331 matches
-
55, iar în ianuarie 1951 se renunță la numerotarea cursivă până la 100 și se reîncepe cu numărul 1. Cărțile poștale dublează uneori informațiile din scrisori, dar în ele exprimarea este mult mai precaută; numele sunt codificate, relatarea evenimentelor fiind fie aluzivă, fie prin antifrază. Pentru fragmentele scrise în original în limba română am respectat în transcriere ortografia și punctuația Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu (cu minime intervenții), din două considerente: pe de o parte, pentru regăsirea vocii autentice a expeditoarei, lucru prețios într-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
său mobil era de 18.000 franci. Care este partea, care îi revine acum lui Mihai, după moartea tatălui său?” Patru zile mai târziu, Harietta îi trimite o scrisoare de răspuns, din care lipsește, însă, absolut orice referire, cât de aluzivă, la „capitalul mobil” ori la vizita tatălui ei la București. E ca și cum n-ar fi citit fraza subliniată...” (p.75) Titu Maiorescu răspunde scrisorii Hariettei din Ipotești, 7 martie 1884, în care i se cer relații despre locul și starea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
deosebită salutare, Hanrieta Eminovici. (Preiau textul în editarea lui George Muntean, vezi „Eminescu, 100 documente noi”, Ed. Eminescu, 2000, p.114-115) Ce poți să spui în fața unei asemenea mistificări?! Cum să lipsească din această scrisoare „absolut orice referire, cât de aluzivă, la capitalul mobil”? De acord că Hanrieta nu are proprietatea strict juridică a termenilor, ea vorbind și de lucruri mișcătoare (animale) și nemișcătoare (clăi de fân, mobile). dar când face referiri exacte la acestea, când amintește și un înscris de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Interesant e că, în particular, el îi disprețuiește pe cei ce scriu „poezie ocazională”. În vară, la Onești („Zilele Culturii Călinesciene”), era flatat de remarcile că unele din „poemele (sale) rapide” sînt „subversive”, pline de „versuri tari” și de „cuvinte-mină” (aluzive). „De astea cu «fitile», «înșurubate» sînt chiar mai multe”, declara el. Dar - dovadă de slăbiciune - nici nu s-a încheiat anul și a revenit pe piață cu noi „elogii”, în confecționarea cărora, ca orice meșter de talent, a pus și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în sfânt și „javră fiziologică”. Scrâșnind în pumni, cu grație (1993) nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie) scrise într-un limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de o melancolie blândă, livrescă. Limbajul este stilizat, colocvial sau ceremonios ironic, cu un aer retro, pe alocuri învolburat de revolte sau sugestii mai întunecate. Poezia rămâne însă la suprafață, grațioasă, rafinată, de limbaj. Abia prin Bunicul Kennedy
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
acestei idei i s-a dat consistența unei veritabile retorici, cu indicații precise asupra resurselor limbii capabile de literatură și asupra modurilor în care ele pot fi angajate în producția operelor. În condițiile în care multe dintre doctrinele genialității sunt aluzive sau imprecise în privința tehnicilor pe care le presupun, această "retorizare" e o ocazie rară de a înțelege felul în care funcționează o strategie de elaborare ca literatură a unor practici spontane ale limbajului 18. 1.3.1. "Geniul limbii franceze
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a micilor culturi revoluționare, a intrat în contact cu problematica savantă a genialității încă din 1757. Pentru Herder, francezii sunt "maimuțele geniului"29, adică simpli simulatori ai unei tehnici a spontaneității. Iar numeroasele lui scrieri abundă în referințe directe sau aluzive la elementele care definesc geniul francez al limbii. Evocă - desigur, ca reper negativ - atât figurile conversației, cât și toposul salonului sau al capitalei având Parisul ca referință implicită 30. Altundeva se referă depreciativ la caracterul prozaic al producției franceze de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Iași cu concluzii interesante. Profesoara Ioana Crișan a demonstrat că semnele de la Tărtăria sunt asemănătoare cu altele descoperite și la sud de Dunăre, valorificate în arta folclorică românească. Ele ar reprezenta nu doar motive decorative ci, în tradiția populară, expresii aluzive la ideile religioase, la coduri ale puterilor magice, ale divinității... Recentele descoperiri în lacul de acumulare de la Porțile de Fier și cercetările lui Dușan Boric, profesor la Universitatea Cambridge sunt altă dovadă a modului cum a interacționat civilizația de la Dunăre
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
față de natura primitoare? Chiar de la început în text sunt prezente conflicte, opoziții, tensiuni. Prima frază: "Tatăl și mama lui Iulian locuiau într-un castel înconjurat de păduri, clădit pe coasta unui deal" semnalează singurătatea și închiderea, dar și, în mod aluziv, surda diviziune între părinți care sunt juxtapuși. Flaubert nu spune "părinții lui Iulian", el îi distinge, îi împarte. Pe de o parte bătrânul războinic, pe de alta, mama cea pioasă. Între cele două puncte de unire ("După numeroase crailîcuri, își
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
răspunde lui K. care îl întreabă dacă îl cunoaște pe conte, în franceză, spunându-i: "Gândiți-vă la aceste urechi nevinovate"617. Elevii nu pot înțelege această limbă cunoscută pentru conotațiile ei licențioase, echivoce și imorale. Ea este limba "cuvintelor aluzive" și întărește aspectul amenințător și periculos al referentului. În mod mai general, limba - diferită prin aceasta de limbaj - implica diversitate, babelizare și cosmopolitismm 618. Aceasta înseamnă că existența însăși a limbilor face din propria limbă o limbă străină.619 Să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
intenționalitate și reflex creator obscur. Mai întîi e o triturare a realului, o reducție a sa la elemente periferice, la detalii anodine, din care țîșnește, compensator, un fabulos familiar. Fluxul faptic se contrage în aparențe insignifiante, apoi îngheață în descripția aluzivă: "Vînt nisipos/ după-amiaza mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Stea màtură, adîncă// C-o să vină sîmbăta/ Cu rece suflarea sa// Și-o să-mi lase geana stinsă/ Și-n duminici gura ninsă" ( Steaua de vineri). Precum la poetul spaniol, jocul vieții e de-o voluptate gravă, practicat la intersecția materiilor aluzive, nimbat de sclipirea timpului devorator: "M-am amestecat cu viața/ Ca noaptea cu dimineața.// M-am amestecat cu cîntul/ Ca mormîntul cu pămîntul// M-am amestecat cu dorul/ Ca sîngele cu izvorul.// M-am amestecat cu tine/ Cum ce-așteaptă
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
versul, stofa, ritmul sau rima. În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul "eului liric". În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
politică propriu-zisă", Adrian Păunescu folosește față de eveniment două atitudini: fie dilatarea, ridicarea lui la valoarea unui simbol general prin acumulare de propoziții oraculare, fie, în sens contrar, tendința de a înveli rana deschisă a faptului într-o plasă de imagini aluzive. În pri¬mul caz poemul se deschide, se explicitează pe măsură ce în cuptoarele lui încăpătoare intră noi șarje de minereu verbal, în cel de al doilea se codifică, pătrunde deliberat în zona aproximației și a aluziei.» (SSra, I, 256 sq.). Pentru
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
acestei lucrări, funcționalismul și raționalismul, cele două curente majore ale modernismului, au fost puse "la zid", fiind privite ca paradigme prin prisma scrierilor postmoderniste și deconstructiviste. Citirea lucrării lui Venturi în cheie postmodernă a fost exact acea parte ornamentală și aluzivă filozofică care aducea bogăție arhitecturii și pe care modernismul o ocolise, o eliminase, o uitase sau nu o considerase niciodată. Ca rezultat, arhitecții postmoderni au început să refolosească ornamentele ca elemente de îmbogățire ale fațadelor, chiar și în cazul clădirilor
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
Când ar fi fost întrebat de ce nu a spus niciodată nimic despre Hitler, se pare că ar fi replicat : Când mă gândesc la Hitler, nu simt nimic". Ultima sa lucrare, "Die Dritte Walpurgisnacht" ("A treia Walpurgisnacht"), datorită unei puternici polemici aluzive anti-naziste pe care o conține, nu va fi publicată, de teama represaliilor naziste. Doar câteva lungi extrase apar într-o ediție specială de 315 pagini a revistei Die Fackel, în care Kraus își justifică tăcerea cu ocazia sosirii la putere
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
veacurilor XIX și XX au folosit frecvent o astfel de abordare. Friedrich Mieß pictează în anul 1890 o pânză de mari dimensiuni intitulată „"Femeie în grădină"”. Tematica lucrării are o trăsătură generală numită decorativism, elementele florale fiind omniprezente cu valențe aluzive la profilul frumuseții feminine, atrăgătoare, sclipitoare dar efemeră. Plasarea modelului feminin în peisaj este prezent în această perioadă în opera multor pictori care au abordat o varietate compozițională și o simbolistică afirmată sau doar sugerată, de multe ori încadrată într-
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
explora. Conform opiniei lui Marc Ouaknin, Midraș este o metodă indirectă de exegeză a textului biblic în contrast cu Mișna, care este o metodă directă, "independent de sursa scripturală folosită". Tradițional sensul textului biblic este constituit din pșat (sensul literal), remez (sensul aluziv), draș (exegeza) și sod (sensul mistic). Midrașul premărește remez și draș. Sînt folosite procedee retorice ca alegoria, metafora, concordanța, analogia și gematria. Hermeneutica talmudică a fost codificată de Hillel ( cele șapte principii ale lui Hillel), Rabi naum din Gamzo, Rabi
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
Celelalte lucrări (“Bucovineană”, “Țărancă cu maramă”, “Profil”, “Nalbe”, “Flori de primăvară” etc.) se disting prin esențializarea subiectelor și prin cromatismul acordurilor proxime de griuri colorate, în game reținute și evocatoare. Portretele sunt marcate de un benefic laconism al formelor cu aluzive trimiteri etnofolclorice, iar naturile statice sunt, de fapt, niște explozii florale într-un spațiu robust și tonic. Singurul peisaj (“Grădină”) semnifică, în ansamblul expoziției, atât excepția genului, cât și expresia plastică marcată de un conținut ideatic mai evident: expansiunea luxuriantă
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
aproape hirsut și enigmatic al personajelor și "chipurilor", al "duhurilor" și "urmelor", al "priveghetorilor" și "relicvelor" sale. Nu lipsesc, desigur, în multe dintre compozițiile sale, notele sarcastice, ori, mai adesea, cele grotești, pe care le "înscenează" cu iscusință și întotdeaua aluziv ori provocator, în forme ce amintesc de "Misterele" medievale, ori de ritualurile de exorcizare sau înmormântare din Nordul autohton ancestral. O expoziție încărcată de sensuri adânci și cu incitante inovații plastice, care probează autoritatea profesională a unui artist aflat în
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
pe celălalt, alterul...Prozatorului experimentat nu-i trebuie decît cîteva rînduri să-i aducă în scenă pe Dan Laurențiu, aruncînd evaziv un „vedem noi”, pe Grigore Hagiu, „foarte tulbure”, pe Nichita Stănescu... Ion Lazu înaintează astfel pe vreme închisă, titlul aluziv al întregului Jurnal, pe care îl consideră „un fel de hol al literaturii”. Asta pentru că îți „deșerți” acolo impresiile, cum te lepezi de sacoșe, la intrarea în casă. Materia netrebuincioasă rămîne afară; minereul prețios îl ia cu sine, în literatură
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
Leng a spus că temele melodiei sunt „îndoiala și nesiguranța”. Richie Unterberger de la Allmusic a descris melodia ca fiind „un cântec de dragoste direct și sentimental” pe vremea când majoritatea melodiilor Beatleșilor aveau teme neromantice sau aveau versuri criptice și aluzive chiar și când aveau ca temă dragostea. Melodia „Something” a fost lansată de Beatleși prima dată pe albumul "Abbey Road", care a apărut pe piață pe data de 26 septembrie 1969 în Marea Britanie, iar în SUA pe 1 octombrie. Albumul
Something () [Corola-website/Science/321590_a_322919]
-
pentru multe alte erori. Istoricul și fostul funcționar public Neagu Djuvara, care în 1944 a reprezentat guvernul lui Antonescu la Stockholm, unde a contactat-o pe ambasadoarea sovietică Alexandra Kollontai și a negociat, fără succes, un armistițiu, a respins afirmațiile aluzive din film cu privire la aceste evenimente, care au pretins că solicitările speciale ale României au fost ignorate de către statele aliate, și a numit-o „o minciună”. Potrivit lui Sergiu Nicolaescu, fostul rege Mihai I, principalul factor de decizie din spatele destituirii lui Antonescu
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
de 70 de rabini, și care cuprindea, în mare, următoarele puncte: Ar fi o greșeală să se creadă, însă, că această sentință ar fi fost îndreptată în primul rând contra reformiștilor. De fapt, o parte din paragrafe erau o referință aluzivă la schimbările aplicate deja în comunitatea ortodoxă din Pressburg. Rabinii curentului central au respins atât inițiativa întemeierii seminarului rabinic, cât și sentințele de la Michalovce. Ideea convocării unei adunări evreiești pe țară care să reprezinte pe evreii din Ungaria în fața autorităților
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]