2,825 matches
-
fi percepute îndeobște ca muzici închise, iar creațiile narative pot fi recepționate ca muzici deschise. Pornind de la premisa conform cărora ambiguitatea este direct proporțională cu deschiderea semantică și claritatea cu închiderea, ajungem la concluzia că muzicile, cu cât sunt mai ambigue, cu atât sunt mai narative și, cu cât mai clare, cu atât mai contemplative. În beletristică lucrurile stau invers: o operă literară cu cât este mai ambiguă, cu atât ea este mai poetică, mai lirică, deci, mai contemplativă, și cu
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
și claritatea cu închiderea, ajungem la concluzia că muzicile, cu cât sunt mai ambigue, cu atât sunt mai narative și, cu cât mai clare, cu atât mai contemplative. În beletristică lucrurile stau invers: o operă literară cu cât este mai ambiguă, cu atât ea este mai poetică, mai lirică, deci, mai contemplativă, și cu cât mai clară, cu atât mai prozaică, mai epică, recte, mai narativă. O operă deschisă, cu o cinetică de tip narativ, mizează pe predominanța informației sonore, în timp ce
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
să aibă un segment comun, mai lung (ca în falimentara, din faliment și alimentara) sau redus la cel puțin un sunet. Din acest punct de vedere, fabulospirit ar părea corect format; totuși, cuvîntul are un viciu grav: forma sa e ambiguă, trimițînd mai curînd la un alt model de compunere, cel în care nu există secvențe comune, primul element (mai des adjectiv, uneori și substantiv) primind prin analogie un -o de legătură: socio-politic, economico-social, greco-latin. Pentru vorbitorul de limbă română, fabulospirit
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
spune nimic, sau cel mult comunică o banalitate pentru care nu e nevoie de nici un efort de prelucrare mentală; la fel de plate ar fi mesaje publicitare de tipul idealapte, deliciosuc, minunatelefon. În plus, fabulospirit are defectul de a folosi termeni profund ambigui, care pot trezi asociații de idei divergente și chiar neconvenabile. Fabulo- trimite la fabulă, fabulos, a fabula; fabulos are sensurile "mitic", "imaginar" - și, doar în anumite contexte și cu o anume intonație afectivă, "extraordinar"; spirit înseamnă "suflet, principiu vital", "intelect
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
acest caz, forma s-ar răspîndi chiar independent de clipul publicitar. Așadar, paradoxal, roacăr poate fi în același timp un semn de rostire populară și un semn de perfectă familiarizare cu termenul din engleză: o marcă ironică sau autoironică. Conotațiile ambigue ale unei mărci minimale sporesc șansele de impunere a formei roacăre în limbajul actual al tinerilor.
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
le Vieux de la Montagne, Don Nicasio". Cu precizarea, utilă față de eventuala reacție a "catarilor" păltinișeni, că nu e, în mintea d-sale, "o sintagmă de substrat cinic sau resentimentar, o, nu și nu". E doar o disociere de un model ambiguu, a cărui factură, permeabilă într-un fel la cultul epocii dominate de un impudic cult, transpare în transluciditatea frazei explicative: Dacă l-aș fi putut contacta pe El, atunci, poate că n-aș fi fost capace să-i rezist, adicătelea
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
să trimită la o entitate anume (ca în a o lua pe cocoașă, unde o este "lovitura"), alteori e o simplă formă expletivă (lipsită de sens propriu-zis, ca în a o tuli sau a o mierli). Mai complicată și mai ambiguă este interpretarea formei reflexive: poate fi vorba de un reflexiv al interesului, al participării (ca în și-o cumpără = "o cumpără pentru sine"), dar și de unul posesiv; acesta ar intra totuși în contradicție cu sensul verbului, pentru că, în principiu
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
instituțional", în situații în care identificarea unei persoane se face prin raportare nu la o instituție, ci la un alt individ - "Soră seropozitiv" (Antena 1, 5.XII.2007) sau "rudă victimă" (Antena 1, 6.V). Iritante, involuntar comice și uneori ambigue sînt situațiile în care renunțarea la cuvîntul de legătură intervine într-o formulă curentă, de uz cotidian: "Marilena Cojocaru, iubitoare animale" (TVR 2, 17.X.2007, titraj), sau "profesoară română" (TVR 1, 13.V.2008). Posibilele justificări (constrîngeri tehnice, economie
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
minți, mărginindu-se doar să surprindă degradarea și colapsul. Lecția lui Toni Halter e clară și concisă: dacă vrei să faci misionarism creștin, trebuie să te ferești de tonul militant. E cel mai contraindicat cu putință. În schimb o tentă ambiguă de resemnare senină, curățată de ranchiuni ascunse și de nădejdi neîntemeiate, poate cîntări mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
freudian privind libido-ul și instalarea unor complexe în funcție de evenimentele din copilăria lui Leonardo. în ce-l privește pe Istrati, spre a demonstra prezența complexului, Pandrea își ia argumentele, nici acelea convingătoare, mai mult din literatura de ficțiune și comportamentul ambiguu al personajelor din Kyra Kyralina sau Neranțula și mult mai puțin din afirmațiile scriitorului, privitoare la mamă, cuprinse în volumul din 1925, Trecut și viitor. Pagini autobiografice. Am recitit aceste mărturisiri, intrând în cutele lor cele mai adânci, spre a
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
revista Tel Quel înainte de a împlini 25 de ani. Debutează ca dramaturg cu piesa Les Gouttes (Picăturile), în 1985, la Editura Denoël, acolo unde Philippe Sollers conducea o colecție de literatură. Aici va debuta și ca romancier, cu volumul intitulat ambiguu, dar provocator Seule au milieu d'elle (Singură în mijlocul ei, 1985), urmat de Cet extreme amour (Această iubire extremă, 1986). Din 1987, colecția lui Sollers trece la Editura Gallimard, iar Jauffret o va urma. În 1993 îi apare un alt
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
Nefiind o distopie, întrucât unele dintre faptele relatate sunt de o atrocitate imediat perceptibilă, F nu este nici un roman negru, de atmosferă gotică în Pătârlagele. E un excepțional roman realist, cu structurare modernistă și irizări poetice; un text polifonic și ambiguu, derutant și impredictibil. Până la ultima propoziție din carte, D.R. Popescu se încăpățânează să nu-și amestece vocea printre cele ale personajelor sale; să le lase, în exclusivitate, dreptul de exprimare a ceea ce au trăit și trăiesc. Naratorul prim, Tică Dunărințu
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
Marina Debattista Refuzând net pictura figurativă, ocolind abil pictura abstractă, arta lui Francis Bacon se strecoară prin fanta neverosimilă dintre cele două. Asaltat cu susținută vigoare, acest no man's land, interval ambiguu și derizoriu, a devenit un spațiu vast, distinct și foarte personal aparținând strict lui Francis Bacon. Traiectoria artistică vizibilă a lui Bacon începe prin prelungirea - într-o direcție precisă - a traiectoriei lui Picasso. Între 1926 și 1928 acesta pictase o
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de adîncime. Acum pictorul creează, prin imagine, adevărate propoziții logice și construiește, cu gravitate și, în același timp, cu un anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie plastică. Motivul ochiului, de pildă, este exploatat în regim decorativ prin motivul penei de păun, în regim magico-simbolic prin schematizarea și multiplicarea reperului anatomic și în regim spiritual prin aluzia la triunghiul mistic. Toate
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
spre alte lumi, separând mințile de corpuri" (Penpoints, Gunpoints and Dreams: The Performance of Literature and Power in Post-Colonial Africa, 1996, p. 81). Și, totuși, chiar dacă termenul "postcolonial" nu poate fi definit, dacă implică o mie și una de semnificații ambigue, el este practic și ușor de folosit ca un instrument adecvat în nenumărate situații. În plus, atractivă și provocatoare, literatura postcolonială se constituie ca un mozaic postmodern de texte dintre cele mai variate. Chiar acel "post", care ar putea fi
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
indiene ale lui M. G. Vasanji sau care sunt relațiile dintre albi și negri în romanele sud-africane ale Nadinei Gordimer, află implicit și toate implicațiile fluide, transculturale, de dincolo de granițe, ale unei epoci distincte, în care ideea de naționalitate devine ambiguă, iar diaspora scoate în evidență lipsa unui punct central, al unui concept al direcționării clar orientat, subliniind și felul în care verbele "a veni" și "a pleca" implică suferința profundă a dislocării și a înfrângerii. Nu poți defini prea ușor
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
m-așteptam la atâta nerecunoștință din partea dumneavoastră. Eu, care... despre dumneavoastră... cu oricine am vorbit... Zău, nu m-așteptam. E grav. — Ce s-a-ntâmplat, madame Agnès? Să mor eu dacă înțeleg, își arată Lionel nedumerirea printr-o exprimare destul de ambiguă. — Să fiu eu ultima din Angers care să afle c-o să muriți duminică... e jignitor, credeți-mă. Pot să m-așez pe ceva? Vă rog, simțiți-vă ca acasă. — Acasă n-am un spațiu așa de mare. E adevărat că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din ce cauză se întâmplă asta. Bardhan și Mockerjee sunt preocupați tocmai de jocul complex al acestor tendințe contradictorii în circumstanțe particulare (diverse state din India). Deloc surprinzător, legătura pe care o găsesc ei între descentralizare și corupție e una ambiguă. Ideea nu trebuie să surprindă. Pentru ca potențialele beneficii ale descentralizării să se realizeze în practică, este nevoie de un nivel rezonabil de transparență și responsabilizare din partea aleșilor locali, precum și de un nivel rezonabil de interes și competență al cetățenilor. Implicarea
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
fel de muzeu al vechii case. Bătătură era termenul care se folosea pentru cam tot ce însemna curte. Vezi și expresia „Treci în bătătură!“. Zicea cineva cum că podul sau polata ar fi un muzeu mereu amânat. Polata conține obiecte ambigue, incerte, depozitate până la o eventuală elucidare a semnificației lor. Sigur trebuie să existe un fel de sistem al obiectelor, plus o teamă de a evita poluarea simbolică existentă în mintea oricărui individ, dar e foarte greu de detectat o structură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
animalele, hambarele. Odată cu industrializarea, locul în care se ținea fânul pentru animale devine un loc pentru depozitare de fierotănii. În general, a lucrurilor furate, dosite. Altă poreclă. Acioală. În Argeș și Vâlcea. Troița din Burluși, care este tot un obiect ambiguu. Și cu funcție sacră, și utilitară, și stație de autobuz, și staul pentru vite, și motel pentru bețivii din cârciuma de vizavi. Cam cum era linul obiect ambiguu, multifuncțional, în care se doarme, se îmbăiază copiii, se face vinul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
În Argeș și Vâlcea. Troița din Burluși, care este tot un obiect ambiguu. Și cu funcție sacră, și utilitară, și stație de autobuz, și staul pentru vite, și motel pentru bețivii din cârciuma de vizavi. Cam cum era linul obiect ambiguu, multifuncțional, în care se doarme, se îmbăiază copiii, se face vinul. De insistat asupra diferenței dintre pod, beci și polată. Polata-obiect intermediar, de tranziție. Polata conține lucruri care nu se fură, adică nu s-ar înjosi nimeni să le subtilizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
atunci când sunteți de gardă! Prezența dumneavoastră mă tonifică, îmi conferă o stare de optimism, de care orice pacient aflat pe un pat de spital cred că are trebuință. Voi încerca dacă... știu eu... Nu-și continuă ideea. Era un răspuns ambiguu pe care Simona îl trecu neobservat. Domnule doctor, fiindcă tot sunteți aici și ne cunoaștem de câtva timp, mă înfățișez în fața dumneavoastră ca în fața unui duhovnic. Luați vă rog loc pe un scaun, îl rugă ea. Urmă o destăinuire, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
modul ei de viață. Din anonima de altădată, datorită colportorilor de zvonuri și transmiterii acestora, în progresie geometrică, devenise o persoană cunoscută în întreaga urbe. Pe unde trecea simțea priviri abil mascate, înghiontiri din coate și auzea vorbe cu sensuri ambigue. Bărbații, în marea lor majoritate, nu se lăsau influențați de ponegririle care circulau nestingherite, grație celor lipsiți de ocupații serioase. Simona se obișnuise cu toate dar, că devenise imună, e un fel de a spune. Ceea ce nu concepea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că discuția cu Olga putea fi lămuritoare. Datele ce le deținea prinseseră contur, că tot ce urma să-i spună, purta amprenta unor argumentări incontestabile. Totul trebuia să se întâmple cât mai curând... cât mai repede posibil... Era o seară ambiguă de septembrie. O ploicică rece încerca să alerteze împrejurimile cu promisiuni cât se poate de convingătoare că toamna nu se află prea departe de porțile orașului. Se părea că o desparte de intrarea în drepturile ei depline o barieră asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
după Del Vecchio, „resortul secret al oricărei dezvoltări istorice”. Nu se poate accepta ideea unui consimțământ general, perfect egal și unanim, căci desea aceasta Înseamnă, simplu, „Îndurare pasivă, supunere forțată sau absență a opunerii”. Toate guvernele au mizat pe această ambiguă „voință populară”. Giorgio del Vecchio recunoaște că: „Formarea și transformarea puterii politice reprezintă o fenomenologie foarte complicată, În care noi putem observa grade și forme nenumărate, fie consimțământ activ sau pasiv, fie rezistență și luptă. Într-un sens riguros științific
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]