KorAP: Find »[drukola/base=ameți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...109 >

2,720 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

măsuța joasă, asupra căreia se întorc ochii lui Mihai, a fost așezată o tavă de porțelan chinezesc cu serviciul întreg pentru o cafea în doi. ,,Odată, cine știe cînd, voi servi cafeaua împreună cu ea" gîndește Mihai, simțind cum roșește tot, amețit de parfumul ciudat al femeii, obsedat de gîndul că, ajungîndu-i ginere, n-o să reziste totuși intenției lui și va căuta un prilej... "Doamne, sînt bolnav!" se înfioră, tremurînd scurt, ca de friguri. Ce-i, Mihăiță? întreabă Săteanu bine dispus. Iertați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sticle cu lapte aduce în mintea lui Mihai amintirea sticlelor de coniac sparte la prînz. Merge la autoservire, ia un coș și începe să se plimbe printre rafturi, atent să nu repete povestea. Cînd își dă seama că-i destul de amețit, ca să mai fie stăpîn pe mișcări, lasă, fără nici o jenă, coșul peste stiva cu detergenți, continuîndu-și plimbarea. Dumneavoastră de ce nu aveți coș? îl oprește o supraveghetoare. Caut pe șefă. Acolo arată femeia spre ușa magaziei. Mihai intră în magazie, privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
numai cu respect dacă nu și cu o cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut mîinile! Iese, cu mersul ușor, liniștit, puțin clătinat din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină, să-l întreb pe Ion... Ce-o fi între el și Săteanu? De ce insistă ăsta să-mi vină părinții amîndoi? La ora asta o mai găsesc pe sor-mea la serviciu; să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Muraru semn chelnerului cu două degete ridicate. Uite, vezi, la Universitate era altfel. Uneori stau și mă întreb... Eah!... Relaxat total, bucuros de locul cald, Mihai ascultă mai mult din politețe perorația bărbatului de lîngă el, dîndu-și seama că-i amețit bine, de vreme ce a trecut la "tu"; tocmai el, Muraru, tipul sobru, căruia nu-i trec prea mulți pe dinainte, majoritatea inginerilor tineri din uzină, care au terminat facultatea la Iași, avîndu-1 conferențiar la cursul de sinteze organice. Spuneți-mi, întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana urcată în dormitor, face un semn discret lui Ovidiu. Ce mai vrei ? o întreabă chelnerul, urmînd-o. Aseară am fost amețită de băutură și n-am mai ținut cont... Doar nu i-am spus eu neveste-mi! Tu ți-ai dat aere, stînd la masă ca prințesa... Lasă asta. Ce mă fac cu... arată cu privirea în jos. Ce vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu un alt braț cu lemne, dar nimeni nu-i răspunde. Studenta leagănă în brațe de zor unul din copii, care se uită la ea cu ochi obosiți, aproape închiși, încercînd uneori să deschidă gura, să spună ceva, dar tace, amețit de legănat și de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele tatălui, atent la ce se întîmplă cu fratele său, apoi, cînd înțelege, lasă capul pe pieptul tatălui, începe să-l legene și murmură un "a-a-a", semn că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
i-a eliberat brațul, simte cum degetele lunecă în sus, pe gît, spre obraz... Ești frumoasă, Maria; frumoasă ca un blestem... Cealaltă mînă a descris un arc prin aer, oprindu-și vîrful degetelor pe obrazul drept, atingîndu-l, pentru ca mai apoi, amețită de-a binelea, femeia să-și simtă capul ținut ca pe o floare între palmele amîndouă. Ești frumoasă! murmură Mihai din nou, plecîndu-se către obrazul ce-l ține între palme. N-am vrut niciodată ca privirea mea să te rănească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că n-a lăsat copilul. Să văd zice Ovidiu ridicîndu-se, bucuros că au căzut de acord -, numai să-i pot lua, că-i ține Sultana. Hai pe jos, c-or bănui ceva nevestele... În sala restaurantului, odată ce copiii au tăcut, amețiți de legănat, s-a așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
riscau mai mult ca mine... Și nici nu știau exact cine sînt... Și totuși, numai atunci am băut..." Își lasă fruntea pe jumătatea pachetului cu programe de sală, continuînd să se gîndească la vremea studenției. Înghițitura de whisky l-a amețit deja, o amețeală cum n-a mai simțit de atunci, din noaptea cînd a mers cu un prieten la o partidă în patru. Se juca frumos, de dragul jocului. Cînd și cînd, unul din ceilalți doi, pe care nu-i cunoștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doi, pe care nu-i cunoștea, ce părea a fi stăpînul casei, chema soția să le mai aducă un rînd: patru pahare cu cîte o dungă subțire de whisky, un fel de-a te întărîta, mai mult. Pe la miezul nopții, amețit ca acum, total diferit de tîmpeala ce ți-o dau sticlele din comerț, s-a dus spre baie. Ești novice, am impresia, tinere i-a surîs doamna, apărută ca din senin pe culoar. A înțeles prezența femeii, ori poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pat dorm aici cu Mihaela; voi trei, dincolo. Încă un rînd! Ce nu bei, mă? strigă ea spre soț. Să te duci întoarce capul către Andrei și să aduci carnea... Spune-le ălora că-i iau de-o aripă... Șoferul, amețit de vin, încurajat de toți cei din cameră, coboară, intră în bucătărie fără să-i bage în seamă pe cei doi, care-și văd de cărți, descuie dulapul și ia geamantanul cu carnea rămasă. Dă la mine! se repede Sultana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vede esența. Are dreptate Mihai: parcă nici n-ar fi a ei. Întotdeauna a respins-o. Poate că, într-adevăr, nu-i a ei. Ce-ar fi să mă interesez? Da'-i seamănă. "Leit Aglaia." Mă doare capul, încep să amețesc." Nea Toadere, să nu răcești, bre, hai de la fereastră. Îmi place cum vorbești, Mihai, încearcă un surîs trist Săteanu, luîndu-l de după umeri parc-aș fi din nou acasă. Dacă mai fac petrecerea mîine seară și-ți vin părinții, nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
văd cum îi curgeau balele în noaptea aceea cînd am adus whisky; îi dădeam să bea, cu țîrîita, și-l excitam povestindu-i. Noroc, tăticu', noroc! ciocnește Lazăr paharele, în care a mai turnat un deget de whisky. Abătut, deși amețit de băutură, conștient că a făcut o gafă divulgînd cine l-a turnat pe Lazăr, profesorul, rămas numai în chiloții tip sport, soarbe paharul fără nici o tragere de inimă, mai mult din dorința de-a se încălzi, că frigul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dădea la poarta din spate, m-a lăsat chiar s-o strîng în brațe... "Și?" a scăpărat spre mine întrebarea celuilalt, dar nu lubrică, pofticioasă, ci de-o ucigătoare curiozitate profesională. Și-am cumpărat o sticlă de whisky, m-am amețit, am aflat telefonic că soțul ei e de gardă știam de-atunci, de la partida de pocher, că Marcu lucra la spital -, m-am dus prin poarta știută, ușa era descuiată, ea mă aștepta. N-a vrut să bea prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

emoțională excesivă, Carol trecea la limbajul de stradă care îi caracteriza. — Nu fi vulgară, îi răspundea Dan, expectorând fără să vrea, ca și cum ar fi ilustrat categoria actelor interzise. — Mereu ești cu capsa pusă, continuă ea. La un moment dat, ne amețeam, și chiar ne făceam varză, doar ca să fim sociabili. O făceam ca un pretext... (și poate că de vină era și mediocritatea de la Llanstephan)... nu ca un scop în sine. — Eu încă beau ca să mă simt bine, argumentase jalnic Dan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Apoi avu o bănuială și continuă: Ai luat cumva pastilele acelea? Bull se lăsă cu greutate pe un fotoliu cu umplutură moale. O mână mare se ridicase la o sprânceană de culoarea ghimbirului — Am luat câteva de dimineață, dar am amețit de la ele, așa că n-am mai luat după aceea. Postura lui Bull era plină de patos. Își strângea genunchii inocent, de parcă ar fi vrut să-și ascundă și mai bine comoara de ochii celorlalți. Alan știa că trebuie să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
în mediul birocratic de provincie, un director de servicii sociale sau ceva de genul ăsta, dansase în jurul focului (gaz, imitație de bușteni), rostind incantații și blesteme, uimind și, în cele din urmă, oripilând un grup de puberi, pe care îi amețise în prealabil cu cidru în care dizolvase Mogadon. Fusese un caz celebru. Demn de luat în seamă. Până și Tittymus, prietenul și contemporanul lui Bull, dăduse de bucluc la Brighton. Acolo, el și iubitul său negru, Duvalier, își stabiliseră tabăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

numele acestui punct turistic. Se spune că într-o noapte, marele poet chinez Li Taibai, recitând versuri, a ajuns pe aripile vântului pe un munte sfânt. De jur-împrejurul acelui loc era o mare de nori care pluteau printre pomi și flori. Amețit de frumusețea acelui loc, Li Taibai a observat abia după un timp o pensulă uriașă urcând printre nori. El s-a gândit că ar fi bine să încerce să folosească această pensulă pentru a consemna și desena frumusețile văzute, folosind

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

Șchiopu Bărbosu în treaba asta, habar n-am, mai ales că omul era sensibil, îl văzusem cu ochii mei la Muzeul Național de Artă când ne duseseră cu clasa, printr-a cincea, privea nemișcat un peisaj cu căpițe, parcă-l amețise mirosul fânului și adormise în picioare ca un cal). Vorbesc (scriu) la timpul trecut nu pentru că înainte țineam cu Dinamo și acum n-aș mai ține, ei bine, țin!, ar fi și culmea să nu mai țin cu cățeii lu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
albastră și cu funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei învățătoare și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei învățătoare și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
față în față cu o fată brunetă, subțire, parcă era o căprioară; și nu doar că era o căprioară, dar, cum îi licăreau ochii, cum clipea și cum lăsa ușor capul într-o parte, era așa de frumoasă încât am amețit. Sfârșit 1 N-aveam nici un chef să desenez bastonașe. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, în mijlocul foii albe băltea de minute bune o pată uriașă de cerneală. Nu era nimic de făcut. Poate doar să inventez sugativa. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

contra, continua să mă Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat În coșmar. M-am trezit tușind și Înspăimîntat. Am Încercat să vomit, Însă n-am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic. M-am dus și am mai mîncat un pic din mîncarea primită În dar și m-am simțit puțin mai bine. Însă pe seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
am lăsat complet În voia muzicii, pianul tresălta, eu săream pe băncuță și cîntam cît mă țineau rărunchii. Însă chiar și așa, complet absorbit de muzică, invadat de imagini ce-mi pluteau prin cap atît de rapid că simțeam că amețesc, tot mi-am dat seama că a intrat cineva În cameră cu pași ușori și că acum stă pe patul din spatele meu. Simțeam că stă și mă ascultă cu atenție. M-am gîndit: e Jerry. Am continuat să cînt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]