866 matches
-
vreme, mă dureau toate articulațiile. Luasem o duzină de medicamente. Ceea ce a făcut mai greu de depistat simptomele intoxicării cu gaz sarin... Aveam poftă de mâncare. Mâncam bine la micul dejun. Altfel, nu mai pot gândi limpede și mă simt amețită. De aceea, mă trezesc mereu pe la 05.30 și am timp berechet să mă ocup de diverse lucruri. Plec de acasă înainte de 8:00, deci am două ore la dispoziție. În acest timp citesc, mă uit la televizor. După ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început, am crezut că era o anemie puternică. Amintirile de atunci sunt fragmentare. Metroul a mers până la Hatchōbori. Kodemmachō, Ningyōchō, Hatchōbori. Aici s-a auzit alarma și metroul s-a oprit brusc. Până atunci, mă sprijinisem de bară. Eram foarte amețită. Ar fi fost mai bine dacă aș fi coborât pe drum, însă nu m-am gândit la asta. Eram deja în întârziere. Nu mă gândeam decât la asta. «Oricât de rău mi-ar fi, trebuie să mă duc.» Așa consideram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
16.30. Sâmbăta și duminica stăteam întins în pat și moțăiam. Am ținut-o așa până în iulie. După ce am venit acasă de la spital, nu puteam să dorm prea bine noaptea. Pentru că nu adormeam, nu aveam încotro și beam. Mă culcam amețit. Starea de insomnie a durat până în iunie, când am terminat tratamentul. Mă culcam și mă trezeam devreme. Mi-a fost foarte greu. Am stat o săptămână în spital și duminică m-am întors acasă. De luni, deja m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
taxiul acela. Unul dintre ei era din Nagoya, dar se afla în delegație de la Ōsaka. «De-abia astăzi am ajuns. De ce trebuia să mi se întâmple așa ceva?» Eu stăteam pe scaunul din față, iar cei doi în spate erau cam amețiți. Am deschis toate geamurile la maximum. Pe drum era ambuteiaj. La Tsukiji circulația era oprită. Am mers drept înainte pe bulevardul Harumi. Era foarte, foarte aglomerat. Ne-au făcut consultație la ochi și ne-au pus imediat perfuzii. Părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Michel, dacă ar putea pune un picior peste celălalt. Grégoire numai din când în când spunea câte o vorbă: "Fantastic!" "Năprasnic!" "Bombastic!" Își întărea astfel moliciunea galbenă prin cuvinte energice. Am plecat cu frică să nu strivesc păsările și oamenii, amețit, învîrtindu-mă pe scara învîrtită, pe când, pe deasupra capului meu, reîncepuseră conversațiile dintre pod și pivniță. În poartă, Irina îmi spuse: "A apărut luna!" Vorba mi se păru fără nici o noimă. Irina vorbea deseori de rudele ei și totdeauna le critica sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Trăiam cu intensitate. Am o memorie sentimentală impecabilă, care leagă emoțiile mele disparate și le dă amploare. Am brodat numai o dantelă mai fină, aceasta e diferența. Dar pentru un om normal aceste salturi sunt obositoare. Irina se simțea bine amețită, goală, pe perne moi și calde, și eu plimbîndu-mi mâna în lungul trupului ei. Și vorbele bune să curgă abia auzite, abia înțelese, dar care făceau bine numai prin murmurul lor. Încet, pe frunte, pe obraz, pe sâni, pe șolduri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ortu’ popii; o să-i îngrop înainte și pe copiii tăi, dacă o să ai vreunul. Râseră din nou, apoi se încinseră iarăși și din nou se ciondăniră, golind, între timp, amfora de vin, dar căzură la urmă, cu toții, rând pe rând, amețiți bine, chiar și descântătoarea - un somn lung și nesănătos, care, legănat de cântecul păsărilor de afară, se prelungi până la lăsarea întunericului. Prima care își reveni fu Malaberga. Sprijinindu-se de scândurile mesei, se ridică greoi; ba mai mult, se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
evoluția brațului. Da, vă voi suna. Vocea a doua, mormăită, zise ceva, apoi se auzi o ușă închizându-se. Va trebui să le spună, gândi Craig. Va trebui să le spună acestor doctori, imediat ce se va simți ceva mai puțin amețit, despre prizonieratul său. Anrella trebuia eliberată. Ei știau, Anrella și ceilalți. Totuși de ce nu îi spuseseră - și de ce își luaseră toate acele precauții? Ce spusese Anrella, în acea primă zi când o surprinsese vorbindu-le celorlalți, despre faptul că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Când am trecut pe lângă unchiul tatălui miresei, acesta a încercat să-mi atragă atenția, să salute reapariția mea, dar eram prea distrat, prea preocupat de pretinsa asemănare dintre Muriel și Charlotte, ca să-i mai pot răspunde. Mă simțeam și ușor amețit. Mă înghiontea un teribil impuls, căruia însă nu i-am cedat, de a răsturna cana cu băutură pe podea. Un minut sau două mai târziu, când tocmai începusem să torn băuturile, doamna Silsburn s-a trezit că are o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au nevoile lor. Picioarele ei - coapsele aproape dezvelite de fâșia verde de fustă, ea, erau superbe. Horricker avea să sufere, știind că a pierdut-o. Sammler Încă mai cugeta. Obosit, amețit, deznădăjduit, Încă se mai gândea. Tot conectat. La realitate, adică. — Wharton nu e un copil. Știa În ce se bagă, acolo În Mexic, spuse Angela. — A, nu pricep nimic din toate astea. Presupun că a citit din cărțile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-i trezească nici o suspiciune, sigur. Dar nu putea să nu simtă că o seară ca aceea pe care tocmai o experimentase ar fi meritat un final un pic mai locvace. Ar fi fost plăcut, își amintește că se gândise amețită, când aluneca în somn, dacă i-ar fi putut povesti soțului ei despre aventură. Ziua următoare, la sfârșitul orelor, Connolly a venit din nou la atelierul ei. A avut loc o mică și ciudată luptă imediat după ce a intrat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prag, era Connolly. — Ai grijă, l-a auzit spunând. Apoi a mai fost ceva conversație, pe care n-a putut s-o audă. Connolly a coborât pe scări și a sărutat-o pe fată. Sheba și-a smucit bicicleta. Era amețită. Nu văzuse bine dacă o sărutase pe obraz sau pe buze. Celălalt băiat zicea acum ceva și ea nu înțelegea. Toți trei au izbucnit în râs. — Mă fut, ești numa’ gelos, a zis Connolly pe un ton jovial. Băiatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
obișnuit. De-a lungul anilor, îmi creasem propriile tradiții pentru zilele importante și de sărbătoare. De acest An Nou, ca de fiacre An Nou în ultimii zece ani, am cumpărat o sticlă de sherry și mi-am petrecut seara ușor amețită și recitind a nu știu câta oare Persuasiune de Jane Austen. Am vorbit cu Sheba de câteva ori la telefon în prima săptămână a anului. De fiecare dată mi s-a părut a fi în pragul unei crize de isterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a gândit iar la posibilitatea de a renunța la scris. În visele ei, intra în librării relaxată și le anunța tuturor necunoscuților că, odată, ea a fost scriitoare, după care izbucnea zgomotos în râs. Dimineața, la prima oră, a smuls amețită cablurile calculatorului din priză și-a scos hard drive-ul, afară, lângă pubele. Și-n clipa aia, telefonul a început să sune și primele cuvinte pe care agentul le-a rostit au fost: „Stai jos ?” Și eu am primit telefoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la care o supusese râul, iar acum putea să aibă încredere în apă. Mai târziu, când Irene i-a cerut detalii, Jina a căpătat o percepție mai clară a timpului. A fost în stare să calculeze cât a stat acolo, amețită, în apa puțin adâncă a râului Salmon. A aproximat că-n jur de treizeci de minute, o eternitate, destul timp ca un om să plutească departe și să fie pierdut pentru totdeauna. Irene i-a reamintit că probabil, la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a venit în minte. Tatăl lui l-a mai privit câteva clipe, apoi s-a întors și-a plecat. Danny a deschis ochii dintr-o dată; tatăl lui îl lăsase singur, în pădure. Obrajii băiatului erau scăldați de lacrimi. Se simțea amețit și pierdut fără speranță; nu se gândea decât că trebuie să caute zgomotul râului. Și-a șters lacrimile și i s-a părut că aude un huruit slab către stânga. A găsit o cărare și-a început să meargă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o mai ignore. Alice l-a scos din buzunar și-a luat o foaie mototolită de hârtie de pe fundul bărcii. Se simțea plină de compasiune, dar și nemiloasă, în același timp. Era ca un pirat. Scriitorii, și-a spus ea amețită, sunt niște mincinoși și niște hoți. Păziți-vă de ei. 15 SEX, MINCIUNI ȘI UN PISTOL FUMEGÂND Jina mergea de o oră, când a realizat că pierduse cărarea. Se făcuse deja noapte. În lumina lanternei nu se vedeau decât ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la el și căutătura alunecoasă. Iau pistolul de pe masă și i-l pun în gât: „Băiete, lași pușca jos, dai șuba și pleci că altfel îți fut una în cap, urgent!”. Ăla se uită la mine cu ochi tulburi și amețiți și vrea să zică ceva, da’ se lasă moale și pleacă. După câteva ceasuri primesc un telefon de la un grup de cetățeni care prinseseră pe unul care tocmai fura cojoacele dintr-o cojocărie. Trimit taxiul-echipaj să-l ridice, îl aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simțeam că avea să urmeze în vorbirea lui, poate n-ar fi urmat, nu știam, simțeam o neliniște. Lung stătea în dreapta mea, la o anume distanță. Locul din stânga, acolo unde fusese cu câteva minute înainte Ana, era gol, îl priveam amețit, îmi venea s-o chem să revină, mă încerca o sufocare. - Da, preciza Lung, toți spun că e în adevăr un om foarte cumsecade. Dar nu la asta mă gândeam... Totul fu din nou salvat: intră învățătorul care, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu inflația care urca vertiginos, un pachet de țigări oarecare ajunsese la prețuri fluctuante, de mii de lei, mărfurile de calitate ori de primă necesitate vândute „pe sub mână”, la prețuri exorbitante, cu toate controalele așa-zisei „miliții economice”. Domnul Pavel, amețit și îngrijorat, căuta să înțeleagă, fără să reușească, ceva din mecanismul inflației, pentru el de nepriceput, cu toate că domnul Andronescu de la serviciul financiar al prefecturii încercase să-i explice că inflația e un fel de cancer, „la fel cum e cancerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sânge, mi se zugrăvea înaintea ochilor: „E adevărat? Bănuiește? A aflat?“. Și pe vântul zorilor îmi veni un zgomot ușor de pași, de glasuri. Dar poate a fost o părere. Ceva dinlăuntru îmi izbi inima, apoi mi-o strânse, fierbinte. Amețit, pusei piciorul în scară și mă avântai în șa. VIItc "VII" O dorință bolnavă de a afla mă chinuise toată ziua și mă adusese întins, cu toată strângerea de inimă, la crâșma lui Sandu, și apoi la luntrea care aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coșcovă. Marin se înalță - și, izbit întăi îndărăt, mă ridic și eu și pășesc pe pământul plutitor, între plante de apă cunoscute, lângă un culcuș cunoscut... E locul întâlnirii! Și deodată o lumină mă orbește, mă face să închid ochii, amețit. Am înțeles! —Ai înțeles? zise greu Marin, răsărind lângă mine. Ochii rotunzi mă privesc și ard. Îi simt răsuflarea zgomotoasă. De ce mi-ai înșelat copila?... Eu, cu pușca în dreapta, cu stânga în lungul trupului, îl privesc uimit. Și ceva rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sală, îl grămădea într-un colț și prindea să-l descânte și să-l cerceteze. Îl făcea să-și scoată punga - rupea gologan după gologan, supărându-se, râzând, vorbindu-i de domnul grefier și de domnul judecător. Și omul rămânea amețit, se scărpina în cap, își căuta căciula, iar Bucșan strecura gologanii în buzunar și se întorcea în vârful degetelor la locul lui. Toată grija, toată luarea-aminte erau îndreptate asupra ușii. Cum zăreau cu toții sumanul ori cojocul, își încetau scrisul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Crezi că dacă eu umblu pe coclauri muncind și asudând, nu știu nimica? De ce te doare capul? Ce ai?... Fata privea țintă hârtia boțită pe care tată-său o ținea în mâna stângă. — Ce hârtie e aceea? zise ea deodată amețită. —Mă mai întrebi? strigă cu mânie picherul. Mă întrebi ce hârtie? Să-ți spun ce hârtie? Dar tu până acuma mi-ai spus mie? Mi-ai spus de ticăloșiile tale? Mi-ai spus că-ți făceai de cap cu nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Eu în vremea mea, măi băiete, am făcut multe! Ș-acuma vreau să-mi știi și tu de frică, ca toți ceilalți... Să tremuri, măi, când îi auzi de Faliboga! Da’ ce ți-am făcut eu, bade Sandule? grăi Niță amețit. Faliboga ridică biciul; dar Niță Lepădatu se prăbuși scurt asupra lui, îi cuprinse dreapta și i-o răsuci la spate. Îi cuprinse și stânga, care se zbătea, și i-o îndoi lângă cealaltă. Cu harapnicul îi legă pumnii; apoi gemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]