987 matches
-
O altă evidență stilistică este aceea a repetării verbului a mușca - devenit simbolul durerii, al persistenței rănilor în carnea vie a vieții monotone, umplută la refuz de singurătate: simțeam cum cineva ar mușca din mine/ ca dintr-un măr copt/ aluviuni; timpul mușcă din marginile trupului/ ca dintr-o halcă sfâșiată/ oricum nu mai contează/ e târziu/ eu voi pleca la tata; moartea, un fluture alb/ vine din umbră și mușcă din marginea urmelor/ moartea, un fluture alb. La fel de importantă și
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
fiind conturul, limita a tot ceea ce se așază pe sufletul acestui om. Astfel, ne destăinuie despre marginea privirii în singurătatea pietrelor, despre marginile trupului în eu voi pleca la tata, despre o margine de copilărie, marginea sa de copilărie în aluviuni. Desigur, pentru autor, există, firesc, marginea drumului/ un fel de imitație, a pământului/ între mine și cer o umbră. Amintirea tatălui persistă în mintea adultului de acum, cu privirea și simțămintele copilului de atunci. Este un cerc vicios între acel
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
cer și o umbră leneșă/ între mine și cer e o umbră. Motivul umbrelor ca un balans prin sine îl urmărește permanent: așeptarea era grea și fierbinte/ picăturile ploii sfredeleau în liniște/rămășițele nopții lăsaseră o umbră/ și mulți aburi... / aluviuni; emoția intră adânc/ mă chircesc și țip/ până se sparge umbra/.../ eu voi pleca la tata/ eu voi pleca la tata; doar o mică turbulență/ ca o diversiune ar devia/ umbrele din zi/ doamne! Pe Dumnezeu îl invocă în nenumărate
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță, cu mâinile încleștate, să nu scap lanseta și țipam ca un apucat la Gică, să mă ajute. Ceva mă trăgea cu putere în lungul canalului. Slăbesc rezistența
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță, cu mâinile încleștate, să nu scap lanseta și țipam ca un apucat la Gică, să mă ajute. Ceva mă trăgea cu putere în lungul canalului. Slăbesc rezistența
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
îi ia locul un expresionism frisonat-nordic: "Te înspăimînți cînd te gîndești la tot timpul scurs pînă a ajunge la o astfel de revoluție geologică a feței, pînă a putea vedea ce eroziuni s-au produs de-a lungul nasului, ce aluviuni enorme pe marginea bujorilor ce înconjurau fața cu masa lor opacă și refractară". Parada măștilor (unui Ensor francez) umple cu surle vineții paginile de după (primul) război și numai cadența unică a frazei poate anula, prin perfecțiune, eventuala indispoziție. Dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
formulează (la 4 aprilie a revenit în fața Societății Regale cu un rezumat). Conform acestui principiu, geologia terestră se bazează pe ciclul rocilor: munții se prăbușesc prin erodare fiind reduși de la stîncă, la bolovan, la piatră, la pietricica, la nisip, la aluviune, la noroi și ajung în mare, unde aceștia constituie masă stîncoasa a viitorilor munți, care iar se prăbușesc, prin același sistem de destructurare arborescenta munte-ocean, fiind purtați spre mare, unde din nou creează masă necesară creării munților, la infinit. Una
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fără a le plasa În mod exclusiv Într-un anume „substrat” și fără a vedea În ele unica posibilitate de explicare a faptului folcloric. Secvențele mitice din culturile străvechi alcătuiesc prundișul peste care se scurge, refractând lumina istoriei și redimensionând aluviunile venite din alte izvoare culturale, șuvoiul creației și imaginației folclorice. De-a lungul timpului s-a vorbit frecvent despre o „mitologie românească” (populară și/sau cultă), fără ca această sintagmă să trimită la un ansamblu unitar și complet de texte sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interval, cei mai mulți germani erau păgâni. Impactul acestor neamuri, încă păgâne, asupra creștinismului autohton nu poate fi evaluat, dar nu trebuie neglijat, păgânismul acestora (alani și germani) s-a suprapus peste straturi etnice mai vechi (sarmați, vizigoți). În concluzie, succesiunea de aluviuni spirituale (religioase) barbare și interferența cu valorile locale, a reprezentat una din importantele căi ale genezei creștinismului popular al românilor. La tabloul religios păgân al epocii hunice (375-454), trebuie adăugată și contribuția credințelor vechi dacice și romane, prezente mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
explozie de energie, mânat de uriașe ambiții sub cupola diversității publicistice. S-a risipit în gazetărie, s-a încredințat, cu frapante denivelări, exercițiilor de dramaturgie și poezie, a fost ispitit de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de exotism. Așadar, o izbitoare luxurianță verbală, slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând saltul de la gestațiile îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la nerăbdarea de
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
creațiile folclorice. Imensa materie culturală culeasă de folcloriști este abia o materie primă pentru cercetătorul mitologiei populare. Acesta o supune unui demers de arheologie culturală, care implică mai multe faze : intuirea locului unde trebuie săpat, dezgroparea unor relicve acoperite de aluviuni, interpretarea lor prin descifrarea corectă a semnificațiilor, îndepăr- tarea elementelor suprapuse (când ?, cum ?, de ce ?) și adăugarea celor dispărute (când ?, cum ?, de ce ?), reconstituirea prin extrapolare, pe baza câtorva fragmente, a unui întreg fenomen mitic arhaic, argumen- tarea originii și evoluției fenomenului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
măsură, nefondat și, ca atare, păgubitor, al doilea are un suport real. Sunt cunoscute, în genere, problemele de „arheologie culturală” cu care se confruntă cer- cetătorul creațiilor mito-folclorice : 1. intuirea locului unde trebuie „săpat” ; 2. „dezgroparea” unor relicve acoperite de aluviuni ; 3. interpretarea lor printr-o corectă decodare a simbolurilor ; 4. Îndepărtarea elementelor și semnificațiilor suprapuse (când ? cum ? de ce ?) ; 5. adăugarea celor dispărute (când ? cum ? de ce ?) ; 6. reconstituirea prin extrapolare, pe baza câtorva fragmente, a unui întreg fenomen mito-arhaic ; 7. argumentarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai degrabă cu orice altă vietate decât să fie așa cum era prin fire”. Comparând cele două texte, să observăm mai întâi că, trăind într-o epocă raționalistă, J.-J. Rousseau are în vedere statuia zeului marin care este acoperită de aluviunile mării, până la a deveni de nerecunoscut. Dimpotrivă, Platon, mai aproape de sensul originar al mitului, se referă la făptura zeului marin însuși <Ð tal£ttioj Glaàkoj> care, în mitologie, era o divinitate acvatică ce își schimba neîncetat înfățișarea, fiind astfel extrem de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cel puțin omul originar sau măcar cel rămas aproape de divinitate. Atenianul originar a fost un astfel de om bun, până când o decădere morală i-a alterat natura autentică, sau mai bine zis, a acoperit-o, asemenea chipului lui Glaucos, cu aluviunile și depozitele imunde ale trecutului apropiat. Întâlnim, așadar la Platon, pentru prima dată în istoria ideilor, teza că a restaura Cetatea bună înseamnă a restitui chipul autentic al umanității, lucru dezirabil fiindcă omul, în făptura sa originară, este bun, deoarece
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
își dădeau silința să urmeze niște modele foarte precise. Deveneau bandiți, delincvenți. Sau, pur și simplu, niște amărâți. Sau, și mai simplu, reușeau să devină, după câteva năzbâtii ale tinereții, săraci „ca toți ceilalți”. Astăzi, emigrarea a rupt ca o aluviune digurile care închideau poporul săracilor în vechile rezervații. Prin acele diguri măturate de ape, o mare de tineri săraci au pornit să populeze alte lumi: lumi proletare sau burgheze. S-a creat un nou tip de „neadaptat”, care nu mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
volumele de poezie ale lui Di Giacomo și deci credeam că-l cunosc. În realitate era o cunoaștere care îmi convenea, în fond nerespectuoasă și interesată. Aceste scrisori ale unei logodne ce a durat douăzeci de ani irump ca o aluviune asupra cunoașterii mele comode asupra lui Di Giacomo. Bun, ele nu afectează judecata ultimă, finală și sintetică asupra poeziei sale. Dar o fac să fie „altfel”. Conflictul de clasă din anecdota regăsirii vechilor scrisori ale lui Di Giacomo către Elisa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ce se cuvine (1977), Insomniile trandafirilor (1983). La nivelul secvențelor scurte, juxtapuse în frize decorative, gramatica descripției este deja constituită pe un principiu de abolire violentă a perspectivei, ceea ce duce la dizolvarea departelui în aproape și a transcendentalului în organic; aluviuni de materie opacă și grea se revarsă peste desenul firav al sublimului convențional. Aceste miniaturi rămân multă vreme artizanale, închegându-se în viziune abia cu Întocmirea chipurilor (1980) și Singuri și fericiți (1984), care deschid seria romanelor (Cocoșul de tablă
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
unei fericite îmbinări între o serioasă cercetare filologico-istorică și avântul poetic care înnobila filonul documentar, cuprinde o serie de basme parțial derivate din fondul tematic al etniei respective și parțial recompuse într-un stil liric menit să le purifice de aluviuni multimilenare, într-un generos efort recuperator. Abia în 1997 volumul va putea fi editat, fiind și premiat de Asociația Scriitorilor din București. Alte două filoane tematice o vor atrage pe R. în anii care vor urma: narațiunile cu subiect istoric
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
Barnes, Papagalul lui Flaubert, pref. trad., București, 1997; William Trevor, Călătoria Feliciei, București, 1998; Ian McEwan, Câinii negri, postfața trad., București, 1999, Amsterdam, Iași, 2001, Ispășire, Iași, 2003; Edgar Lawrence Doctorow, Cartea lui Daniel, postfața trad., București, 2000; Valentin Marica, Aluviuni - Alluvia, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 2000; Calinic Argatu, Peace and Rejoicing with Brâncuși, Cluj-Napoca, 2001; Matei Călinescu, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, Iași, 2002. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, Fețele Sudului, TR, 1977, 13; Eugen Uricaru, Lumea
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
unele iernează în Egipt. În secolele III-II î.e.n., Polibiu, în "Istoriile" (IV.41.1.2), descrie resursele pentru comerț ale Pontului stâng, precum și pericolul pentru navigație pe care îl constituie cordonul litoral format de bara de nisip a deltei, datorată aluviunilor purtate aduse de fluviu. Geograful Strabon (sec. I î.e.n. - I e.n.), în "Geografia" (I.3.4), reia problema îndulcirii apei Pontului prin apa marilor fluvii ce primește, precum și pe cea a cordonului litoral. În prima jumătate a secolului I e.n.
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Caraormanului, având un fundament continental loessoid. Originea acestei insule este legată de originea și formarea Deltei Dunării. Încă din primul stadiu de formare a acestei delte, către finele lui, adică între anii 6900 și 5200 î.e.n., se conturase, la contactul aluviunilor fluviale cu apa mării, marele cordon litoral închizînd perpendicular uriașul golf de la vărsarea Dunării, cordon ce se termina la capătul său sudic cu un martor de eroziune continental, viitoarea insulă. În stadiul II, dominat de activitatea brațului sudic al deltei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
slavă a sensului de "aurifer", ca un afluent de pe dreapta și anume Zlătia de astăzi (gura sa vecină, dar opusă celei a Jiului), care este un pârâu cu mult mai puțin însemnat decât Jiul. Dar dat fiind caracterul aurifer al aluviunilor Jiului în regiunea montană și submontană, nu este oare posibil ca Herodot să fi redat această caracteristică a sa în acest hidronim Auras, căruia nu i s-a găsit încă un corespondent? Prima atestare geografică care să se refere și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
iarnă (din cauza mulțimii afluenților, după cum explică experimentatul geograf). În continuare ne vom opri numai la mențiunile istorice și geografice semnificative pentru caracterizarea fluviului Dunărea sau care au o legătură cu numele său. În secolul II î.e.n., geograful Polibiu vorbește despre aluviunile Dunării, formarea și caracteristicile cordonului litoral din lungul deltei, care periclita navigația. Prima consemnare a numelui roman al Dunării - Danubius, pentru cursul superior și mijlociu, ne-o dă în secolul I î.e.n. împăratul Iulius Cezar în descrierea războaielor cu galii
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
hidronimul Molda din Boemia, dar și cu numele legendar al cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș, înecată în apa căreia i-a dat numele. Sună ca și Prahova munteană, ce ar veni de la slavul prah = praf, deci apă prăfoasă, cu aluviuni. Bistrița, de la slavul bystru, înseamnă și "repede" dar și "limpede", sensuri ce se regăsesc ca atare în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe cea nemțeană. În sudul țării, prin contact direct cu sârbi, bulgari și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de-a lungul coastei. Viața bentică și pelagică extrem de bogată constituie suportul pentru populațiile de păsări migratoare, sedentare și de pasaj. Delta Dunării și zona marină a Deltei Dunării(SCI) Are anumite particularități datorate influenței majore a apelor Dunării și aluviunilor depuse de acestea, încât aici, există habitate sedimentare unice la litoralul românesc. Este de remarcat frumusețea și bogația zonei, cu o varietate de biotopuri și resurse, care o fac unică nu numai în Europa ci și în cadrul ecosistemelor deltaice ale
Conservarea biodiversitatii in delta dunarii. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Balan Maria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1197]