696 matches
-
îngăduința față de asemenea „turme” de ticăloși care acționează numai dominați de instinctele primare. „Turme” care se tot înmulțesc și care nu pot 29 să nu ne impună astfel întrebarea: spre ce ne îndreptăm cu asemenea balast uman ?” . * După ce ne‐am amărât sufletele cu cele pe bună dreptate condamnate de scriitorul Corneliu ștefanache, parcă simt nevoia să‐l reiau a‐l citi pe același prea devreme plecat Ioan Alexandru (1942 - 2000) care dintr‐un volum POEZIE și ALUZIE din revista de cultură
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau chiar unghiere chinezești, dar nu mă amărî cu portocale, că mă depășește problema. Sunt trecut pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi se face brusc sete. Trebuie să dau ceva imediat la jgheab, că altfel se tulbură glicemia și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rău, îi răscolea rana din adâncul lui. „Poate vii cu ea la spital“, a zâmbit, știind că nu o voi face. Nu am vrut niciodată ca ai mei să-mi cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste drum, la lacto-vegetarianul de lângă cinematograf, unde servea Tanti Rozi, aduseseră pește. Un somn imens, de câteva zeci de kilograme, stătea aruncat pe trotuar. Îl ocoleau trecătorii, nedumeriți, dezgustați. Apucasem să-i spun tatălui meu că mâncam din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bine că știu!. Când mi-o mai face cu ochiul. Lina se roși și se înecă în gușa ei îndesată, așa cum făcea când era nemulțumită. Dar încercă să râdă. - Lasă-1 în pace, Nory! Zău, lasă-1! Să nu-i spui! Mă amărăște tot pe mine pe urmă. Era în spital la evacuare, bolnav de tifos Când s-a vindecat l-nu lăsat liber. - Prea multă lume te amărăște!. . . Liber?. Pentru care treburi?. Se vede că ticul lui 1-a slujit. Or fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încercă să râdă. - Lasă-1 în pace, Nory! Zău, lasă-1! Să nu-i spui! Mă amărăște tot pe mine pe urmă. Era în spital la evacuare, bolnav de tifos Când s-a vindecat l-nu lăsat liber. - Prea multă lume te amărăște!. . . Liber?. Pentru care treburi?. Se vede că ticul lui 1-a slujit. Or fi crezut nemții că io face cu ochiul stâng, cum credem noi femeile. Lică! Lică! Ești viteaz numai în mahalale!... Nici pentru armată nu mai sunt buni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era o fată puțintică, negricioasă, urâțică și amărâtă de pe atunci Cum Mini o întrebase dacă a cunoscut pe Rim la facultate, Lina u povestise, dar fără prea multe amănunte, că era încă studentă bătrână când Rim, de pe atunci doctor de plasă în județ, venea pe la farmacie să stea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
împărat. Prințul Kung crede la fel. De-aia îl și slujește pe fratele său cu un asemenea devotament. — Dar... prințul Kung a fost măcar vreun pic gelos? — Nu a existat vreun semn. Însă doamna Jin a fost. Ea a fost amărâtă de supunerea prințului Kung. Dar a reușit să-și ascundă simțămintele. E o iarnă groaznică. După un ger năpraznic, pe străzile din Peking sunt găsite trupuri înghețate. Îi dau mamei tot ce câștig, dar nu e suficient pentru a plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
făcuse o greșeală: băiatului său, căruia femeile frumoase, deștepte și parfumate nu-i lipseau niciodată, nu-i ardea cu nici un chip de Însurătoare. Împlinise treizeci de ani și nici prin cap nu-i trecea să-și pună pirostriile. Colonelul era amărât, căci ar fi vrut să-și vadă nepoții Înainte să moară. În seara cu microscopul, cei trei cercetători Își dăduseră seama că bătrânul tânjea după nepoți și mai ales pricepuseră că se apropia de moarte, pentru că le spusese niște lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
greu. Ce păcat că n‐ ai trăit, măicuță, C‐ai plecat fără de timp în lut. Ce pantofi ți‐aș fi adus acuma și ce haină azi ai fi avut !... NUMAI TU... Toate frunzele se veștejesc Toate fructele, până la urmă, se amărăsc. Orice floare, oricât de frumoasă, Pleacă și ea într‐o zi de‐acasă. Totul se trece și se resfiră Ca o melodie, din flaut în liră... Ca soarele, ca luna, ca‐naltul Dintr‐un ochi în altul. Numai timpurile nu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Că mama, dac‐ar ști că‐ s mort și‐ar pierde mintea. Tu s‐ o amâi cu zi de zi și spune‐i câte toate, Că e bătrână, n‐are mult Să mai trăiască, poate; și pentru ce să‐ i amărăști și zilele puține? Că n‐are‐ n lume bun și drag Decât pe mine. și‐ acum dă‐mi mâna! A sunat Gornistul de plecare, Du altuia din partea mea O caldă salutare, și‐ ajuns în țară, eu te rog, Fă‐ mi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că mănăstirea Sfânta Vineri era sub ascultarea mănăstirii Frumoasa, de vreme ce călugărița spune: „cărțile domnești... le-am datu... la mâna sfinții sale, părintelui Filaretu egumenul”. Să fi căutat cu lumânarea și n-aș fi dat peste un hrisov care să-mi amărască sufletul. Dar când necazul te paște n-ai nici o șansă. Așa se face că am dat peste hrisovul de la 5 iunie 1741 (7249) al lui Grigorie Ghica voievod, din care aflu că mănăstirea Frumoasa a fost „prădată și jăfuită de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hotarele acestui sat să nu le ia nimeni în seamă „căci știut lucru este că aceste drese s-au jăfuit de cazaci, în vreme ce au venit oștile moschicești aici, în pământul Moldovii, de au prădat țara”. Of! Iar oștile moschicești îmi amărăsc sufletul! N-am ce-ți face, dragule, fiindcă „oștile moschicești” ne-au tot călcat bucățica asta de glie și au jefuit-o fără milă chiar și când veneau ca aliați ai noștri. Nu încetez să-mi amintesc de acest blestem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că s-ar fi putut mai rău de-atât. Mai lucrase cu ea sporadic, câteva luni, cu totul, în șapte ani. Avea experiență, știa cum ar fi de procedat cu ea, dar nu se simțea în stare. Prea tare îl amărâseră fuga și trădarea fraierului și idiotului ăluia fleșcăindu-i puterea și răbdarea dovedite cândva în preajma femeii ăleia care avea un tabiet trainic înrădăcinat: bătea copiii până-i căpia. Dintre toți cu care lucrase, doar Rafael se pricepuse s-o țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În cârcă, dar copiii au conlucrat bine și au fost extrem de convingători în declarațiile lor, cum i-a pus să-l pipăie și să i-o sugă, când de fapt bietul om venise și el aici tot pentru o pâine amărâtă de supraveghetor, de care n-a mai apucat să se bucure, tocmai pentru că nu le avea p-astea cu bătaia ca să te știe copiii de jupân și să nu te amestece în rahatul lor. Sunt împărțiți în niște grupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Devon și-au lipit fețele de geamul din spatele ei, scoțând sunete ca de pârțuri. Un autobuz se opri În dreptul nostru, dar Janice nu a făcut nici o mișcare ca să se ridice, așa că am rămas și eu la locul meu. Mi-a amărât viața, am continuat, implicându-mă tot mai mult În tema pe care o lansasem. Mă refer la Linda. Dacă n-ar fi fost omorâtă, aș fi demisionat, pentru că nu mai suportam. — Nu ești singura. Janice Își Întinse picioarele Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În cazul În care această scrisoare nu va fi publicată integral, să vă trimit, chiar mâine, cu efecte imediate, avizul prealabil pe care Îl am pregătit pentru dumneavoastră pentru peste câțiva ani, nu vă voi spune câți ca să nu vă amărăsc restul vieții, nemaiavând altceva de adăugat, semnez cu atenția cuvenită, moarte. Scrisoarea apăru cu extremă punctualitate În ziua următoare, cu o revărsare de scuze din partea directorului, și În duplicat, adică, manuscrisă și cu litere de tipar de mărimea paisprezece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-ne cu ochii ei ca niște struguri verzi. Cum îngăduisem fericită vreme de atâția ani să îmi facă o asemenea nedreptate, ba chiar îl încurajasem să mă rănească pentru a-și consolida puterea, mă folosisem de Noga pentru a-i amărî viața, îl judecasem, îl răsplătisem dominându-l prin teroare, ca un spectator cu bune intenții, nu îmi ține tu predici, spusese el, nu ești tu chiar atât de înțeleaptă. Dacă aș fi putut măcar să îmi curăț viața de vinovăție, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acum străini, asemenea lui Udi, care bântuie acum prin ținuturi străine, ducând în spinare o copilă străină, iar eu mă întreb dacă înăuntrul lui nu există și un alt Udi, pe care nu îl cunoscusem, pe care reușisem să îl amărăsc de-a lungul anilor, care poate că alături de mine se sufoca, dar alături de ea va înflori, aștept preț de o secundă înflorirea sa cu inima la gură, îl văd dându-și capul pe spate și râzând, iar ea îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și eu nu mai aveam cum să aflu adevărul. Îl vedeam cu ochii minții mai zbârcit, mai mic, după moarte. Apoi l-au incinerat și n-a mai rămas decât cenușă din el. Ce-a lăsat în urma lui? O librărie amărâtă pe o stradă de cartier și două fiice din care, cel puțin una, era cam stranie. Ce fel de viață era asta? mă întrebam eu. Oare ce se afla în creierii aceia tulburi, așa cum zăcea în pat, cu capul bandajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum să schimbe macazurile sau să afișeze o tabelă cu orare. Trebuia ca, la urma urmei, să fie cineva bun pentru trenuri. Nu fără oarecare remușcare, mă simțeam ca un Stalin care râde pe sub mustăți și gândește: „Dați-i Înainte, amărâți de bolșevici, eu În timpul ăsta studiez la seminarul din Tiflis și pe urmă planul cincinal Îl trasez eu”. Poate pentru că dimineața trăiam În plin entuziasm, după-amiaza identificam știința cu neîncrederea. Așa că am vrut să studiez ceva care să-mi permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
azi-noapte luaseră proporții catastrofale. Insomnia nu e chinuitoare doar pentru că îți scurtează odihna, ci mai ales prin gândurile negre ce-ți inspiră și care te înfășoară într-o rețea tentaculară. În atmosfera caldă de la Predeleanu, aducîndu-și aminte cât I-au amărât închipuirile, zâmbi în sineși, dar cu o umbră de tristețe. Își recunoștea o slăbiciune în ezitările eterne care îi răsuceau nervii și-l împiedicau să înfrunte cu siguranță viața. Ca tatăl său, de pildă, sau cel puțin ca Predeleanu. De-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
una ca asta? Un poet ardelean să nu se poată aciua în Romînia? Revoltător!... Bietul băiat! Tânărul Herdelea era mișcat de atâta interes, iar Gogu, în cele din urmă, declară patetic: ― Te rog să faci bunătatea și să nu fii amărît! Asta-i una! Iar al doilea să știi că eu, ăsta care mă vezi, voi avea grijă ca poetul familiei noastre să se simtă acasă la el în țara romînească! ...Nu-i așa, suflete scump? adăugă scurt către nevastă-sa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Doamna ezita: nu știe câte zile mai rămâne pe aici și... ― V-ați supărat pe mine, coniță? zise arendașul deodată, desperat. ― O, de ce? făcu Nadina, întinzîndu-i mâna. Nu mi-ai făcut nimic. Se poate? Coborând treptele, Platamonu bâigui în sine, amărît: "Bine am nimerit-o, n-am ce zice! Bravo mie!" 8 Marți după-amiază începu o ploaie măruntă, rece. A început domol ca să ție lung, ca ploile adevărate de toamnă. Gogu Ionescu venise cu Eugenia la dejun, la Amara. A fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Abia scăpai de un nebun și-mi vine altul, mai îndrăcit". Când în sfârșit Costică, împreună cu Nicu, se ivi în pragul casei, bătrâna îl bombăni fără să-i privească: ― Ascultă, băiete, să vă jucați frumos și să nu mă mai amărăști și tu, că sunt eu destul de amărâtă, fire-ar a dracului! Costică nu luă în seamă cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii, se văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]