3,081 matches
-
nici aceasta nu prevestește nimic bun. Cuvântul greu nu se pronunță. Ar putea fi o "coborâre printre oglinzi", plină de fast și strălucire: Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața, mi-a spus în șoaptă: Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața, mi-a spus în șoaptă: Să te ferești!" Totul ține de o anume regie a coborârii printre oglinzi, al cărei mobil real nu trebuie cunoscut: E gata ceaiul? Toți au venit? Totul e gata? cu o maramă acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
bre, nu rău. Eu nu calculam că răspunsul cel bun trebuia să fie un răspuns de consolare, de mângâiere, de compătimire, îi răspundeam: Las că-i bun mătușă sau las că-i bine ... După ce plecam îi spunea mamei cu o amărăciune în suflet: Uite, m-a întrebat ce mai fac și eu i-am spus că mi-e rău, iar el mi-a spus las că-i bine mătușă, deci îi pare bine că-s bolnavă. E drept că mama îmi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
l-a asistat când vorbea, chiar dacă încercarea lui Eliade de a-l consacra prin formula „geniu al oralității“ și de a-l face să se recunoască într-însa l-a nemulțumit pe Țuțea, aducându-și de fiecare dată aminte cu amărăciune de ea. Țuțea rămâne de aceea un fenomen folcloric dimensionat la nivelul unui individ. El, Țuțea, trebuie „cules“, așa cum face folcloristul când culege și pune laolaltă vorbe care nu-i aparțin. În cazul lui Țuțea este nevoie de un alt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama În vârstă când a fost abandonată, sau a fost Dreptatea Divină. Sătenii spun că i-a ajuns blestemul mamei abandonate. În amărăciunea ei se va fi putut abține femeia abandonată, să nu-si blesteme propria fiică, pentru starea de mizerie În care o aduseseră cei doi? Nimeni nu știe. Singurul lucru cert era că cei doi Își duceau pe ultimul drum cele
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un sat de pe lângă Constanța și eram cazate În același hotel, dar pavilioane diferite. Cum observasem că este În doliu, nu m-am putut abține să o Întreb, de ce este În negru. A oftat așa de greu, apoi a zis cu amărăciune... După o soră de a mea...era mai mare doar cu trei ani, și am pierdut-o de puțin timp. Vorbea așa de firesc, de parcă ne cunoșteam de mult, deși a fost prima și ultima oară când am văzut o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
educați copiii? Uite ce obraznice sunt gemenele voastre, ba mai mult, nu mai găsim nici un ou În cuibar, nu cumva să fi intrat ele că lăsăm cainele liber și va fi vai de pielea lor, așa să știți. Plin de amărăciune tatăl intrase În căsuța lor joasă, aplecându-se de fiecare data, să nu se lovească de partea de sus a tocului ușii, dăduse ziua bună apoi Întrebase: Ce ați mai făcut voi astăzi? Le privea insistent pe gemene. Ce te
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
aprindă ceva și rămânem pe drumuri, Doamne ferește! Așa a trecut Întreaga vară. Tatăl lui Ionuț s-a dus și el la treierat grâul, la un fermier din satul vecin. Era om muncitor și cinstit bietul de el dar, de atâta amărăciune și praf Înghițit pe arșiță toată ziua pe câmp, mai trecea și pe la cârciuma dintre cele două sate, să ia o halbă de bere, să se mai răcorească. Tot acolo afla și pe unde se mai căută mână de lucru
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Cred că am să aprind o țigare, spusese femeia trecută de 40 ani, vizibil iritată. Dar ai promis că le lași acasă...de ce-ți faci rău singură? Dar nu mi-am propus să călătoresc ca animalele, adăugase mama cu amărăciune. Bună treabă, o țigare o să-ți ofere o călătorie la clasa a-I-a? Tu cauți scuze să nu renunți la fumat mamă. Chiar, unde ai văzut tu animale fumând? Poate la circ, dar și la cum călătorim noi, nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mână pe puști, și-l admonestase: Lasă-l În pace pe nenea șoferul, că trebuie să fie atent la volan. Cei câțiva pasageri din apropiere, care auziseră discuția, zâmbiseră cu oarecare indulgență față de micuțul care În inocența lui, atisese și amărăciunile lor zilnice. Nu era ușor pentru nimeni. Cozile la produsele din carne erau interminabile și de multe ori, după ore de stat la rând se Întâmpla să se termine cu câteva persoane Înainte și statul era degeaba. O imensă pierdere
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
zi a calendarului gregorian, constelația pleacă din Vărsător și sfârșește în cea a Peștelui zburător. Nu știu câte drumuri vin spre noi și câte chinuri se apropie, din astre coborâte: țes o dragoste nouă cu pasiune. Noi cei vechi rămânem cu multă amărăciune, scriem febril în cuvinte subtil strecurate, în cerul gurii legate. Tescuite acolo în făpturi care se pot nega de timpul din margine ce nu mai poate aștepta. Neliniștile celor fără morminte O secvență din viață a fost să mori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
starea copleșitoare în care-l aruncase visul. Închidea ochii și-i auzea glasul în rostogolirea vioaie a apei peste pietrele rîului; întorcea capul și-i simțea răsuflarea în fiecare adiere de vînt. Era o ciudată senzație de euforie amestecată cu amărăciune, pe care n-o mai trăise pînă atunci și căreia nu știa să-i facă față. Mulțumi cerului, în ziua imediat următoare, pentru noaptea lipsită de vise pe care o trecuse cu bine. Avea nevoie de limpezime în judecată și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
persoană, familiară, dar rămânând, totuși, subaltern. Despre marile afaceri de stat despre care se vorbea în jurul său, el nu cunoștea decât "scoarța", adică învelișul. Renumele de care se bucura abilitatea lui Gourville îl rănea profund; de aici, fără îndoială, și amărăciunile sale. La Rochefoucauld 4, care avea experiența acțiunii, spusese cândva, cu multă dreptate: Nu vei fi niciodată mai ușor de înșelat decât atunci când plănuiești tu însuți cum să-i înșeli pe alții". De fapt, a te documenta asupra timpului și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
vezi?". * Au trecut zile. Săraca Materie simte că Spiritul, spiritul său, un dulce spirit material, vine s-o îmbibe și să o umfle, dar nu în ape de amăreală, ci în cea mai dulce rouă care se păstrează din această amărăciune la evaporare. Îi cântă Umanitatea eternă în pântecul etern al sufletului. Singuri se ating sânii care încep să se umfle; vine să lăstărească din vis viața, viața visului. Săracul Avito! Se va trezi acum? Va dormi acum? A sosit ziua
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și vom fi, pentru câteva clipe, nu sclavii ei, ci stăpânii ei. Și acolo vom plânge în brațele sale lacrimi de răscumpărare, lacrimi din cele care purifică și dau claritate vederii, lacrimi din cele care găuresc vasul inimii pline de amărăciune. Acolo, în brațele tiranei vom plânge; buni aventurieri cei care râd pentru că vor plânge într-o zi! Și cei care nu râd, aceștia nu vor putea plânge și lacrimile le vor rămâne în inimă, înveninându-le-o. Vedeți numai că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
omul să citească ! Păi te apuci și-l Înjuri!? i-a strigat Costan. Cine Înjură, bă, capsomane? i-a Întors-o bătrânul. — Ce naiba, dom’ne, acu’ v-a apucat să vă Împungeți ca țațele? Terminați odată, i-a apostrofat cu amărăciune Puiu Nistea. — Nu voi citi poezie, deși așa am promis. Voi citi o proză scurtă intitulată „Greșeala“. — Bravo, Vasile, era și timpul!... — Gata, Lorena, te rog frumos... i-a retezat-o Puiu Nistea. Să auzim. — „Greșeala“: Ne-am Întâlnit Într-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nenorocească. Zâmbetul acela de canalie comunistă... zâmbet subțire ca o sârmă de sugrumat infidelul, dâră de otravă pe chipul țărănoiului ăla ajuns judecător de oameni În numele absurdului... zâmbet care ți se Înfige În inimă precum acul unei seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara? a mai apucat să Îngaime și s-a făcut livid la față, iar perlele spălăcite ale ochilor i s-au Întunecat și i-au alunecat ușor, ca două
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe dracu’! — Am Înțeles. La ce oră, mâine? — La două. Și i-a trântit receptorul În nas. — Îl omor dacă nu se prezintă mâine. Dacă am ajuns să depindem de bețivi, totul se duce de râpă, și-a zis cu amărăciune. Hai, Încă un păhărel, duminica mă-sii. Brusc Însă, privindu-și degetul prin lichidul transparent, Rogoz a rămas cu gura căscată, așa cum stătea să În ghită licoarea fără egal a devenirii lui, a rămas cu gura căscată de tristețe, nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care Își instauraseră conjurația peste acel popor de oameni fără idealuri. — Să nu crezi că te iert, i-a zis Vasile calm, după ce tăcerea s-a lăsat Între ei stingheră. — Nu cred... a bâiguit Siboiu. Vasile l-a privit cu amărăciune, fără ca celălalt să Își dea seama că În această amărăciune stă tot Înțelesul dezamăgirii. — Sunt curios, Cristian, de ce să nu fiu curios? a zis Într-un târziu Vasile. Ce mi se poate Întâmpla? Atâta vreme cât ești tu cu mine nu mi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
idealuri. — Să nu crezi că te iert, i-a zis Vasile calm, după ce tăcerea s-a lăsat Între ei stingheră. — Nu cred... a bâiguit Siboiu. Vasile l-a privit cu amărăciune, fără ca celălalt să Își dea seama că În această amărăciune stă tot Înțelesul dezamăgirii. — Sunt curios, Cristian, de ce să nu fiu curios? a zis Într-un târziu Vasile. Ce mi se poate Întâmpla? Atâta vreme cât ești tu cu mine nu mi se poate Întâmpla nimic, nu? Să Înțeleg că vrei să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În realitatea asta... — În fine, las-o moartă. Să trăiți, tovarășul maistru. — Să trăiți, tovarășul maistru, a zis și Vasile, Înveselit parcă de Întâlnirea cu vajnicul Căreală. — Ce să trăiesc, bă, lăsați-mă dracu’... i-a Întâmpinat Căreală plin de amărăciune. Bine că ai venit, Siboiule, altfel o beleam. — Păi, după cum vedeți, suntem doi, tovarășul maistru, suntem aici amândoi. — Care amândoi, Siboiule? Ăsta nu există. Tu nu exiști, bă! i-a urlat În față lui Vasile. Ce să fac eu cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
hai să mergem, hai să bem o bere... — Nu merg cu tine la bere, a mai șoptit Vasile și s-a dat un pas Înapoi. O să mă nenorocești tu pe mine, Vasile, a zis Într-un târziu Căreală, plin de amărăciune. — Te-ai nenorocit singur, domnule. A mai privit câteva secunde cu scârbă oribila statuie, după care a luat-o Încetișor spre magazinul universal „Dacia“. — Nu-l aștepți pe Siboiu? a strigat Căreală În urma lui. — Nu. Cristian Siboiu nu există, pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Alexandru, taică-său. Dormi de aproape douăzeci și patru de ore, ce naiba! Vasile s-a ridicat În capul oaselor și a deschis buimac ochii. — Poftim? În ce zi suntem? Cât e ceasul? — E patru după-amiaza. Nu faci nimic toată ziua... Ah, iarăși amărăciunea de nevindecat din vocea tatălui, dezamăgirea... — Ce ți-am făcut eu, tată? De ce ești mereu nemul țu mit de mine? Taică-său Îl privea din cadrul ușii cu reproș, Încruntat, de parcă nu ar fi știut ce e adolescența și cât de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea...”. Practic, acesta a fost momentul în care s-au deschis porțile libertății fără autoritate. Datorită lipsei de autoritate în libertățile individului, acestea din urmă au degenerat, iar rezultatele le trăim cu amărăciune în fiecare clipă a vieții, fără ca mulți să aibă curajul să recunoască acest fapt, iar și mai mulți să fie mulțumiți că lucrurile stau în felul acesta (!). Să privim împreună la fețele celor de care, fără voie și fără plăcere
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
viața lui.” (Ecclesiasticul 3, 12). Părintele Arsenie Boca arată prețul binelui făcut unui semen și, cu deosebire, părinților noștri: “Numai atât bine putem face unui om, câtă suferință putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem să bem în locul celor pe care vrem să-i mângâiem.” (Părintele Arsenie Boca - Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton, 2009, pg. 25). Altă plăcută lui Dumnezeu și de folos cinstire a părinților este rugăciunea pentru toate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]