529 matches
-
-o la începutul acestor însemnări, potrivit căreia nu putem ști totul despre cel mai simplu și neînsemnat lucru, necum despre un oraș de dimensiunile istorice, culturale și urbanistice ale Iașului. Mai curând putem afirma că știm foarte puține și că ambiționăm să aflăm cât mai multe. Acesta este și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Încântată de posibilitatea descoperirii identității acelui Adi. Își codase mesajele, spre exasperarea mea. Am tastat sigură pe mine data ei de naștere, dar am eșuat. Nu Înțelegeam de ce și-ar fi codat Maria mesajele În primul rând, dar asta mă ambiționa și mai tare. Însemna că exista ceva ce eu nu trebuia să știu. Avea un secret. Nu am avut mustrări de conștiință, deși mă băgam neinvitată În intimitatea surorii mele. Ea Îmi făcuse de multe ori același lucru și, În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
despre franțuzoaice imaginea unor tipe frivole, încă niște sondaje și o să-mi revizuiesc prejudecățile. Orice se descompune până la urmă în dulce - apa și pâinea cu siguranță. Mai greu era de detectat „dulcele“ în cafeaua mea de dimineață, în care mă ambiționez să nu pun zahăr alb. Nu m-am gândit decât foarte târziu să asociez dulcele cu sărăcia - deși în școala generală aveam colegi la semiinternat care își păcăleau foamea cu Eugenii, pe urmă aurolacii sugând banane... La o lansare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o problemă foarte gravă. O problemă de prestigiu. Consulul privi încruntat armoariile Franței, apoi le întoarse spatele. Știa că Napoleon își aduna armate peste armate. Știa că își mutase curtea la Dresda și că acolo etala un lux exorbitant. Se ambiționa să pună în umbră cealaltă curte, curtea de la Erfurt, pozând în mare suveran al continentului. Și, pentru toate astea, cheltuia sume e-xor-bi-tan-te de bani. Cheltuia cu nemiluita și pentru înaltele probleme de strategie europeană, uitând cu totul de măruntele necesități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și pace! Puțin îmi pasă că nu poate afla nimic despre stadiul negocierilor de pace! Până acum a scris doar două fraze. După părerea mea, asta ar fi prea de-ajuns. Numai că stăpânul meu - îl cunosc eu bine! - se ambiționează să umple nu una, ci două coli din cele ministeriale. Hârtiile alea îl excită teribil. Le-am mirosit și eu. Și după asta mi-a venit, așa, să tot miros și să dau cu gheara. Și, din ce dădeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și ei firimitura de la masa altora, trebuind să se mulțumească cu o jumătate sau un sfert de bărbat. Mai mult nu i se dădea și știa că mai mult n-are cum să obțină, oricât de tare s-ar fi ambiționat să forțeze nota cerând, pretinzând, împroșcând cu reproșuri, cu atât mai mult cu cât acum depindea cu totul de banii lui Velicu... Păi, tocmai că depindeai, Mirelo, acum îl vroiai doar pentru tine, cu mai mult foc decât altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la fetiță. Ascultă, eu sunt foarte străin, spune-mi dacă poți... Eu sunt Desenatorul, voi sunteți ceilalți. Cum vrei să ne înțelegem dacă nu mai e unul între mine și voi care să accepte compromisurile? E adevărat, da’ de ce te ambiționezi să pui cățelul lângă jocul ăsta blestemat, prin care au trecut toți? Și Bețivu’? Și el, doar că și-a închipuit că o să poată ieși cândare chef. A alunecat într-o altă lume, da’ aia e dată naibii. Nu înjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de mine. — În seara nunții voastre, Vasile voia să mă ia la Murgeni. Nu mi-ai spus atunci! Nu ți-am spus, că mă gândeam că vei scăpa vreo vorbă la mama și-atunci ea chiar că s-ar fi ambiționat și nu m-ar mai fi lăsat să mă căsătoresc cu el. Acesta a fost motivul pe care i l-am spus și lui. Numai așa l-am convins să mă lase, că voia să mă ia cu forța. Tot
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
după amiezii, fără să simt acel aer greu, fierbinte cum mă înfierbântă în gât, plămâni, fără să simt cum căldura mă înmoaie, mă face să mă sprijin în baston ca să nu mă plec până la pământ. De multe ori m-am ambiționat să rămân drept, să merg înainte înfruntând canicula, și tot de atâtea ori, după scurt timp simțeam că nu mai am putere, că încep să amețesc și că trebuie să mă resemnez. In acele momente, canicula era un fel de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se făcuse bărbat în toată puterea cuvântului. Frumos și isteț, tânărul lăcătuș- fierar avea o musculatură de gladiator, o istețime de filosof și un simț al frumosului de adevărat artist. Cu asemenea calități, nu era de mirare faptul că el ambiționa să lase în urma lui numai lucruri foarte frumoase, care să-i poarte numele și dincolo de timpul când el nu va mai fi. Pe fundalul clar-obscur hașurat de jerbele de scântei țâșnite din loviturile ciocanului pe fierul înroșit, Biscornet părea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
deloc un lucru prea ușor. Trebuia să dai numeroase probe de pricepere, de ingeniozitate și să execuți lucrări nemaifăcute de alții. Pe Biscornet nu l-au descurajat asemenea rigori, pe care le socotea pe deplin justificate. Ba chiar l-au ambiționat și mai mult. Una, însă, l-a pus serios pe gânduri. I-a creat insomnii și neliniști: realizarea ușilor de la intrarea în catedrala Notre-Dame din Paris. Și mai mult decât până atunci, toate visele lui Biscornet nu ieșeau din acest
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
s-a agitat; în ea sărise un greieraș. Acesta a încercat din răsputeri să înfășoare vietatea, iar în final a reușit. În altă zi, un copil dorise să-i strice pânza și așa a și făcut; seara, păianjenul s-a ambiționat și a început să își repare pânza. Pe parcursul anului, l-au atacat călugărițe, viespi, albine, alți păianjeni, dar el le-a ținut piept, ba chiar pe unii i-a și mâncat! La începutul iernii, el era mai mare decât un
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
separa se vedea ușor. Nu izbuteam deloc să fiu natural, dezinvolt, mă mișcam fără grație, trădând la fiecare pas o stinghereală care arăta că nu mă simțeam în apele mele. Și, în loc ca mediul select în care nimerisem să mă ambiționeze într-un sens bun, să mă determine să vreau să-mi cizelez puțin asperitățile, a stârnit în mine reacțiile cele mai proaste posibile. M-am izolat, m-am tras deoparte, am refuzat cu încăpățînare toate punțile pe care mi le
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
celui care se crede a fi Sherlock Holmes sunt forma lor particulară de inițiere în tainele lumii. Relația dintre cei doi agenți burghezi și Tintin, adesea complicată și periculoasă, este plasată, inevitabil, sub semnul Legii pe care cei doi se ambiționează să o întruchipeze. Ca și agentul Fix, cel din textul vernian, ei sunt dominați de monomania ce îi împiedică să recunoască, din primul moment, în Tintin pe cruciatul ce redă justiției onoarea ei originară. Și totuși, în pofida cecității lor ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vizionară, ci și în prezența judecății sale morale. Kala este savantul care nu ezită să se arunce în miezul luptei, spre a salva ceea ce percepe a fi esența omenescului însuși. Secretele de la Eurokristal se cer protejate în fața celor care se ambiționează să anexeze știința propriei lor porniri demonice. Supraviețuirea libertății depinde de echilibrul pe care îl gândește Hugo Kala, iar intervențiile sale sunt menite a reaminti că nici un pas înainte nu este scutit de povara dilemelor etice. Luc Orient, cel care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și Pământ. Trecerea într-un nou registru al cosmogoniei modifică parametrii narațiunii. Decorurile se schimbă, iar mizele confruntării devin infinit mai dramatice. Pe Pământ revin emisarii civilizației Terango, aducând cu ei vestea nașterii pe planeta-mamă a unei tiranii ce se ambiționează să cucerească întregul univers. Ținta este însăși Terra, acolo unde Kala, Orient și Lora sunt singurii care pot ridica un obstacol credibil în fața avansului de conchistador al regelui Sectan. Sectan este, schimbând ce-i de schimbat, un Basam Damdu al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să bântuie colțul de Pacific pe ale cărui valuri navighează cel mai teribil pirat-criminal al ciclului lui Pratt, dezertorul Rasputin. Dar jocul piraților lasă loc adevăratului mare joc, al jocului în care sunt prinse, rând pe rând, puterile ce se ambiționează să domine întinsul de ape și de ostroave. Din depărtatul Sarajevo până în tăcuta Melanezie, Marele Război traversează granițe, limbi și mistere. Dar Baladaă nu este doar romanul unei aventuri con sumate în ritmul de marș militar al patriotismului, ci și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în armata emirului de la Buhara este un contrapunct ironic la această acumulare de crime și de atrocități ce jalonează drumul lui Corto. Asia ce adăpostește comoara lui Alexandru Macedon este un tărâm dominat de interacțiunea dintre marile grupuri ce se ambiționează să cucerească teritoriile ce supraviețuiesc agoniei imperiilor. Dezertori turci, adoratori ai sectei asasinilor, naționaliști armeni și bolșevici își dispută întinderile de pământ peste care se întinde umbra revoluției. Ca și în Siberia, Corto este personajul-punte dintre epoci și lumi. La
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la capăt, să încerci din nou, strângând pumnii. Eșecul e un sfârșit numai pentru cei care n-au vlagă în ei. Pe mine, află, mă ambiționează să fac ceea ce n-am reușit să fac... Am izbucnit în rîs: Eu nu mă tem, dacă vrei să știi, decât de momentul când mă voi realiza. Și pe care, din fericire, n-am cum să-l ating. Cimitirul de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-a omorât pe acești oameni. ă Nu din compasiune îmi pasă cine i-a omorât. Eu nu am compasiune pentru morți. Nu le este de niciun folos. La ce le-ar folosi lor compasiunea mea? ă știu ce te ambiționează pe tine, Porfiri. Eu știu pentru cine ai compasiune. ă Dacă e așa precum spui, atuncea știi mai multe decât mine. ă Pentru criminali. Pentru amărâții de păcătoși. Porfiri își împreună palmele, ridicându-le în dreptul feței, într-un gest gitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la capăt, să încerci din nou, strângând pumnii. Eșecul e un sfârșit numai pentru cei care n-au vlagă în ei. Pe mine, află, mă ambiționează să fac ceea ce n-am reușit să fac... Am izbucnit în râs: Eu nu mă tem, dacă vrei să știi, decât de momentul când mă voi realiza. Și pe care, din fericire, n-am cum să-l ating. Cimitirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu se putu abține să nu spună Fran. Era clar că atinsese unul din subiectele preferate ale Moirei. — E un sfânt, pe cuvânt. Muncește până la epuizare pentru cuplurile astea. Spune întotdeauna că orice eșec este eșecul lui personal. Întotdeauna ne ambiționează pe toți să obținem cât mai multe reușite, dar uneori mi-aș dori să se gândească mai mult la viața lui. Atâția copii și nici unul al lui. Știi, când una dintre mame a întrebat dacă poate să-i pună bebelușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pune neamurile ei să mă bată, să mă bage în spital la Urgență. Pe Floreasca, șapte luni internat. Cum mă duc acasă, unde știam și eu că e, îmi deschide ușa altcineva, uite, concubina a vândut casa. Și atunci, mă ambiționez și zic, cum o prind, o omor. Am căutat-o. N-am găsit-o. Abia după zece-cincisprezece ani am dat de ea în piață la Moghioroș. M-am băgat particular cu ziua. Dar, ce făcusem eu, îi tatuasem numele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]