1,497 matches
-
putut să vii Să locuiești în inima din piept Și oare cum, deși nu Te știam O viață-ntreagă totuși să Te-aștept? Cine ești Tu? Ce taină minunată Mi-a îndreptat privirea către cer Când viața îmi părea o amăgire Și nu puteam nimica să ofer? Cine ești Tu? Cum aș putea vreodată Să-Ți răsplătesc iubirea ce mi-ai dat? Cum aș putea să-Ți mulțumesc că astăzi Sunt fiul Tău și-s binecuvântat? Cine ești Tu? Ești Alfa
CINE EŞTI TU? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384016_a_385345]
-
Frământări și neliniști se dezlănțuie sub o ploaie rece de gânduri care înoadă iluzii. În ochii singurătății care clipesc de dor profund, doar tăcerea poate rămâne dulce. În poemele lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele își găsesc împlinirea doar pe aripile vântului care spulberă răspunsurile efemerului. “Pe aripi de vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere și singurătate.../ Icoană pierdută în colbul uitarii,/ Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune adâncă care întruchipează frumosul și iubirea sculptate cu dor. “Prin plete să-ți șuiere vântul,/ Peste noi trepideze cascada
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel ) Gloriile lumești sunt trecătoare și deșarte. Acesta este mesajul autorului într-un alt poem. În vântul care spulberă iluzii și în pânza vremii din care răzbat dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența, îndreptându-l către alte orizonturi. “Mă cheamă iluzii și dulci amintiri,/ Din vremuri uitate de timp și memorii,/ Sătul de eternele reci amăgiri,/ Pleca-voi curând spre deșartele glorii.” Adevărata glorie este iubirea, căci aceasta este strălucirea
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
iluzii și în pânza vremii din care răzbat dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența, îndreptându-l către alte orizonturi. “Mă cheamă iluzii și dulci amintiri,/ Din vremuri uitate de timp și memorii,/ Sătul de eternele reci amăgiri,/ Pleca-voi curând spre deșartele glorii.” Adevărata glorie este iubirea, căci aceasta este strălucirea inimii și a existenței noastre. Însetat de iubire, autorul încearcă să soarbă gloria supremă într-un ultim sărut, ca mai apoi să se piardă în taina
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
însetat din prea dulcea-ți otravă,/ Împăcat să mă pierd către necunoscut.” ( Vremea împăcării ) Veșnicia se poate ascunde într-o clipă de maximă intensitate în care sufletul cunoaște profunzimi aparte. Însă această frumusețe a clipei profunde poate fi umbrită de amăgiri din trecut care ne împiedică zborul. Dumitru Marian Tomoiagă reliefează în versul său un mesaj de o importanță fundamentală, acela de a trăi clipa cât mai intens, fără a mai privi în scoarțele trecutului unde zac regretele. Să lăsăm primăverile
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
acela de a trăi clipa cât mai intens, fără a mai privi în scoarțele trecutului unde zac regretele. Să lăsăm primăverile să renască în noi și, totodată, să renaștem și noi prin ele. “Ignorăm veșnicia clipei profunde/ Așteptând să uităm amăgirea de ieri,/ Trecutul în scoarțe de dor se ascunde/ Trec ierni peste noi și mai rar primăveri.../ Ne ascundem sub măști poleit taciturne,/ Sub croieli de mătase veche și roasă.../ Ne rugăm în nisipul clepsidrei nocturne: Clipă rămâi...Ești atât
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
în grabă spre hotel,cu inima sfărâmată și lacrimi în ochi. Se simțea trădată, își dăruise toate sentimentele cuiva ce nu fusese în stare să-i spună adevărul. Dacă există secrete în iubire atunci ...nu e iubire . E doar o amăgire ! * - Irina,de ce îți faci bagajele ? întreabă Mădălina ,neînțelegând absolut deloc ce se întâmplă. - Nu pot să mai rămân aici,m-am certat cu Mihai ! - V-ați certat ?! Văd că ai și plâns.... Irina,ce anume se întâmplă ,de cine anume
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
toți așterne-mi un pat mai alb ca uitarea și doi lotuși pe pleoape că două păsări albe cu vremea pereche din putregai de frunze și iluzii mă fure lumina iubito mi-e frig mi-e vânat trupul de vechi amăgiri corbii îmi cântă mereu mai aproape tu toarnă-mi răgaz citește-mi o rugă de nu poți aștern-mi pe urme volbură și flori iubito mi-e frig Referință Bibliografică: Iubito, mi-e frig... / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IUBITO, MI-E FRIG... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383355_a_384684]
-
faci din viața ta mormânt Și rătăcit doar pe pamant Să dormi un somn adânc. Viață este o jalnică tristețe Care te crește până la bătrânețe Iar cand durerile sunt prea adânci Și cu întreaga ta ființă plângi, Se lumineaza-n amăgire, Oh nu, nu a vieții tale fericire Este aproape de-a te mângâia, Ci viața te păstrează pentru ea. Dar tu să nu-ți dorești nicicând Să faci din viața ta mormânt, Ci s-o silești să te fericească, De
DA VIATA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383361_a_384690]
-
Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi cade ploaia lin pe umeri,goală, se șterg cărări pe care-am scris iubiri, cu mâini de foc fugind ca de o boală dezleg de suflet triste amăgiri. Tu tremuri azi, închis ca o poveste, sub viscolul ce-așterne-n suflet nori, plângeam desculță așteptând o veste, strângând în mâini tăceri de spini,nu flori! Au plâns cocorii înflorindu-mi toamne, în pieptul înghețat de așteptări, căzut-am în altar
TĂCERI DE SPINI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382934_a_384263]
-
multe feluri Când rătăceai ca frunza-n vânt Dar tu în goana ta nebună N-ai ascultat al Meu Cuvânt! Te-am ridicat cu braț puternic Când, ostenit de-al vieții drum Te străduiai să cauți lumina Prin nori de amăgiri și fum... Ți-am fost aproape-n suferință Când trupul îți gemea slăbit... Am pus balsam...ți-am dat putere Și te-am iubit...o, te-am iubit... Da...ți-am vorbit în multe feluri Atunci și astăzi...și mereu
OMAGIU DIVIN 17 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383008_a_384337]
-
lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Citește mai mult Din tot ce am,Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din luminăși din cânt!Din lacrimi risipiteFără seamăn,Din zborul lin,Dar și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
zâmbet, din luminăși din cânt!Din lacrimi risipiteFără seamăn,Din zborul lin,Dar și din zborul frânt!Plătesc un birPe stropul de iubire! Pe primăveri-fugareși pe-alint! Pe veri îmbujorateDe lumină,Pe-apusuri blândeși pe ierni pustii!Plătesc vieții, birPe amăgire! Pe roua risipităPrintre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec!Pe ramuri verzi,Pe zboruri de cocori!... XXIX. IA-MĂ DE MÂNĂ, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Ia-mă de mână! Mi-e frică de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
am cules Iar tu fără urmă să pleci ai ales Și toarce-n neliniști un vers nepătruns. Răpus de poveri într-un dor ne`nțeles Mai tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin, Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu, Noianul de frunze plânge divin. Un gând înnoptează în rugă mereu, Eu n-o să mă
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
toamnă în care dureri am culesIar tu fără urmă să pleci ai alesși toarce-n neliniști un vers nepătruns.Răpus de poveri într-un dor ne`nțelesMai tremur în palma tăcerii ascuns,E rece pustiul în care-am ajunsCăci doar amăgirea suspină-n eres.Cum lunec spre iarnă cătând propriul EuRămân prizonier, iar tu un destin,Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,Noianul de frunze plânge divin.Un gând înnoptează în rugă mereu,Eu n-o să mă vindec
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce-i pasă vântului de ploi Dacă nu plouă cu iubire? Citește mai mult Ce-i pasă timpului de noi,Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploiCerșind luminii vindecarea.Ce-i pasă clipei de-amintiri,Ce leac
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemerPlângând în taină neputința.Ce-i pasă omului de timp,Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimpMai poate vindeca ființa.Ce-i pasă timpului de noi,Ce-i pasă clipei de-amăgire,Ce-i pasă vântului de ploiDacă nu plouă cu iubire?... XVI. VICII ȘI ORGOLII, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Nu mai este loc de vreun capriciu, Locuiesc întru păreri de rău Și-nțeleg
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
o petală s-a desprins din soareși a căzut pe umedul pământ,S-a odihnit și cerul lângă mareCa un copil în leagăn de cuvânt.Am înțeles că lumea-i trecătoareIar omul zboară ca o frunză-n vânt.... XXV. SONETUL AMĂGIRILOR, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
zboară ca o frunză-n vânt.... XXV. SONETUL AMĂGIRILOR, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
care o cuprinde cu cingătoarea tricoloră a credinței strămoșilor. Și mai este ceva demn de admirat. Este de mirare pentru mulți, în lumea noastră golită de morală și spurcată de trădări, cum de poate cineva să reziste tentațiilor, ademenelilor și amăgirilor deșarte, toate cu aparență de nimfă odisseică! De ce refuzul categoric în fața trocului mercantil și lesne folositor sieși, când tot ce încojoară este odă și închinare binelui personal!? Pentru că Lazăr Lădariu a învățat să renunțe la aparențe și a intuit Calea
Lui Lazăr Ladariu, Omul cu suflet de Ţară. [Corola-blog/BlogPost/92414_a_93706]
-
în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl coboară pe Dumnezeu și înalță sufletul către El. Este o minune pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
ales întâmplător ca și omul, un nume trecător. Apoi a urmat creștinismul omul învață pacea și iubitul, lumina a răsărit peste nor dar ploaia ne-a sugrumat în amor. Omul, minunea minunilor, zborul păpădiilor înmulțirea ridicată la rang de iubire amăgire... Am rămas primitivi ca în urmă de ani răutatea ne face șacali: acum, așa ca motivație să plâng de mila șarpelui. Ovație? De mila puiului îngurgitat? De mila unui gând oftat? Referință Bibliografică: De mila gândului oftat / Petru Jipa : Confluențe
DE MILA GÂNDULUI OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383185_a_384514]
-
asfințit, lanțul viu se apleacă, se ridică, se balansează, încercând, hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind comentarii aprinse în rândul celor de pe culme. Dar asta se întâmplă rar, la câteva zile o dată. Seara, în drum spre casă, căutătorii simt, mereu mai istoviți, că au intrat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Evelinei mi-l scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e cel mai deștept lucru să te abandonezi farmecului unei impresii și nici amăgirii unei speranțe clădite pe dorință sau interes. M-am decis să-l abordez pe fizician. Îmi dădea ghes curiozitatea de a vedea cum reacționează sau poate doream să-mi verific o intuiție, nu știu. Howard s-a declarat disponibil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]