2,910 matches
-
Ike analfabet, imbecil politic și moral - probabil că am și eu partea mea de vină pentru categorica înfrângere a lui Adlai în statul Ohio. Și totuși, Dovlecel asculta punctul de vedere contrar cu o atenție atât de desăvârșită și de amabilă, încât uneori nu m-ar fi mirat s-o văd întorcându-se spre mine, să-mi spună „Dar, Alex, cred că domnul Țopârlan are dreptate - cred că e prea blând cu comunismul“. După ce însă preopinentul își rostea ultima idioțenie în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea subțire. Simt un gol de-mi aud stomacul. — Ești amabilă, domnișoară? Nu cunosc limba. Și de ce, ar fi vrut ea să-i strige, presupui că eu aș cunoaște-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar fusese suficient de educată ca să accepte responsabilitatea ori de câte ori și În orice formă apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Însăși cu mai mult decât un amar sentiment de insațietate. Acum, când simțea c-o doare capul, cu mirosul de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să-și nege identitatea, oferindu-i neglijent numele sub care călătorea: — Numele meu e John. — Doctor Czinner, grohăi ea la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bătute la mașină și lăsate În cutia ta de corespondeță. Ea spuse cu blândețe, În parte pentru că toate acestea n-o puteau opri să-i placă evreii pentru discreția lor, În parte pentru că era de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-o Înțelese. — Îți place muzica? — Cânt la vioară, spuse el, dar nu prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și anuleze contractul și să ia locul lui Janet ca Însoțitoare plătită? — Ești atât de drăguță! spuse ea cu voce tare. — Drăguță, spuse Coral Musker, dar nici un zâmbet nu-i Îmblânzi neîncrederea. Să nu exagerăm. Scumpa mea, ești atât de amabilă și de bună! Să știți că sunt. Ea vorbi cu o undă de vulgaritate care ruină pentru moment viziunea domnișoarei Warren. Coral Musker spuse cu aviditate: — Lăsați la o parte chestia cu bunătatea. Mai spuneți-mi o dată cum că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de spătarul banchetei, picior peste picior. O mână i se juca leneșă cu lanțul de argint. Când unul din soldați Îi prinse privirile, el Îi zâmbi cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă puteam gândi și la altceva. Munca era o bună metodă de a-mi distrage mintea de la ale mele. Am reușit să pun mâna pe Salome, care a fost o dulce și, când am vorbit cu ea, mi-a spus amabilă că i-ar plăcea foarte mult să poarte o rochie creată de Thackeray la balul lui Alixe Carter. Am stabilit o programare pentru peste o săptămână. Lui Thackeray i-a plăcut la nebunie ideea de a o chema pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
speram că seamănă cu un zâmbet autentic și am spus: „Desigur.“ Exista o posibilitate foarte redusă ca Nina să sune. Era un meteorit, fiind probabil curtată de toți designerii, de la Dior până la Dolce. —Te voi contacta În mod sigur. Ce amabil din partea ta, nu-mi vine să cred, spuse Sophia. Sophia Îl lovi ușor pe Hunter pe obraz. „Pa, dragule“, zise, Într-o manieră familiară. Am luat o gură de ceai și am hotărât să nu mă deranjeze asta. Afacerile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nevoie să se deranjeze să plece de la Ritz, nu m-aș deranja. Dar Nina părea să fie reconfortant de cu picioarele pe pământ. Pare atât de drăguță, i-am spus lui Hunter când i-am relatat convorbirea telefonică. Atât de amabilă și de fermecătoare. Absolut deloc ca un star de cinema. — Probabil că se preface, zise Hunter. Actrițele fac asta tot timpul. — Cred că o să arate extraordinar În hainele lui Thack, am spus. — Hai să vedem mai Întâi dacă apare mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
portbagaj la cele două bătrâne valize Globetrotter bleumarin care erau ale lui Hunter. Dar... nu cred că asta este a noastră. În portbagajul mașinii lui Hunter era o geantă mică de voiaj, care, cu siguranță, nu era a lui. — Fii amabil, l-am chemat pe hamal, poți să scoți geanta asta de aici? Oui, răspunse, Începând să ridice geanta ca să o scoată din mașină. În timp ce făcea asta, o etichetă de bagaje alunecă dintr-o parte a genții. Pe ea scria SOPHIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a decedatului fuseseră găsite două tipuri de spermă... unul dintre ele corespundea cu a lui... într-adevăr, trebuia să fie a lui. — Știu la ce te gândești, dar o să te rog să aștepți, dacă nu te superi și dacă ești amabil. Profesorul accentuase partea cu „dacă ești amabil“ printr-o apăsare pe butonul briceagului pe care îl avea în buzunarul interior al jachetei. Îl întorcea pe toate părțile, ca și cum ar fi încercat să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spermă... unul dintre ele corespundea cu a lui... într-adevăr, trebuia să fie a lui. — Știu la ce te gândești, dar o să te rog să aștepți, dacă nu te superi și dacă ești amabil. Profesorul accentuase partea cu „dacă ești amabil“ printr-o apăsare pe butonul briceagului pe care îl avea în buzunarul interior al jachetei. Îl întorcea pe toate părțile, ca și cum ar fi încercat să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dezvelirea la Cluj a statuii președintelui american Woodrow Wilson de către C.V. Tudor și Gh. Funar. Adică, deși Vadim și Funar au pus steagul american la ușa cocinii lor și au intonat imnul SUA, dl Guest a refuzat să dea curs amabilei invitații. Drept care, C.V. Tudor, după ce îl acuză pe ambasador că nu reprezintă interesele Americii, etalează într-o scrisoare trimisă Ambasadei SUA două pagini de pamflegme scârboase până la vomă pe tema homosexualității declarate a acestuia. Este procedeul preferat al tribunului: când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tine peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și tufa de păr de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o cucoană În puterea vîrstei. Dar n-ar fi cinstit să nu vă spun că dacă mai așteptați cinci minute, puteți intra cu preț redus. Mă simt datoare să-i avertizez pe cei care vin atît de tîrziu. — SÎnteți foarte amabilă. — N-am vrea să se simtă oamenii trași pe sfoară, tocmai pentru că e vorba de o cauză nobilă. — Prefer, totuși, să intru chiar acum și să nu mai aștept. Despre ce cauză e vorba? — Ajutorarea mamelor libere - vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi fost culoarea părului sau prin silueta ei fragilă - o făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
6, și lăsați valiza - o așteaptă. Spunînd acestea, Îl privi pe Rowe cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi așteptat la un refuz, apoi urmă: — După aceea, domnule, vă voi duce cu mașina unde doriți, căci ați fost atît de amabil. Dar nici nu știți unde vreau să merg... N-are importanță. Merită să risc. — Bine, dar aș putea să vă cred pe cuvînt și să mă las dus cu taxiul tocmai la celălalt capăt al Londrei! — Nu-i nimic, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coborîm din tren. Și se ridică să iasă. — Plecați? Întrebă bătrîna. — Eu și prietenul meu am hotărît să petrecem noaptea În oraș, ca să vedem spectacolul... — Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
paragraful, ba chiar cu alte câteva pagini, până când protagonistul se prezintă la bătrâna cămătăreasă. - Raskolnikov, student, am fost la dumneavoastră acum o lună - s-a grăbit să murmure tânărul cu o ușoară înclinare, amintindu-și că trebuie să fie mai amabil. Mă opresc înainte de a mă cuprinde tentația să copiez tot romanul Crimă și pedeapsă. Pentru o clipă, mi se pare că pricep sensul și fascinația unei vocații de neconceput astăzi: cea de copist. Copistul trăia concomitent în două dimensiuni temporale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu este. Doresc, însă, să aflu ce i s-a întâmplat. Mma Ramotswe dădu din cap înțelegătoare. — Câteodată e foarte important să știi, aprobă ea. Și-mi pare rău, Mma, dacă ați pierdut pe cineva. Doamna Curtin zâmbi. — Sunteți foarte amabilă. Da, am pierdut pe cineva. Când s-a întâmplat asta? se interesă Mma Ramotswe. — Acum zece ani, răspunse doamna Curtin. Acum zece ani mi-am pierdut fiul. Tăcură câteva momente. Mma Ramotswe aruncă o privire spre Mma Makutsi, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pământ. Apoi, răsturnând scaunul, eliberă piedica frânei și ajustă pârghia care o punea în funcțiune. Unse cuzineții, apoi învârti de probă roțile. Mergeau ca unse și scârțâitul dispăruse. Întoarse scaunul și îl împinse spre locul unde stătea fetița. Sunteți foarte amabil, Rra, îi mulțumi ea. Trebuie să mă întorc acum, să nu creadă educatoarea că m-am rătăcit. Porni pe cărare, lăsându-l pe domnul J.L.B. Matekoni să-și continue treaba la pompă. El se apucă de treabă și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
răspunse femeia, arătând în sensul ei de mers. La doi pași de Molepolole. Mă duc la Silokwolela. Mma Ramotswe zâmbi. — Eu merg tot într-acolo. Pot să vă duc chiar până acolo. Femeia scoase un țipăt de încântare. — Sunteți foarte amabilă, iar eu sunt o persoană norocoasă. Se aplecă să ia punga de plastic în care-și ducea lucrurile și deschise portiera dubiței din dreptul scaunului pasagerului. Apoi, după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe intră în trafic și porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Sunt cu dubița. Mma Potsane reflectă un moment. — Nu-mi place să mă duc acolo, spuse ea. Locul ăla mă-ntristează. — Am douăzeci de pula pentru dumneavoastră, zise Mma Ramotswe ducând mâna la buzunar. Speram că veți fi atât de amabilă să-i acceptați. — Firește, se grăbi Mma Potsane să accepte. Putem merge acolo. Nu-mi place să merg acolo noaptea, dar în timpul zilei e cu totul altă mâncare de pește. — Acum? întrebă Mma Ramotswe. Ați putea veni acum? Da, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o să aibă mare grijă de voi, spuse ea. O să fiți fericiți la el. Fetița se întoarse spre fratele ei și-i spuse ceva ce nu auziră adulții. Băiatul se gândi un moment, apoi dădu din cap a încuviințare. — Sunteți foarte amabil, Rra, zise ea. Vom fi bucuroși să venim la dumneavoastră. Mma Potokwane bătu din palme. — Mergeți să vă faceți bagajele, copii, îi îndemnă ea. Spuneți-i educatoarei să vă împacheteze niște haine curate. Fata întoarse scaunul cu rotile și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aibă în casă. Îi va fi greu, dar se va descurca. — Probabil vă e foame, îi spuse fetiței, zâmbind. Am niște tocană foarte bună. Exact cum le place copiilor. Fetița îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc, Mma, spuse ea respectuoasă. Sunteți foarte amabilă. Băiatul nu zise nimic. Se uita la menajeră cu ochii aceia descumpănitori și o făcu să se cutremure în sinea ei. Se întoarse în bucătărie să pună mâncarea în farfurii. Îi puse fetiței o porție mare și rămase destul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]