6,796 matches
-
este psihologic mai bine și pentru ele să fie integrate în societate. Japonezii au reușit să combine liberalismul, care permite talentelor și întreprinzătorilor să se dezvolte rapid, cu o anume doză de grijă socială, astfel încât cei care au posibilități sau ambiții mai reduse să poată duce o viață relativ sigură și decentă. Mă simt excelent în Japonia, rădăcinile însă, fără doar și poate, îmi sunt în Europa. De multe ori mi se întâmplă să cer apropiaților sfaturi culinare în direct, prin
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
trece să fie. Ce dacă până acus n-a dovedit nimica, o va dovedi în viitor, când partidul lui îl va numi. Ori totul, ori nimic. Sau Cezar, sau numic. Ca sa vedeti, oameni buni. Că Cezar! Ca să vedeți unde zăcea ambiția a mare! La Răducu, domnule. La Vasilica. La poetul modest în zilele lui libere, cănd nu-l auzeai veșnic cu imperturbabilul p.măsii-n gură, ori cu bancuri... Astfel încât, uluiți de ambiția șmechera a insului și mai ales mirați că o
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
vedeti, oameni buni. Că Cezar! Ca să vedeți unde zăcea ambiția a mare! La Răducu, domnule. La Vasilica. La poetul modest în zilele lui libere, cănd nu-l auzeai veșnic cu imperturbabilul p.măsii-n gură, ori cu bancuri... Astfel încât, uluiți de ambiția șmechera a insului și mai ales mirați că o tară-ntreagă poate să-și pună soarta în mâinile unui tip, care și-așa, în mediul său personal, dă dovadă de atâta lipsa de răspundere, sau de absență totală a vreunei
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
unui individ anume. În cultura contemporană, criteriile și normele sînt stabilite de disciplinele psi, eticheta generica sub care Roșe grupează psihiatria, psihologia și psihanaliza. Iar specialistul împuternicit să aplice aceste criterii este the shrink, chiar dacă autorul nu îl numește astfel. Ambiția psihiatrului (sau a psihanalistului ori psihologului) este de a dezvălui și explică abisurile ființei umane, pe baza tehnicilor sale de investigație, socotite infailibile. Numai că, în procesul investigației, analistul inventează mai degrabă sinele celui analizat, nu îl descoperă că pe
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
istorică și culturală.Toate proectele de antologii și listele cu poeții selectați au fost publicate în: Ion Pillat. Opere, vol. VI, Ed. Eminescu 1994. El își începe opera de antologist cu o edificatoare cinste profesională, căci el avea mai puțin ambiția de a fi un inovator, cât onoarea de a fi continuatorul unor tradiții de cultură și de aceea își însemna cuprinsul antologiilor publicate deja de: Lazăr Seineanu: Autorii români moderni, 1895, ed. III-a, adăugita; Antologia de A. Steuerman și
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
tot mai "specializați" în comentariile lor. Nu trag pe nimeni de urechi pentru că nici eu nu mă pot lăuda cu o disponibilitate mai largă spre dialog. Singur, artistul, scriitorul este o fire ieșită din comun - ca să nu spun patologica -, cu ambiții de alt soi decât omul "normal". Dar nu telefonul a distrus genul epistolar, ci involuția capacității de a mai avea relații colegiale de breaslă. Scriitorul vorbește acum cu el însuși (fiindcă n-a avut curajul, fiindcă n-a fost prudent
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
ipoteza sfîrșitului istoriei prin intermediul cărților lui Vattimo, Lyotard, Hassan și, respectiv, Fukuyama. Acestor concepte li se pot oricînd opune altele, fără îndoială, însă în fața unei bibliografii imense trebuie, firește, să te resemnezi, adică să alegi. Exhaustivul nu e, oricum, o ambiție postmodernă. De altfel, ceea ce țin să subliniez este faptul ca postmodernismul e abordat dintr-o perspectivă postmodernă și uneori chiar într-o manieră postmodernă. Un paralelism se lasă descoperit pe alocuri între tema însăși a cercetării și metodă pe care
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
unui vitalism de sorginte nietzscheiană: "Căci numai prin desăvîrșirea indivizilor se produce desăvîrșirea societății. Supraenergia, germen progresiv, creează indivizi superiori din care va trebui să emane societatea cea nouă". Deci o răscumpărătoare concentrare de energie în ramurile răzlețite, insuflate de ambiție, ale trunchiului social. Încercînd a caracteriza esență "supraenergiei", Felix Aderca face distincție între personalitățile politice și militare, care au întemeiat imperii, "supraenergii vane", de pe urma cărora umanitatea n-a beneficiat, și "supraenergiile veșnice", închinate valorilor spiritului, "întotdeauna negative", întrucît au negat
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
s-au părut teribil de nedrepte. Cartea e scrisă pentru un public american (ceea ce explică scurtele fragmente strict informative de istoria României), dar nu mizează defel pe curiozitatea ieftină că motor al lecturii, ci dimpotrivă, o contrazice la tot pasul. Ambiția (împlinită, de altfel) autoarei este de a arăta că o prințesă nu e un personaj de basm, ci o făptura în carne și oase, ba chiar una care duce o viață mult mai grea și mai copleșită de responsabilități decît
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
supraviețuiește mulțumită mai marii sale încărcături mitice și afective. Ultimul capitol al studiului, Don Juan astăzi, e interesant, dar parcă prea subțirel. E limpede că vine să întregească mai curînd din spirit de obligație o analiză docta și cu oarece ambiții de exhaustivitate. Altfel nu-mi explic de ce Rousset nu descoperă nimic cu adevarat semnificativ modificat în paradigmă mentală a mîțului lui Don Juan. Printre puținele chestiuni asupra cărora zăbovește se află modificarea primului invariant, figură Mortului. În epoca modernă, întîlnirea
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
genera imagini poetice somptuoase, metafore strălucitoare ori acel "derizoriu fabulos" (Gh. Grigurcu) la care s-au oprit toți cei ce au scris despre el, pregnanta inserțiilor suprarealiste și tenacitatea de a urmări pînă foarte departe epicitatea aventurilor sale interioare, cu ambiții mimat-silogistice, par să se fi domolit sub o crustă elegiaca. Încadrat de Al. Mușina în direcția unei "poezii a textului" în proliferare de semnificant, Traian Ț. Cosovei tinde să se îndepărteze de colegii săi Florin Iaru, Mircea Cărtărescu și Ion
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
mai privată, cu atat mai grasă. Formă supremă a nerușinării lor - după cum scria de curand cineva - e așa-zisul "drept la imagine". Care imagine? Imaginea de lupi hămesiți, alergând disperați după căpătuiala? Mascarea îndărătul "intereselor partidului" a celor mai josnice ambiții personale? Ceea ce uită, indiferent de culoare și direcție, politicienii români aflați în activitate e că partidul nu e doar șleahta de profitori care se înfige cu nerușinare la ciolan. Din păcate pentru ei, partidul sunt și cei care i-au
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
reamintească tuturor contemporanilor ce a însemnat el, N. Iorga, în spiritul public românesc de la 1900 încoace și că acest imens prestigiu nu poate fi anihilat de o guvernare nefericită. Negreșit, avea dreptate. Dar, încă o dată, acest eșec catastrofal, era efectul ambiției sale nemăsurate de a fi nu numai conducătorul spiritului public (ceea ce, în bună măsură, era!), dar și cel al treburilor țării, conducînd-o și ca șef de guvern. Și încă unul nedemocratic, deasupra partidelor și împotriva lor, servind regelui ca prim
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
de Vintilă Brătianu. Nu-l agreă, desigur, pe Maniu și îl judeca aspru în incidentul reîntoarcerii principelui care a devenit rege al României. Profesorul era filocarlist constant și a fost bucuros pentru dezlegările din 8 iunie 1930. Speră ca, acum, ambițiile sale de lider politic vor fi împlinite. Cum au fost, s-a văzut în guvernarea să din 1931-1932. Cartea se citește cu pasiune, fiind apropiată Istoriei contimporane a României de Titu Maiorescu. Dl. Valeriu Râpeanu, editorul specializat al operei lui
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
la noi, de pildă aceea dintre literatura de consum și ceea înaltă. Distincția la noi e fermă nu (doar) pentru că e susținută de instrumente critice infailibile, ci și fiindcă efectiv nu există o producție demnă de atenție de cărți fără ambiția de a obține favorurile Olimpului critic, dar totuși scrise cu respect pentru un public inteligent, nu neapărat erudit, dar cu un oarece discernămînt și bun-simț. După părerea mea din această tradiție literară a textului fără pretenții dar agreabil (în care
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
mijloc de căpătuială. A măscărit și a calomniat reputații, încercînd prin acest penibil meșteșug, să-și facă el însuși reputație. Spiritul său de nomad și colindător l-a purtat din loc în loc, urmărind rosturi și înțelesuri știute numai de el. Ambiția și vanitatea l-au făcut să rupă pe rînd cu toți binefăcătorii săi, în grațiile cărora se strecura în mod iezuit. Sfîrșitul său pare tot un episod dintr-o operă romantică: murea tînăr încă, nenorocit și singur, la un spital
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Dan Zamfirescu, ca mai acum două decenii cînd vestea, în studii și cărți, că mileniul al treilea va fi, pe plan cultural, unul dominat de români și românitate spirituală, afirmă despre Nae Ionescu: "Pe urmele lui Maiorescu, dar reeditînd marea ambiție culturală a Hasdeilor... Nae Ionescu lucrează la un destin universal al culturii române". E vorba, altfel zicînd, de imperialismul spiritului gîndit de Alexandru Hasdeu (tatăl lui Bogdan), în 1837). Și după ce îl asemuie pe Nae Ionescu cu nimeni altul decît
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
cu Montaigne sub braț sau traversînd înot Borcea cu o Enziklopädie de filosofie ținută într-o mînă deasupra capului. (Eu însumi l-am zărit, ani buni după aceea, citind Xenofon pe tripozii digului de la Neptun). Și, în lipsa oricărei speranțe sau ambiții profesional realizabile, "cu atît mai vie îmi era pofta ce-o pofteam, aceea de a construi un edificiu de cuvinte". Cititul și scrisul au reprezentat puntea care a unit generațiile noastre. Și Balotă, și noi am supraviețuit prin carte. Deosebirea
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
aflarea rezultatelor unor sondaje de opinie. Autorii lor provoacă furtună în coaliție, pentru a-și activa propriii alegători, dar nu se dau înapoi nici de la a stîrni furtuni în partidul din care fac parte, unii cu intenții salvatoare, alții din ambiții schismatice. Vădit disproporționate în raport cu posibilitățile pe care le oferă jocul democrației, aceste mesaje ar putea fi explicate prin intermediul unei psihanalizări a coșmarului totalitar pe care unii dintre politicienii autohtoni îl retrăiesc în condiții de criză. Disidențe refulate în timpul regimului Ceaușescu
Politica făcută după sondaje by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17364_a_18689]
-
minor, un concettism de "belle époque" sedus de volutele calofile. Fascinant în spațiul unor texte de mică întindere - e cazul celor din Ulița copilăriei și În casa bunicilor - el devine, așa cum remarca Pompiliu Constantinescu, factorul ce minează stilistic și compozițional ambițiile de romancier ale lui Ionel Teodoreanu. Manierismul sfârșește prin a acționa ca un ecran lingvistic, relația cu cititorul fiind una extrem de dificilă. Rețeta succesului lui Ionel Teodoreanu include o revalorizare a unui romantism rezidual, ca și în cazul lui Cezar
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
astfel indirect clivajul economic ce face incompatibile mediile scăldate din abundență într-un umor negru, bine dozat și prin jocul inteligent al actorilor. Tudor Tăbăcaru/ Horst, în mod evident decăzut dintr-o condiție mai favorizată, cunoaște plăcerea meditației și are ambiția redactării și chiar publicării unui jurnal. Ovidiu Crișan/ Lothar, personalitate mai ștearsă individualizată de interpret printr-un tic, se limitează la voluptăți carnale, amăgindu-se cu un erzaț - femeia gonflabilă. Pensionarilor acestui azil de noapte din Germania unificată le sînt
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
mult mai terestre, ca denunțul la poliția secretă pe motiv de menșevism. Relația dintre "omul nou" și cel ce l-a zămislit nu e cu nimic mai puțin ambigua decât cea legând o intelectualitate "experimentatoare" și progenitura revoluționară a cărei ambiție este de a-si devora creatorul. Râul insinuat în casa Kalabuhov e de neoprit: Bulgakov alege însă aceeași rețetă ciclica a narațiunii, preferând să "înghețe" istoria, ca în Ouăle fatale. Profesorul și asistentul sau îl ucid pe proletar pentru a
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
de d-l Alexandru George și d-na Marta Petreu. Oare nu de aceea, întreb, a evitat Nae Ionescu să-și publice cursurile sale, apărute postum, si acum reeditate în ritm susținut? În sfîrșit, mult bogat în înțelesuri este studiul Ambiția sistemului. Aici se pune în evidență faptul că trei gînditori, situați pe postamente filosofice atît de deosebite, Lucian Blaga, Constantin Noica și Mircea Florian au ambiționat să-și închidă cugetarea într-un sistem. Evident, se prezintă, în originalitatea lor funciară
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
dar și acela de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureala. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două, a privi îndărăt, catre rădăcinile mitice ale graiului originar, și totodată a nutri ambiția unei riguroase scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epoca pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la un loc cu tot felul de povești savante și legende care
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
a primului volum din "Romanian Cultural Studies" reprezintă o premieră și o reînnoire a unei tradiții. O premieră în măsura în care finalitatea proiectului e aceea de a introduce în spațiul autohton "Studiile culturale", întreprindere interdisciplinara prin excelență. Opțiunea pentru limba engleză trădează ambiția de a depăși cadrele "provinciale" și de a participa la un circuit intelectual internațional. "Romanian Cultural Studies" reînnoiește o tradiție, rupând polemic cu o imagine a culturii române dominată autoritar de un centru omnipotent, București, supremă instanță de validare a
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]