495 matches
-
În epocile badenian și sarmațian predomina o climă subtropicală. Pe măsură ce se ridicau munții Carpați și platforma Moldovenească marea regresa treptat spre sud. Spre sfîrșitul sarmațianului (cu 8 - 8,5 mln ani în urmă) marea a părăsit teritoriul rămînînd o cîmpie aluvial acumulativă. La sfîrșitul epocii miocene (veacul meotian) zona era o cîmpie ridicată pe care se dezvolta vegetația de savană. Iar la începutul epocii pliocene vegetația de savană este înlocuită cu landșafturile de silvostepă. În pliocenul mediu și superior, cu 3-4
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
cuaternară teritoriul raionului a continuat să se dezvolte în condiții continentale, fiind supus mișcărilor tectonice de ridicare. Ultimele au contribuit la accelerarea proceselor de eroziune, a alunecărilor de teren și la fragmentarea reliefului. Pe parcursul cuaternarului s-au acumulat depozite continentale aluviale, deluviale, eoliene: nisip, prundiș, pietriș, argile locssoide ect. Structura scoarței terestre de la temelia Podișului Codrilor pe care este situat și raionul Nisporeni suferă mișcări de ridicare care provoacă uneori cutremure de pămînt cu magnitudinea de pînă la 2-3 grade pe
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
folosesc argilele de vîrstă cuaternară, precum și argilele neogene. Aceste roci au o răspîndire largă pe teritoriul raionului Nisporeni. Datorită depozitelor însemnate de argile în Nisporeni a fost construita o fabrică pentru producerea cărămizii și a țiglei. Aceste roci constituie depunerile aluviale ale Prutului și afluentilor săi, care se utilizează ca materie primă pentru construcții producerea cărămizii și a țiglei. Resursele materialelor de construcție satisfac în linii mari necesitățile economiei raionului Nisporeni. Teritoriul raionului Nisporeni este o parte componentă a podișului Moldovei
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
lent de cufundare. Aici în decursul veacurilor mioțian și ponțian s-au acumulat depozite avandeltaice și destaice lacustre. La începutul epocii pliocene teritoriul raionului care devenise o cîmpie cu suprafața relativ plată, continua procesul de formare a depizitelor deltaice-lacustre și aluviale. Datorită mișcărilor lente de ridicare a teritoriului care începuse in pliocenul mediu procesul de acumulare a depozitelor continentale a incetat. În centrul țării cît și pe teritoriul raionului Nisporeni s-a terminat formarea suprafeței de nivelare constituită din acumulări aluvial
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
aluviale. Datorită mișcărilor lente de ridicare a teritoriului care începuse in pliocenul mediu procesul de acumulare a depozitelor continentale a incetat. În centrul țării cît și pe teritoriul raionului Nisporeni s-a terminat formarea suprafeței de nivelare constituită din acumulări aluvial deltaice. Cîmpia intinsă ce se formase la sfîrșitul pliocenului mediu a fost treptat fragmentată datorită intensificării proceselor exogene. Aceste procese au jucat un rol important în pliocenul superior cînd o mare parte din teritoriu a fost supus unor mișcări tectonice
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
carpatic al Orientalilor). Situl cuprinde bazinul hidrografic al pârâului "Apa Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale (prioritare) de interes comunitar ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)"; "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase"; "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase"; "Mlaștini alcaline și Turbării cu vegetație forestieră"), ce adăpostesc o gamă
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști aluviale din Cnidion dubii; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație de Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion; Râuri cu maluri nămoloase cu
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
Louisiana, la nord cu Missouri, la est cu Tennessee și Mississippi, și la vest cu Texas și Oklahoma. Zona joasă din sud este cunoscută după principalele ei componente, Delta și Marea Prerie. Delta Arkansas este o zonă plată cu soluri aluviale formate de inundările repetate produse de râul Mississippi. Mai departe de râu, în porțiunea sud-estică a statului, Marea Prerie constă dintr-un peisaj mai deluros. Ambele sunt regiuni agricole fertile. Regiunea Deltei este tăiată de o formațiune geologică denumită Crowley
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
Marea Prerie constă dintr-un peisaj mai deluros. Ambele sunt regiuni agricole fertile. Regiunea Deltei este tăiată de o formațiune geologică denumită Crowley's Ridge. O bandă îngustă de dealuri, Crowley's Ridge se ridică de la 75 la peste câmpia aluvială din jur și străjuiește multe dintre orașele importante din estul Arkansasului. Arkansasul de nord-vest face parte din Platoul Ozark ce include Munții Boston, la sud se află Munții Ouachita și aceste regiuni sunt despărțite de râul Arkansas. Toate aceste lanțuri
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
răspândite solurile cernoziom carbonatic, iar în partea de est cele brun închise de pădure cernoziomice pseudorendzinice, acestea din urmă favorizând dezvoltarea vegetației forestiere. Pe arii mai restrânse în special în văi pot fi întâlnite lăcoviști și sărături, pe terase soluri aluviale care favorizează culturile de cereale, iar în lunci soluri hidromorfe și solurile de mlaștină. Datorită factorilor fizico-geografici vegetația este diferențiată în funcție de zonarea altitudinală. Din perspectiva aspectelor floristice județul Mureș poate fi încadrat în provincia dacică, partea montană din nord-est face
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
sud de localitatea Tărgșorul Vechi, Prahova, Leaotul și Viișoara formează pe stânga Prahovei o lunca comună"). Din zona Puchenii Moșneni panta se reduce și mai mult, iar Prahova începe să meandreze, depunând cantități mari de aluviuni. În cadrul luncilor, grosimea depozitelor aluviale variază între 8 și 10m pentru valea Prahovei și 4-6m pentru cea a Teleajănului. Baza aluviunilor se găsețte sub talvegul actual al acestora, ceea ce indică o tendință generală de acumulare și de inalțare continuă a patului de aluviuni. Comuna Brazi
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
de om în scopuri agrare și intens umanizată. Cele mai răspândite tipuri de soluri sunt : solurile brune, argilo-iluviale, care ocupă circa 85% din teritoriu și solurile brune acide reprezentând 7%, iar restul de 8% din teritoriu este ocupat de soluri aluviale, puțin profunde specifice zonei de luncă și soluri superficiale crude de pe terenurile degradate. Textura solului este lutoasă la suprafață și argiloasă în întregime. Factorii genetici ai climei (suprafața activă subiacentă, radiația solară, circulația atmosferică) impun un climat temperat continental , uneori
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
de interes comunitar; astfel: Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior"; Zavoaie cu "Salix alba" si "Populus alba"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști de altitudine joasă
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
faptul că agenții externi (vântul, ploaie, îngheț, dezgheț), au erodat dealul, iar urmele de eroziuni se văd și astăzi sub forma unor pietricele mici, subțiri, de culoare albă. De-a lungul văilor se pot urmări terase, precum și sedimente diluviale și aluviale. Este formată din numeroase pâraie și este tributară râului Rebra. Pâraiele sunt: Râul principal Rebra udă teritoriul satului pe o lungime de 8 km. Albia și malurile sale au suferit degradări în urma numeroaselor inundații din anii 1888, aprilie 1913, 4-7
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
formează cea mai mare deltă din lume. Această deltă are forma unui triunghi și acoperă mai mult de 105.000 km. Aproximativ două treimi din deltă se află în Bangladesh. Cea mai mare parte a deltei este compusă din soluri aluviale, soluri cu laterit roșu și roșu-galben. Solul are cantități mari de minerale și nutrienți, care sunt bune pentru agricultură. Brahmaputra este un fluviu ale cărui ape au un debit foarte neregulat. Fluviul se confruntă cu o perioadă cu apă mare
Brahmaputra () [Corola-website/Science/320898_a_322227]
-
dealul Torlak cu o înălțime de 303 m. Munții Avala (511 m) și Kosmaj (628 m) sunt situați în partea sudică a orașului. Dincolo de Dunăre și de răul Sava, cea mai mare parte a terenului este plat, compus din câmpii aluviale și podișuri de argilă. În Belgrad predomina un climat continental moderat. Temperatura medie anuală este de 11,7, cea mai fierbinte luna fiind iulie, cu o temperatură medie de 22,1 °C. În medie, există 31 de zile pe an
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
ale rețelei hidrografice deosebit de pitorești (cascade, lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
calcaroasa din Cenozoicul superior. De la nord la sud orașul este intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilo-nisipoase, prezente pe întreg teritoriul orașului, au o adâncime de la 2 până la 30 m. Pe panțele văii râului Bâc se găsesc terase aluviale cu lățimea de până la 1,3 m. Perturbări tectonice neînsemnate au fost înregistrate în partea de nord-vest a orașului. Pe teritoriul Chișinăului și în împrejurimile sale se află numeroase zăcăminte de materiale de construcție: văr, calcar, piatra brută de construcție
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
cel drept al Moldoviței. Situl este încadrat în bioregiunea alpina a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Orientalilor și dispune de 8 tipuri de habitate naturale (Păduri dacice de fag, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană, Fânețe montane, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării cu vegetație forestiera și Vegetație herbacee de pe malurile
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
și a afluentului său Brătioara (râuri, plaje de nisip, pajiști, păduri de conifere, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele sudice ale Munților Iezer-Păpușa; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)" care adăpostesc arboret de fag, frasin, paltin de munte sau arin alb și protejază o gamă variată de amfibieni, reptile și pești. La baza desemnării sitului se află câteva
Văile Brătiei și Brătioarei () [Corola-website/Science/330484_a_331813]
-
pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri dacice de fag; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri de fag de tip Asperulo fagetum", "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum", "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri" și "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior") cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria protejată este o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști ameliorate, cursuri de apă
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - "Defileul Mureșului Superior" și reprezintă o zonă peisagistică deosebită, bogată în vegetație cu specii montane de păduri în amestec, păduri de foioase (fag, frasin, carpen, mesteacăn, ulm), păduri de conifere (molid, brad), păduri aluviale și de luncă (salcie, arin) și pajiști. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri de fag "Symphyto-Fagion", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
foioase (fag, frasin, carpen, mesteacăn, ulm), păduri de conifere (molid, brad), păduri aluviale și de luncă (salcie, arin) și pajiști. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri de fag "Symphyto-Fagion", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Comunități de lizieră
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]