891 matches
-
urdia avea voie să petreacă vreme de trei zile. Era marea victorie. După optsprezece ani de domnie, Ștefan era Învins. Iar Mahomed Își meritase numele de Fatih. Cuceritorul. Din crâmpeie de discuții, din laude și strigăte, din povestiri ale ienicerilor amețiți, Oană Încercă să recompună tragedia de la Valea Albă. Se așteptase la ea, dar sperase, totuși, Într-un miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan reușise, totuși, din câte Înțelegea căpitanul, să țină În loc valurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
clică". În fine, chestiunea lui Eminescu nu putea cocoli "morbul mental", starea sanitară a poetului și, desigur, "alarmul foilor", canonicul fiind îngrijorat de orgiile periculosului cult; o ceată de oameni ar fi pus la cale "comedia" și tinerimea de atunci, amețită, sedusă, hipnotizată ar fi căzut pradă "infecției". Ca să nu mai vorbim despre "monstruozitățile" poetice, sfidând "paciența hârtiei" ori de influența schopenhaueriană, filosoful german fiind decretat "îngerul rău" al poetului. Tot din unghiul "literaturii bolnave" denunță și Aron Densusianu cultul eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e? s-a întors Marcu din nou spre Alin, ca și cum toate lucrurile erau deja aranjate. Păi ai mei pleacă cre-că pe la prînz... Ce bine, înseamnă că mîncăm la tine. Nu știu dacă pregătesc... Deci rămîne stabilit. Alin s-a depărtat amețit. N-a înțeles exact ce-a rămas stabilit. Nici dacă într-adevăr îi convine compania. Dar important e că a găsit doi băieți care să vină la el, iar ai lui nu mai aveau ce atacuri să inventeze. Și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și tapat, stătea lipit de cap după ce toată noaptea transpirasem din cauza stării de rău cumplit. Nemachiată și aproape nepieptănată, palidă, ținându-mă de pereți, am ajuns până la lift, unde mă așteptau secretarul și asistenta împreună cu ceilalți doi care erau la fel de amețiți ca și mine. Veți merge cu mașina aceea, a spus secretarul. Mai sunt și alții ca voi. V-au aranjat ticăloșii de ospătari. Veți mai primi și la Sala Palatului niște prafuri, după care vă veți simți bine. 205 Cineva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
semnele ei obișnuite. Îmi dădeam seama din posomorala care răzbătea prin docilitate, din modul în care ochii ei verzi rămâneau pironiți pe un lucru, iar uneori din respirația năvalnică, nedatorată însă oboselii pricinuite de muncă. Avea o stare de alertă amețită provocată de semnalul de alarmă al cine știe cărui semn rău-prevestitor. În curând ne-am dat cu toții seama ce ne cocea bătrâna; era de-acuma pregătită să ne dea lovitura de grație. A așteptat o seară în care eram cu toții adunați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zel; și acest zel era însoțit de o autoironie de zgâmboi legată de obiectul grijii sale, un sac fără fund de glume pe propria-i socoteală; își spânzura limba peste buza de jos, comic și stupid, și își încrucișa ochii amețiți. Cu toate acestea, se gândea încontinuu la sănătatea lui și își lua prafurile și pastilele de fier și de ficat. Se poate spune aproape că urmărea cu gândul procesul de asimilare; prin tot organismul lui, prin care se plimbase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de cenți, cu excepția unei mâini de bomboane păstoase. Voia un aparat foto pentru maică-sa. Așa că a împărțit cu mine bomboanele pe punte și apoi a declarat că și-a forțat ochii prea tare la automat și că se simțea amețit, dar de fapt era afectat de mișcarea vaporului care tăia apa lin, și când am ajuns aproape de țărmul lacului Michigan și valurile sale agitate, l-a apucat răul de mare, alb ca un polip, contractat cum era. În timp ce vomita, Dingbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de vină pentru modul în care arăta; spiritul său era un creuzet prost. Și de asemenea era vina lui că nu era în stare să-și păstreze soțiile și iubitele. Din câte am auzit, prima lui nevastă era o scorpie amețită. Și Annie are și ea un aer de curviștină. Oare ce le-o fi împingând spre el la început? Asta chiar mă interesează, îmi spunea Mimi. Și presupunea că femeile astea confundau mutra lui mohorâtă cu a unui drac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ar trebui să mă ierți, ca să putem continua.“ Poate că ar fi trebuit să-mi fi încercat norocul cu șerpii din piscurile fierbinți de munte, să mă furișez după ei cu lațuri pe solul cafeniu, în loc să mă lălăi prin orașul amețit unde lucrurile se dovedeau a fi mult mai periculoase. O lovisem tare rău când îi dezvăluisem ce credeam despre vânătoarea ei. Dar nu încercase și ea la rândul ei să mă doboare la pământ și să mă strivească când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe picioare. Mă simțeam ca un obiect pe care Caligula l-a lăsat să cadă pe pământ de la o mie de picioare înălțime. Aerul vâjâia în jurul meu. Culorile arătau la fel ca cele din Ierusalim. Totuși, ridicându-mă de pe jos amețit, voiam să mă mențin pe poziție. Să plec și să mă țin pe poziție în același timp! Imaginați-vă! Nu e puțin lucru, lucrul ăsta. Sylvester și-a dat seama că voiam să mă reconstruiesc, nu să mă dezmembrez de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Când am trecut pe lângă unchiul tatălui miresei, acesta a încercat să-mi atragă atenția, să salute reapariția mea, dar eram prea distrat, prea preocupat de pretinsa asemănare dintre Muriel și Charlotte, ca să-i mai pot răspunde. Mă simțeam și ușor amețit. Mă înghiontea un teribil impuls, căruia însă nu i-am cedat, de a răsturna cana cu băutură pe podea. Un minut sau două mai târziu, când tocmai începusem să torn băuturile, doamna Silsburn s-a trezit că are o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cum suntem cu asemenea călduri toride, primejdia există, într-adevăr, mai ales că ne învîrtim tot timpul în lumină. Jungla e, cum ziceam, foarte aproape, la câțiva pași, împresoară incinta arheologică din toate părțile. O asediază, practic. Acum e tăcută, amețită și ea de zăduf. Abia, uneori, se aude ceva, ca răsuflarea grea a unui animal. Cu toate acestea, nimeni nu se duce să stea la umbră. Cum mi s-a făcut cumplit de sete și nu mai am nici o sticlă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
piramida și templele. Ruine arzând pe fondul verde al junglei yucatane, sub o amiază de foc. Și o tăcere care stimulează legendele. Dacă jaguarul de la Villahermosa ajungea din legendă în istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare. La intrare, observ abia acum câteva prăvălioare în care se vând tot felul de obiecte. Un american cumpără pentru soția lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ambiguă. Probabil, intoxicația cu soare a atins punctul culminant. Mă gândesc la triburile care folosesc în Mexic plante halucinogene. Acestea îi amețesc pe cei ce le mestecă între dinți, făcîndu-i să vorbească fără șir. Ceva similar mi se întîmplă, căci, amețit cum sunt, ezit între luciditate și un fel de incertitudine, la limita visului. Parcă aud de undeva cântecul răgușit al păsării quetzal care îl îmbătrînește pe Tatle și m-ar obliga, dacă l-aș vedea, să-i spun "mulțumesc, senor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o întîlnire, la teatru și mi-am dat seama de cum se împacă, încercarea mea de-a-i face curte m-a nemulțumit. Trebuie să fim atît de demni încît să recunoaștem că, uneori, putem face un mare rău. Literatură! exclamă Vlad amețit. De ce i-ai luat cameră la hotel Sorinei? Pentru că ea, te rog să mă crezi!, nu-i o aventură în intențiile mele. Ai putea să-mi răspunzi: "literatură", dar eu cred că-i altceva, iartă-mă că ți-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă tem de Maria, dar așa se întîmplă. Doar sînt și eu bărbat... Hai, uite și tu... face Săteanu un semn spre ușa dincolo de care se aude viscolul. Nu, nu pot spune Mihai hotărît. O întîlnire? întreabă Săteanu rîzînd, amețit bine. Dacă stă departe, renunță, nu merită. Afară de cazul că-i pe-aici prin jur; am niște vecine!... Mai ales una, Teona, soția lui Trifon, ai s-o cunoști sîmbătă: frumoasă, fină, elegantă și cultă..., dar nu arogantă. Mihai strînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrea să plece, dar căldura și moliciunea fotoliului îl rețin, făcîndu-l să se întindă alene, cu picioarele lungite pe sub masă, cu brațele lăsate slobod lîngă corp. Știe că va pierde coloana mașinilor care duc schimbul trei spre "Valea Brîndușelor", însă, amețit cum e, nu-i pasă; pe Ion îl poate găsi și mîine; cît privește prezența lui la uzină pe-o vreme ca asta..., nu i-a spus nimeni nimic. O clipă, în mintea lui apare imaginea femeii blonde, cu surîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mea, acum, o fetiță rîde Ion. Dacă acceptă soacră-mea prețul, vindem casa, că-i cu sobă, și ne mutăm, pe-aproape de tine, la blocul care va fi gata în primăvară. Parcă ți-ai mai revenit; cînd ai ajuns, păreai amețit bine, sper că nu te-au văzut muncitorii... Nu. Am stat aici o oră întins pe trei scaune ș-apoi m-am dus prin secție. Fusesem la Săteanu și-am băut niște whisky. Veritabil. Ai băut vreodată? Da. A adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
devine Muraru curios, făcînd un pas spre interior. De curînd, spune Mihai, ridicîndu-se de pe scaun cînd am fost în delegație prin București, am căutat-o, așa... Am mers la un restaurant. Nu știu cum a venit vorba de momentul acela și ea, amețită, a început să rîdă. Era micul meu șantaj: o blană, o rochie, un pantof..., după partener" și a continuat să rîdă. Incredibil! clatină Muraru din cap, aruncînd buza de jos înainte. Poate, surîde Mihai numai că eu am crezut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu mese la ore fixe. Din ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să se prelingă, pe gene, picături infime de lacrimi. Își amintește de noaptea cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi și s-a rătăcit. În căutarea lui s-au format mai multe echipe; nici una însă echipe de oameni cu chef, ca de revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton grav te asigur că nu vom începe o slujbă pe care s-o sfîrșim în zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică spre Mihai: M-am simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plini de solicitudine, alcătuind un trio de capete, și pe rând, când mâna unuia, când a celuilalt, o bătea ușurel pe umăr pe Georgie. Parcă erau doi părinți alături de copilul lor. Georgie dădea dovadă de o vioiciune neobișnuită, parcă puțin amețită. I-am studiat fața buhăită și mișcările nesigure. Ceva se stinsese în ea. Poate aura de independență pe care o îndrăgisem atât de mult și care o făcuse pe ea posibilă pentru scopurile mele josnice. Contrar părerii pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Sângele Îmi curgea cu atâta rapiditate prin vene că amețeam. — Și cine e persoana cu care locuiești? am Întrebat eu Într-un final, cu diplomația ce mă caracterizează. Mi-am luat mâinile de pe ceafa lui, cam fără chef. El arăta amețit și Încerca să-și treacă degetele prin păr, un gest momentan imposibil, căci ambele mâini Îi erau ascunse sub puloverul meu. Când a realizat asta, pe chip i s-a citit șocul. Și le-a retras cu o grabă nedelicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Brusc, am realizat că, de când fusese ucisă Linda, aceasta era prima ocazie În care eram cu adevărat liberă, fără nici o responsabilitate pe umeri, În afară de ale mele, care Dumnezeu știe că nu sunt puține. Am pornit-o agale spre Camden, ușor amețită și fluierând În surdină. Zărindu-mi reflexia Într-o oglindă uriașă din vitrina unui magazin, m-am oprit o clipă ca să-mi verific ținuta. Pentru o gagică de polițai, n-arătam prea rău. Apoi, mi-am dat seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lăsă, penitent, talpa piciorului pe piatra înghețată și făcu câțiva pași, tremurând înlăuntrul trupului său care i se răcea vertiginos și întorcând capul ca să se uite la amprentele lăsate de tălpile lui calde pe pojghița de brumă. Se simțea ușor amețit și orbit, nu numai de aerul rece dar și de lumina puternică. Cât timp înotase în semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]