitate (legate de schimbarea climei, reîmpărțirea lumii, destrămarea unor coaliții, răsturnarea unor „împărțeli”). Dar, dacă modelul
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]
-
moșul lui, bătrânul celui care îmi spunea întâmplarea, urca munții fără toiag, iar tatăl bătrânelului de acum, pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui urcase la stână
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
radioul de la bordul bolidului său, un Jeep Patriot, maro metalizat. Din când în când, sorbea din cafeaua fierbinte, pregătită de Gina, directorul Complexului, trăgând cu plăcere din țigara sa preferată, din foi de tutun virgin. Ploua mărunt, iar șoseaua devenise alunecoasă, așa că trebuia să conducă cu mare atenție, dacă dorea să ajungă la destinație. Lumina becurilor cu halogen dansa jucăușă pe luciul șoselei. Lua fiecare curbă fără să se grăbească, enervând conducătorii autovehiculelor din spatele său. Tocmai depășea Predealul și cobora spre
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
făcea tot posibilul să strice planurile lui Mary. Era timpul, să o ia de acolo. - Marge, scuză-mă, e timpul să mă ocup de copii. Apropiindu-se de grupul lor, cuprinse cu privirea tabloul, îi displăcea perechea Eustace-Mary Morgan. Erau alunecoși, păreau lipsiți de scrupule. Cunoștea bine genul. - Beth, te rog, să mă însoțești! Am nevoie de ajutorul tău într-o problemă. O privi drept în ochi. Fata era isteață și înțelegea, problema era, să nu-i trântească vreo obrăznicie. - Acum
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
să mai rămână o perioada pe domeniu. Nu se putea despărți de copii. În special de Leon. Ar fi înțeles cel mai puțin, ce se întâmplă, chiar dacă era un băiat isteț. Nu avea încredere în lady Mary și Eustace. Erau alunecoși și lingușitori. Intențiile lor nu erau curate, cu siguranță. Mătușa Annie îi înveselea zilele iar lord M.Josep. Se înfiora. Cu el era altceva. Se comporta neașteptat în diverse situații. Amintirea îmbrățișărilor și sărutărilor sale, deveneau o problemă. Îi creau
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
fi mai romantic decât o grămadă de fân proaspăt cosit? Și tu să... Alma nu mai auzea nimic. Eustace îi șoptea la ureche continuarea. Nu își dorea, să afle ce debita. Nu-l plăcuse de la început pe baron. Îngâmfat, obraznic, alunecos, lipsit de respect și scrupule! Mary râdea gutural : - Dacă ar ști vărul tău, lordul, că te hârjonești cu viitoarea lui soție. Nu cred, că te-ai mai putea așeza pe scaun, fără să te doară. "Viitoare soție? Ce mai e
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
noutățile și intrigile mondene. Printre altele și faptul că lordul va avea o altă parteneră. Mary Morgan era însoțită de Eustace și nu se arăta încântată de aranjamente. Aspira asiduu la averea și patul lui M.Joseph. Însă lordul era alunecos și imprevizibil. Alma devenea curioasă și intrigată de faptele bărbatului. Se afișa cu mai multe femei, concret nu era legat de niciuna. O enerva atitudinea bărbatului. Nu avea de gând să fie un nume adăugat la cuceririle lui. Recunoștea, era
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
încântat de felul în care era organizat apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea sa caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
te miri, ca în fața piramidelor egiptene, cum au putut fi transportate și clădite într-o geometrie atât de pretențioasă a formei ovale. Și asta, cu două mii de ani în urmă, pe vremea lui Iisus. În interior, pe treptele reci și alunecoase ale amfiteatrului nu mi-am putut alunga fantasmele cu chip de gladiatori ce-și măsurau restul vieții în minute, cu lei și tigri gata să sfâșie trupurile nefericiților "sportivi" ai vremii. Am ieșit din acest oraș împânzit de gigantice cetăți
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
Melaniei Cuc în legătură cu “arta conversației” este următoarea: “Vorbim nu conversăm. Arta conversației s-a pierdut în ultimele decenii, și nu doar în România. Frazele noastre sunt ca tăiate din bardă, abrupte sau la capătul celălalt al sentimentelor, frazele ne sunt alunecoase ca un gușter rece care îți intră în sân. Fiecare vrem să-l convingem pe celălalt de adevărul nostru, personal. Nu ne prea pasă de părerea interlocutorului și ne suprapunem în remarci dintre cele mai nepotrivite, ba, chiar și caraghioase
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apa se răsfiră pe pietre îți spală pașii cu ochii scufundați te uiți deja spre interior când vocea codrului sculptează harpa de noapte ai vrea să zăbovești pe pietrele alunecoase ascuțite sau rotunde stropite de culori asculți liniștea închisă în pietre și te întrebi oare cunosc secretul tău Grafica: Camelia Radu Referință Bibliografică: Noaptea desface somnul în mozaic / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01
NOAPTEA DESFACE SOMNUL ÎN MOZAIC de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357416_a_358745]
-
ai mutat pe Facebook descoperind o mină de aur pentru tine: versuri cu miile, zilnic, de toate nuanțele, să ai de unde să alegi... Nici aici nu ai publicat nimic, NUAI SCRIS NIMIC NICIODATĂ. Nici versuri și nici proză. Ai apărut - alunecos, amabil și gata să lauzi pe oricine - prin paginile multor autori de poezie și prin alte noi și multe liste de prieteni. Având liniștea asigurată de „tezaurul” imens peste care ai dat, ți-ai făcut timp să faci și alte
CINE EŞTI TU, PLAGIATORULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358348_a_359677]
-
de mai marii veghetori ai purității spirituale, el își făcuse totuși datoria cu rîvna pe care i-o insufla pasiunea pentru inteligența cosmică și revelația sufletului. Și, de curînd, ca să-și desăvîrșească opera, se băgase cu îndrăzneală pe un teren alunecos în care își frînseseră gîtul marii gînditori ai antichității, printre care și acel demonizat principe numit Erupator Chabniells, care dăduse totuși tonul prefigurînd schițele unei viitoare științe ezoterice, la care aveau acces numai marii inițiați, și asta prin eforturi proprii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Tăcerea e o prelungire spre ape ca și labirintul îngenuncheat anevoie în noi mal de fugă spre moarte mai presus de adevăr sînt zeii cu tălpile arse în istorii scrise cu litere mici alunecoase năvoade târâte spre larg al treilea cântat în zori un paradis din colți de elefant unde niciodată soarele nu apune nici privirea nici albastrul. Referință Bibliografică: Imposibila întoarcere / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 542, Anul II
IMPOSIBILA ÎNTOARCERE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358146_a_359475]
-
urcat la fel, decis să ajung cât mai repede la mașină să-mi iau pe mine hainele uscate bine meritate : La ora 16 strâng tabăra, îi mulțumesc lui Traian și Valeriei și încep să cobor încet încet, îngrijorat de noroiul alunecos pe care cauciucurile mele merg că și pe gheață. Îmi iau la revedere de la bătrânii fumegatori și mă împac cu gândul că voi reveni cu forțe noi. Timișoara, 25.06.2012 Liviu Samoila
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apă se răsfira pe pietre îți spală pașii cu ochii scufundați te uiți deja spre interior când vocea codrului sculptează harpa de noapte ai vrea sa zăbovești pe pietrele alunecoase ascuțite sau rotunde stropite de culori asculți liniștea închisă în pietre și te intrebi oare cunosc secretul tău Grafică: Camelia Radu ... Citește mai mult Noaptea desface somnul în mozaicCând tăcerea pătrundeîn cuvântul agățat de codrunoaptea desface somnul în mozaiccând matasea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
tot ceea ce sunt ei. Dar, pentru asta trebuie să înveți să le deslușești, pentru că oamenii sunt tare ciudați și aici. Ei știu să mintă, să înșele, să fure, să se ascundă, să ucidă. Iar atunci privirea lor este „grea” sau alunecoasă (alunecă așa... într-o parte). Dar, când este o privire de prietenie, de iubire, atunci știi că ai venit pe cea mai frumoasă planetă. Atunci, și tu și ei știm că suntem pe fire de undă cu Creatorul și facem
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
de la intrare prin prezența lor masivă. Pe peretele dinainte, flancat de aplice susținând fiecare câte un bec electric aprins, fusese atârnat un portret uriaș, din tinerețe, al celui plecat dintre noi. Chipul îmi era bine cunoscut, cu privirea lui piezișă, alunecoasă și zâmbetul disprețuitor, păstrat, indiferent de împrejurări în colțul gurii. Era surâsul celui ce se știa predestinat să izbândească în viață, afișat înaintea semenilor becisnici. Era imaginea acelui Bucșan care, la ședința cenaclului de care amintisem, aștepta, după lectura piesei
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
de la bordul bolidului său, un Jeep Patriot, verde închis metalizat. Din când în când sorbea din cafeaua fierbinte, pregătită de Gina, directorul complexului, trăgând cu plăcere din țigara sa preferată, din foi de tutun virgin. Ploua mărunt iar șoseaua devenise alunecoasă, așa că trebuia să conducă cu atenție dacă dorea să ajungă la destinație. Lumina becurilor cu halogen dansa, jucăușă pe luciul șoselei. Lua cu atenție fără să se grăbească fiecare curbă, enervând conducătorii autovehiculelor din spatele său. Tocmai depășise Predealul și cobora
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
de curând zăceau stivuiți pe margine. Da, își spusese, toate aste ar fi fost bune dacă ... Portița nu era încuiată, intrase în curte, urcând agale povârnișul pavat cu cărămidă de lângă împrejmuire. Pavajul ăsta voise să-l înlocuiască, fiindcă devenea prea alunecos iarna, cu niște trepte largi, cimentul pe care-l procurase pentru ele l-a lăsat până la urmă nefolosit în șopron ... Vântul se stârnise pe neașteptate și tuleii de porumb rămași netăiați prinseseră să foșnească. Zgomotul lor abia auzit îi trezea
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ochilor imaginile, chipurile copiilor săi dragi de vârsta lor. "Așa erau și ei - năstrujnici și neastâmpărați dar, parcă mai respectuoși și mai cuminți." Ținând strâns în mâini sacoșele cu cumpărături, pășea încet și apăsat pe podeaua magazinului care era oarecum alunecoasă. Îi era puțină teamă, ca nu cumva să alunece și să cadă. Dar inevitabilul s-a produs: lipsit de adrenalină și de extrogen, călcând pe o pată unsuroasă, a alunecat și a căzut lovindu-se rău la un genunche. "Doamne
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
Muzele nu plâng niciodată În toamna mea sunt o ființă plină de erori- Muzele mă cred pe cerul meu o stea; Dar pe orbită drept când răsar în zori Ele m-aleargă pentru a mă judeca. Levitez, levitez pe drum alunecos, Chiar dacă mă inspiră cu-n dor de prisos, Iubirea e doar pentru una coborâtă-n vis Pe celelate le las să plece ușor în paradis. Ea, chiar dacă mă vede cu mai multe, În nopți înverzind într-un poem de toamnă
MUZELE NU PLÂNG NICIODATĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358921_a_360250]