676 matches
-
lingvistică) constituie o funcție sau o unitate narativă” Funcția, așa cum arată Barthes, este o unitate de conținut: „adică ceea ce vrea să spună un enunț care o constituie în unitate funcțională”, este un semnificat constitutiv care poate avea semnificanți diferiți, adesea amăgitori. Dacă se spune, de pildă, că James Bond a văzut un om de cincizeci de ani, informația solicită două funcții de presiune inegală. Pe de o parte, vârsta personajului se încadrează într-o imagine portretistică, deloc lipsită de utilitate pentru
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și Macduff se confruntă față în față. Macduff îi spune lui Macbeth că a fost extras prematur din pântecul mamei lui astfel că nu este născut din femeie. Acum Macbeth înțelege că cea de a doua profeție vrăjitoarelor este la fel de amăgitoare că și prima. Rănit grav în lupta Macbeth, în aria finală Mal per me che m'affidai va declara că încrederea în profețiile vrăjitoarelor i-au adus înfrângerea. El va muri pe scenă în timp ce oamenii lui Mcduff îl vor proclama
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
însă prea puțină muzică venită din inimă cu care Verdi își înzestrează personajul pentru că Lină să merite simpatia noastră. Uciderea lui Raffaele este prea puțin pusă la punct. Cand Lină ” mărturisește” lui Stffelio că a fost trădata de oaspetele lor amăgitor, Stiffelio, spre surprinderea noastră, isi reclamă dreptul de a dispune pe loc de el pentru a afla imediat că el fusese ucis de Stankar (o tipică “dublă întorsătură”, similară cu cea din ultimul act al operei I due Foscari când
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să strige: „Cu pace veniți ca să putem oficia Sfânta Liturghie”. Creștinii de demult nu mai voiau să plece din biserică de dragul slujbei iar astăzi creștinii vor să plece cât mai repede din biserică de dragul lumii din afară cu plăcerile ei amăgitoare. Se spune, din vechime, că sfârșitul lumii va fi atunci când pe pământ nu se va mai săvârși Sfânta Liturghie. 118. De ce nu distruge Dumnezeu lumea Era pe timpul când Bunul Dumnezeu împreună cu Sfântul Petru cobora pe pământ, ca să vadă cum o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și Huși, 1995, p. 20,21 footnote>”. Încă o cauză importantă a săvârșirii păcatului de către noi ar fi și „lipsa de Dumnezeu”, lipsa preocupărilor spirituale. Când cineva a gustat din dulceața comuniunii cu Dumnezeu, nu se mai întoarce la dulceața amăgitoare și ieftină a păcatelor. Focul dragostei de Dumnezeu va opri rugina păcatului pe care vrea diavolul să o introducă în inima noastră. Prin păcat noi ne înstrăinăm de Dumnezeu, iar prin pocăință, prin fapte bune, prin dobândirea virtuților și prin
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
était pas une femme, mais un bouquet vivant, un imaginable bouquet" [Maupassant, Notre coeur, p.208]. Florile râului otrăvesc bărbații și femeile, maturii și adolescenții deopotrivă. Plantă care ascunde pasiunea incestuoasa a lui Renée este un arbust blestemat 113. Aparențele amăgitoare sunt însă asemeni sirenelor, care nu au decât ceea ce promit și seduc pentru a întinde o capcană: seriile de determinative dispuse în crescendo (mâinile, care atrag și sufocă, picioarele lungi făcute parcă pentru a se salva la momentul potrivit) prezintă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
adevărat, cu mâna l-am atins peste veșminte... Se risipi cenușa lui fierbinte și sărutând-o..., am plâns îngândurat!? Volumul II 1948 1964 ’89 „Toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos lisus, vor fi prigoniți. Iar oamenii vicleni și amăgitori vor merge din rău în mai rău, rătăcind pe alții și rataciți fiind ei inșiși” (2 Timotei 3, 12-1 3) La Crucea purtată! O, Crucea Domnului Hristos, crescută-n noi Ca pe-un Copac al Cunoștinței Binelui și-al Vieții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anume fel, obturată. M-am întrebat pentru a nu știu câta oară, atunci când îl vedeam zâmbind vag în timp ce dădea drumul muștei pe fereastră, dacă într-adevăr reușea să semene cu mătușa Estelle. Poate că era vorba doar de o expresie amăgitoare, un reflex de concentrare, care în cazul mătușii Estelle era un soi de veselie, iar în cazul lui James cu totul altceva. — Deci casa ta e într-adevăr la malul mării, singuratică, cocoțată pe stânci? — Da. — Asta-i bine, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
măsurată dacă nu se face o analiză cuprinzătoare a elitelor guvernamentale. Mai mult, se lucrează, În general, cu prezumția unui control total al partidului asupra guvernului În regimurile comuniste. După cum au arătat Însă Lane și Ross, aceasta este o perspectivă amăgitoare care ar putea duce la o interpretare denaturată a relației dintre cele două structuri de putere. Luând această avertizare În serios, m-am lăsat condus de ideea că măsura În care guvernul era efectiv controlat de partid este mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
individ ca la un „tehnocrat incert”. În ambele cazuri, trebuie notată prezumția de „tehnocrație” implicată În conceptele alese pentru a descrie aceste categorii mai complexe. A doua etapă Recunosc că aprecierea bazată numai pe mandatul guvernamental ar putea să fie amăgitoare. În această a doua etapă vor fi luate mai Întâi În considerare carierele din partid ale membrilor elitei guvernamentale (mai ales apartenența la Biroul Politic și la Secretariatul Comitetului Central). În cazul tehnocraților, cel puțin, putem fi mai Încrezători În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
2003. Că nu e om să nu fi scris o poezie! Lirica lui Ion Toboșaru, clasică prin solemnitate, echilibru, armonie, claritate și parnasiană prin fastuosul decorurilor, este, în bună măsură, un omagiu adus Eros-ului. Doina Modola o consideră "Licoare amăgitoare, ce se naște din euforii; un mod tandru de a trăi și de a se mântui în imaginar." * C ât de la cer la pământ este distanța dintre "obicinuințele" moldovenilor trăitori la sfârșitul veacului al XIX-lea și cele ale urmașilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care se adaugă mii de reprezentații difuze și mii de semnificații. De exemplu, ju-jitsu, la începutul secolului al XX-lea nu s-a putut dezvolta în Franța căci, bazat pe răsturnarea forței adversarului, era o mică revoluție culturală. Sportul lejer, amăgitor cu adresă de agilitate unduitoare, în care cel slab poate să-l învingă pe cel puternic, părea o piedică în fața energiei masive a luptătorilor. Atâta ambiguitate șoca și se vedea negarea „saltului loaial al forței musculare”. Interesul câtorva femei a
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
ținut al stocării memoriei culturale, un spațiu de gesticulații rememorative și comemorative. Materialitatea Însăși a școlii Încearcă să dea seama de acest raport față de temporalitate: edificii mărețe, ziduri durabile din piatră, frontoane cu devize grave, atmosferă severă de Închisoare. Concluzie amăgitoare: cu cât o școală este mai veche, cu atât este mai valoroasă! Instrumentele culturale Încorporate la un moment dat trebuie să fie trainice. Asumpția de bază În momentul predării este aceasta: cunoștințele trebuie să dăinuie, să fie Însușite o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
rostit îngenuncheat, rugându-se, în fața crucifixului din biserica San Damiano, unde, deodată, s-au deschis ochii Mântuitorului Preaiubit și l-a auzit spunându-i: „Francisc, repară casa mea!”. Chemarea aceasta l-a răscolit profund și l-a despărțit definitiv de amăgitoarele plăceri ale lumii, urcându-l spre sfințenie. Momentele acestea în care Cel Preaînalt se umilește într-atât încât coboară în sufletul smeritului său rob, l-au răsplătit pe Francisc cu extazul și beatitudinea supremă. Atunci nu mai exista pentru el
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
scris de postura didactică, magisterială, ce i-ar fi fost desigur mai confortabilă și i-ar fi asigurat un succes facil. Dar succesul n-a fost nicicând miza cărților semnate de reputata profesoară de la universitatea ieșeană, care, știind cât de amăgitoare e gloria, a pariat mereu pe ideea eficienței în comunicare și a sincerității absolute în scris. Necăutând succesul cu orice preț, acesta a venit de la sine. Tot așa, încredințată fiind că rolul femeii e de a presimți geniul și de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de a‑i amăgi pe creștini. Autorul folosește aici alternativ și fără o distincție clară cele două forme - pluralul (©ϑ4 Β≅88≅ℜ Β8ς<≅4) și singularul (® Β8ς<≅Η 6∀ℜ ® <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η). Α8ς<≅4 se traduce îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a se menține sau de a intra pe orbita normală, naturală, îi amăgește printr‑o pseudocredință pe cei din jurul său. Așadar, în epistolele ioanice apare pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la singular, termenul desemnează un personaj metafizic și eshatologic deopotrivă, similar celui din scrierile pauline. La plural, el desemnează schismaticii care se situează în opoziție dogmatică cu membrii „dreptcredincioși” ai comunității. Așadar, „Anticristul” apare cu aceste însușiri: mincinos, fals profet, amăgitor. Spre deosebire de textele mesianice analizate până aici, epistolele ioanice nu sunt caracterizate de o atmosferă de angoasă eshatologică, ci vădesc o vie preocupare de ordin dogmatic. Autorul admite că proliferarea anticriștilor constituie un semn neîndoielnic al „ceasului de pe urmă”. El insistă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diavol și Satana, cel ce pe toată lumea înșală - aruncat a fost pe pământ și îngerii săi aruncați au fost cu el. Importanța versetului rezidă în sinteza unei părți însemnate a tradițiilor referitoare la imaginea potrivnicului. Acesta este prezentat ca un „amăgitor” (cf. 1In. 4,6; 2In. 7). În același timp, el se manifestă cu o violență extraordinară, din pricina alungării sale din cer. Episodul luptei dintre oștirea lui Mihail, pe de o parte, și cea a lui Satan, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pe de altă parte, tiranul va reveni pe pământ sub o falsă identitate, după ce va fi fost înviat. El moare în mod real, și nu este „păstrat” până la plinirea vremii, așa cum consideră Commodian. Victorin îi atribuie, în plus, caracterul de „amăgitor”, indispensabil rolului de Anticrist. Iudeii vor recunoaște caracterul său mesianic „dat fiind că el se va înfățișa sub alt nume, având o viață nouă, pentru a trece drept Cristos. Daniel spune: «Și nu va avea nici o aplecare spre vreunul din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al patrulea fiu al său, iar Dan era al optulea. Oare ce a spus despre acesta? „Dan să se facă șarpe în drum zvârcolindu‑se pe cărare, mușcând glezna calului” (Gen. 49,17). Și cine este acest șarpe, dacă nu amăgitorul de la începutul lumii, de care ne vorbește Cartea Genezei, cel care a amăgit‑o pe Eva și a robit pe Adam (Gen. 3,1). Și, de vreme ce trebuie să aducem mai multe mărturii despre aceasta, să nu pregetăm! Într‑adevăr, el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iudei; dintre iudei se va naște și celălalt. Cristos a vorbit de trupul său ca de un templu și l‑a înviat a treia zi; și celălalt va face să fie ridicat un templu din pietre la Ierusalim. Uneltirile sale amăgitoare se vor arăta limpede tuturor celor care știu să ne asculte cu pricepere, în cele ce vom spune mai departe. Scripturile ne învață că sunt două parusii ale Mântuitorului nostru, Cristos. Cea dintâi, cea după trup, a fost lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nimeni să nu mai poată face semnul crucii celei de mult preț pe frunte cu mâna dreaptă, ci mâna le va fi înlănțuită și din acel moment nu vor mai putea face semnul crucii asupra mădularelor lor. Se vor supune Amăgitorului și vor deveni sclavii lui, fără să mai simtă dorință de pocăință pentru aceasta. Astfel de oameni vor fi pierduți atât pentru Dumnezeu, cât și pentru ceilalți. Amăgitorul le va împărți puțină hrană în schimbul acestei necurate peceți. Semnul cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor mai putea face semnul crucii asupra mădularelor lor. Se vor supune Amăgitorului și vor deveni sclavii lui, fără să mai simtă dorință de pocăință pentru aceasta. Astfel de oameni vor fi pierduți atât pentru Dumnezeu, cât și pentru ceilalți. Amăgitorul le va împărți puțină hrană în schimbul acestei necurate peceți. Semnul cu care se vor însemna fruntea și mâna dreaptă va fi numărul 666 (Apoc. 13,18). Eu unul cred - dar nu sunt sigur de aceasta, căci pot fi găsite multe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i cu glas rugător: „Dă‑ne să mâncăm și să bem, căci mult suferim din pricina foamei și a neajunsurilor de tot felul. Poruncește cerului să ne dea ploaie și păzește‑ne de fiarele cele ce se hrănesc cu oameni!”. Atunci, Amăgitorul le va răspunde batjocoritor și cu mare cruzime: „Cerul nu mai varsă ploaie, iar pământul nu mai dă roade (1Rg. 17). Cum, dar, vreți voi să vă dau de mâncare?”. La auzul cuvintelor Amăgitorului, acei nefericiți vor înțelege, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]