5,281 matches
-
lui Mihail Gălătanu. Volumul Poetus captivus dezamăgește, deci, înainte de toate printr-o dezinvoltura jucată stângaci, printr-un je m^en fiche-ism simulat de un om profund serios. Titlul însuși al cărții se bazează pe un joc de cuvinte de prost-gust (aluzie la expresia medicală penis captivus) și mai conține și o greșeală de gramatică (cuvântul latin care înseamnă "poet" este "poeta", nu "poetus"). Virtuozitatea stilistica de altădată, care avea ceva vrăjitoresc și îl transporta pe cititor, prin însăși stranietatea ei, spre
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
mistic, o atitudine pasivă: "E ca si cum as asculta un vis, atunci sunt produsul faptului de a asculta visul." (B.T., într-un interviu acordat Gabrielei Melinescu în 1976). Dintre poeme, mai putin accesibile emoțional pentru cititorul român rămân cele care conțin aluzii mitice specifice nordului. Pentru că nu deținem în structura colectivă profundă o imagine că aceea a regatului etern din piatră, condus de un rege și o regină de piatră, poemele care transfigurează astfel de imagini își pierd din păcate o parte
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
făcea secrete din cuceririle sale - și relațiile epistolare parcurg o perioadă glaciala, ea amenintîndu-l pe Eminescu, la 27 iunie 1880, ca într-o lună îi va distruge scrisorile. Apoi, în mai 1881, o scrisoare îndurerata că l-a pierdut făcea aluzie la Mite Kremnitz. Pentru că în august 1881 să i se confieze că îl iubește fără nici o perspectivă iar, în aceeași lună, o altă scrisoare, cu apelativul "domnul meu", să-i împărtășească aceleași sentimente ("îți scriu și-ți spun că mi-
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
făcută fără vrerea ta." Ovidiu s-a ferit să dezvăluie adevărată cauza a surghiunirii sale la Tomis, temîndu-se de urmări. De aceea stăruia doar asupra caracterului involuntar al faptei care i-a adus exilul. Ovidiu se explică mai departe, făcînd aluzie la două motive, unul mărturisit, celălalt tăinuit. "N-am făcut - zice el - nimic care să fi fost interzis de lege; și totuși trebuie să mărturisesc că greșeală mea e și mai gravă. Nu întreba care este; am scris o Artă
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
de una din ă"noimele" lui Brâncuși: azi e mâine). Se înțelege că zeii sunt, în acest caz, stâlpii raționalismului, ajunși în mare decădere odată cu imperiul care "suferea de prea mare întindere", cum spunea Herodot. PROCEDEUL "epistolarului imperial" amintește, prin aluziile la contemporaneitate, de Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Bătătoare la ochi în acest sens sunt scrioarea lui Sapiens către arhitectul Silvius Maximus (în legătură cu intenția creștinilor de a construi o biserică imensă, din banii publici) sau cea despre scriitorimea română, supusă
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
de a dezbate în chip polemic, în plan ironic, alteori liric, atât mutațiile majore ce pot schimba ontic individul cât și permanentă iraționalului în gândire, cu tot arsenalul sau - de la sublimul sacralității, la obscurantism și conveniente. Pline de haz și aluzii la contemporaneitate (unele nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm "în lumea perfid ignorată a propriei noastre conștiințe". În fluctuantele straturi de încredere și neîncredere, de revoltă și nepăsare, de Orient și de
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
românești postdecembriste. Trufiile, orgoliile, politică și propagandă electorală, protocronismul stupid, goana după senzații tari a cotidienelor de tipul "Bahluiului", superficialitatea, filozofarea mioritica, mediocritatea, apoi bovarismele individuale și colective sînt toate prinse într-un insectar mobil, fără note și explicații, sistemul aluziilor fiind singurul operant. Mesajul, cărții (dacă ținem cu tot dinadinsul, să-l aflăm) este că salvarea acestei lumi cuprinse de nebunie nu poate veni decît prin dispariția ei, dispariția orașului Iași, închipuit aici de Cătălin Mihuleac, ceea ce se și intampla
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
elogii și dificil în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile, de o violență cu greu reținută, la "limba străină", vorbită în jurul naratorului, copil de imigranți italieni - părea să vizeze, ca pe o "figură obligată", și acest sens secundar. Filiația, familia, înrădăcinarea și problemele expresiei literare a acestora au constituit nucleele
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
atunci veni-va ziua cînd fără nimic de brodat sau de fumat, fără nimic de vorbit, voi fi cu adevărat născut"). Copilul este adus pe lume spre a fi sacrificat, pentru că el este "făcut", iar nu "născut", într-o altă aluzie la textul biblic: fraza mamei "vrea să spună că nașterea mea va să vină, că am fost adus pe lume dar mai trebuie încă să mă nasc, adus pe lume, aruncat în lume, fiecare pentru sine, că nașterea mea este
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
pe ascuns, uriașa masă a telespectatorilor din România se bucură de vulgarități, exultă, în particular, la auzul unor jocuri de cuvinte cu rimă licențioasă, asta nu dă dreptul nimănui să transforme Revelionul într-o colecție de mizerii lingvistice sau de aluzii mai murdare decît obiectul lor, cel mai adesea onorabil. Actul sexual, care a fost personajul principal al programelor de Revelion t.v., a fost tăvălit în cele mai joase chipuri posibile de tot felul de persoane care ar fi trebuit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
pentru Europa de Est de până la moartea lui Stalin) și arhitectura postmodernă din vest. Ambele ar fi culturi ale fragmentului, colajului și pastișei, la care ajung, evident, prin filiere și din motive diferite. Postmodernismul presupunea diversitatea opțiunilor aducând referințe multiple care făceau aluzie la pluralismul cultural și la legitimitatea oricărei alegeri. În schimb, realismul socialist a recurs la pastișa, colaj, fragmentarism, din cu totul alte motive - în primul rând acela de sursa marxista, după care forțele sociale și-ar fi exprimat programul politic
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
concurență - dar dacă ele formează o ierarhie al carei principiu a fost ales în mod liber, poti depăși neliniștile dedublării și coexistență devine terenul fertil al unei experiențe noi (26)". Livrescul e nu doar evident, ci chiar mărturisit, tocmai prin aluzia la Bahtin. "Trăiesc de-acum înainte," declară Todorov, "într-un spațiu singular, în același timp afară și înăuntru: străin la (la Sofia), acasă <în străinătate> (la Paris)". Jocul ghilimelelor e putin amețitor, și are un tragism pe care filozoful îl
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
analiză limbajului politic modern, pentru că este cel legat de contingent, de actualitatea imediată sau de o imagine clișeizata (de obicei negativă) asupra unei națiuni. Semnificațiile acestor vebe etnico-politice sînt efemere, durînd adesea doar atîta vreme cît situația la care fac aluzie rămîne în atenția publică. Dicționarele generale le înregistrează de aceea, în mod firesc, cu mare prudență; după o vreme însă, în lipsa explicațiilor, identificarea analogiilor devine tot mai anevoioasa. În română există, de mai multă vreme, a (se) libaniza a verb
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
primar al sectorului unu. Dar nu asta scrie pe fruntea d-lui Pădure, primarul măturator. Primarii autohtoni se plîng ba de legislație, ba de centralismul care îi împiedică să-și întindă ocrotitor aripile asupra comunelor care i-au votat - nici o aluzie la problema d-lui Lis cu Academia Cațavencu -, dar ce-i împiedica să-și exercite micile lor atribuții? Dacă taxatorii din Brașov au ajuns să se păruiască pe strada cu valutistii, asta e și vina primarului Ghișe. Iar dacă în
Mica infractiune si VIP-urile locale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17528_a_18853]
-
pune capăt crizei. Nevoia de sclavi și, mai ales, nevoia de a înlătura primejdia pe care statul dac o reprezenta pentru imperiu"... etc. La nivelul implicațiilor, Traian reprezintă în acest text doar clișeul exploatatorului și al pericolui extern (cu o aluzie la cercurile financiare internaționale). Un Occident invidios dar și temător stătea față în față cu un popor invidiat, pașnic dar totuși periculos. În clasa a XII (1975) tonul devenea perfect neutru a "noul împărat, Traian (98-117) se hotărăște să-l
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
atît la spațiul rusesc cît și la cel german, maghiar sau anglosaxon. De fapt, numai cine cunoaște polemicile locale și orientările a simpatiile și antipatiile - diferitelor grupări poate detecta semnificația abuzului ortografic. În primii ani de dupa 1989 era mai prezenta aluzia rusească (proletkultură, florikultori - în "Timpul", 13, 1990, 8); în publicațiile extremiste și xenofobe agresarea numelor, despre care am mai vorbit, urmărea să imite mai ales ortografia maghiară sau germană (insinuînd originea maghiară sau evreiască a persoanelor atacate) - Nisztoreszku, Paller, Doyna
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
zestre ne vom prezenta în fața mult mai bogaților spiritual colegi din vestul Europei? Cu niste troglodiți pe care-i trec apele când li se pretinde să articuleze o silaba că lumea într-o limbă străină, cu habarnisti totalmente opaci la aluziile mai fine ale conlocutorilor, cu neisprăviți ce-și imaginează că performanțele se dovodesc în sexy-cluburi, si nu în competiția economică și de idei? Cu o adunătură de fantoșe care vor fi învățat să se îmbrace corect, dar care la prima
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
reportajelor din fabrici și de pe ogoare, a supraviețuit în memoria cititorilor mai ales prin intermediul parodiilor lui Caragiale. Carnetul monden - "Cum se pitrece la noi" - al tînărului Edgar Bostandaki din High-life, pasajul în franceză ("Un journal chic") din Tema și variațiuni, aluziile la cronicarul real cu pseudonimul (din L'Indăpendance roumaine) din alte mici articole risipite prin periodice oferă imaginea unui stil al mondenității de acum un secol: prețios, elegant, artificial, eufemistic, măgulitor. an condițiile în care cel putin obiectul ("lumea bună
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
artiștii sunt înlocuiți cu saltimbanci atinși de spasme. Astăzi fiecare actor e opusul omului lăuntric, ins înzestrat cu o densitate de caracter și cu o vînă de spirit. În loc de mediumuri zbîrnîind la unison, dăm peste carcase sportive alternînd măscările cu aluziile lascive, atunci cînd nu se mărginesc să-și arcuiască membrele în trucuri scenice care nu au legătură cu textul. La final ieși din sală cu frustrarea celui căruia i s-a servit o farsă, silit fiind să asiste la o
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
câteva din lucrurile pe care le-am spus la lansarea acestui roman cu adevărat remarcabil. Spuneam, de pildă, acolo, că Gabriel Chifu operează, ca romancier, cu straturile subiacente ale imaginarului colectiv (ajungând, pe cale de consecință, inclusiv la un sistem de aluzii vecin cu referințele culturii pop). Este, după părerea mea, motivul pentru care proza sa a nedumerit o bună parte a criticii românești de ieri și de azi. Cel care pare cel mai aproape de înțelegerea acestui instrumentar este Ov. S. Crohmălniceanu
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
1987 la Paris - ne-a oferit, de curând, o carte majoră nu numai pentru literatura română: Jurnalul unui cântăreț de jazz, lansată, în premieră, în noiembrie 2013, la Târgul de Carte „Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
despre scriitorii români exilați. În acestea, Zaharia Stancu este mai violent ca toți ceilalți însărcinați cu criticarea străinătății: spune despre Mircea Eliade că nu se jenează de tovarășii săi de altădată și că se află cu ei în „criminală cîrdășie” (aluzie la extrema dreaptă), vorbește despre „Virgilică de la Paris” (aluzie la Virgil Ierunca), îi numește pe toți „javre, pleavă, fasciști, legionari cărora le-au sfîrîit picioarele de mînia poporului”. Zaharia Stancu este cel care enunță la un moment dat, în paginile
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
mai violent ca toți ceilalți însărcinați cu criticarea străinătății: spune despre Mircea Eliade că nu se jenează de tovarășii săi de altădată și că se află cu ei în „criminală cîrdășie” (aluzie la extrema dreaptă), vorbește despre „Virgilică de la Paris” (aluzie la Virgil Ierunca), îi numește pe toți „javre, pleavă, fasciști, legionari cărora le-au sfîrîit picioarele de mînia poporului”. Zaharia Stancu este cel care enunță la un moment dat, în paginile revistei, legea cea mai importantă a funcționării regimului, dovadă
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Băsescu s-a întâlnit cu Obama pentru chestiuni legate de securitate. Nu mă miră: de asta se ocupă el peste hotare, pe unde se duce. Washington, Anvers, securitate. Nu înțeleg de ce s-ar bășica UNPR dacă un membru tânăr (nicio aluzie) al partidului ar fi surprins în poze explicite, gol pușcă. Doar sunt colegi cu Igaș, ministrul care dorea să vadă sânge în instalație. Cine are dreptate în disputa dintre Badea și Huidu? Habar n-am, dar nu pentru dreptate mă
Cine are dreptate, Badea sau Huidu? () [Corola-journal/Journalistic/25201_a_26526]
-
constanta lor stînjenitoare. De la Boccacio pînă la Lampedusa, proza italiană despre iubire e alcătuită dintr-o luxuriantă perdea de motive ce gravitează în jurul unor sensuri fie ironice, fie de-a dreptul obscene. Numai că sub drojdia sarcasmelor și sub săgețile aluziilor lubrice, loc pentru iubirea cu virtuți spirituale nu mai rămîne. Italienii nu au vocația gravității teoretice, alunecînd irepresibil în triluri lascive. E atîta duh lumesc în iubirea italiană că filosofia în marginea ei e fatal frivolă, ca o prelungire doctă
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]